ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4936/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 399A din 14 noiembrie

2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul formulat

de apelantul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA, împotriva Sentinței civile nr. 272 din 16

februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. A

schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat la plata unei

despăgubiri în sumă de 40.913 RON prejudiciu reprezentând gard viu, zonă verde

și pavaj. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că, prin motivele de apel s-a solicitat

schimbarea în parte a sentinței civile prin care s-a stabilit o despăgubire de

123.562 euro pentru o suprafață expropriată de 882,59 mp și o valoare de 48.285

RON prejudiciu cauzat prin afectarea pavimentului și spațiilor verzi situate pe

teren.

În cauză, a fost

efectuat raportul de expertiză tehnică pentru identificarea terenului expropriat

și stabilirea suprafeței totale și s-a constatat că terenul aparținând SC

F.C.I. SRL este de 13,130 mp, iar în documentația cadastrală este de 13.094 mp,

suprafața de teren expropriată este de 527,17 mp, suprafața stabilită de către

expertul T.D. expert consilier al apelantului pârât.

Din raportul de

expertiză efectuat pentru stabilirea prejudiciului rezultat din expropriere în

ce privește porțiunea de gard viu, spațiu verde și paviment rezultă că terenul

aflat în afara gardului existent anterior exproprierii este de 367 mp, deci

suprafața totală de teren expropriată este de 891 mp.

Au fost acordate

despăgubiri de către prima instanță pentru o suprafață de teren de 882,59 mp,

iar prin măsurătorile efectuate în apel s-a stabilit că a fost expropriată o

suprafață de teren de 891 mp, deci critica formulată de către apelantul pârât

cu privire la întinderea suprafeței de teren expropriate este nefondată.

Analizând criticile

de apel formulate pentru prejudiciul calculat la suma de 68.285 RON pentru gard

viu, zonă verde și pavaj de către prima instanță, Curtea a constatat că a fost

stabilit acest prejudiciu în apel, prin raportul de expertiză depus la data de

4 septembrie 2012 în cuantum de 40.913 RON, echivalent cu 9.425 euro. La data

efectuării raportului de expertiză, cuantumul prejudiciului a fost stabilit

astfel: 7.584 RON pentru gazon, 11.160 RON pentru gardul viu, 10.000 RON pentru

tuia și pin, 4.250 RON pentru tufe și arbuști ornamentali stabilindu-se o

valoare totală de 40.913 RON.

Cuantumul acestui

prejudiciu a fost stabilit prin raportul de expertiză conform documentelor

justificative depuse la dosarul cauzei de către intimata reclamantă.

Prin Decizia civilă

nr. 32 A din 6 februarie 2013 a fost respinsă ca nefondată cererea de

îndreptare a erorilor materiale și de înlăturare a dispozițiilor potrivnice

strecurate în Decizia civilă nr. 399A din 14 noiembrie 2012.

Instanța a reținut

că, din conținutul cererii de îndreptare rezultă că intimata-reclamantă

solicită schimbarea soluției pronunțată în apel, cerere ce nu poate fi

formulată decât în calea de atac a recursului, când se exercită controlul

judiciar asupra deciziei civile pronunțate în apel.

Cererea de schimbare

a soluției pronunțată în apel nu se încadrează în art. 281

1

alin.

(1) C. proc. civ.

2.1. Motive

Reclamanta SC F.C.I.

SRL a declarat recurs împotriva ambelor decizii, iar pârâtul Statul Român prin

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva

Deciziei nr. 399A din 14 noiembrie 2012.

Criticile formulate

de către reclamantă împotriva Deciziei civile nr. 399 A din 14 noiembrie 2012

vizează următoarele aspecte:

Hotărârea cuprinde

motive contradictorii pentru că, deși atât în cadrul considerentelor, cât și al

dispozitivului se specifică în mod clar că se acordă inclusiv contravaloarea

prejudiciului suferit prin distrugerea pavajului, ca urmare a exproprierii,

valoarea pavajului lipsește.

Instanța a pierdut

din vedere că, prin raportul de expertiză depus la dosar s-a concluzionat că

prejudiciul pentru 1 mp de paviment este de 214,45 RON.

Hotărârea a fost dată

cu încălcarea art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994. Totalul prejudiciului

provocat recurentei ca urmare a distrugerii amenajărilor de pe terenul

expropriat, care trebuie să includă și pavajul, potrivit chiar hotărârii

instanței de apel este de 94.525,50 RON.

Cât privește Decizia

civilă nr. 32A din 6 februarie 2013, aceasta este nelegală deoarece în cauză ar

fi fost îndeplinite cerințele art. 281 C. proc. civ., cuantumul prejudiciului

ce decurge din distrugerea pavajului fiind de 53.612,50 RON. Aceasta este o

eroare de calcul întrucât în considerentele hotărârii s-a reținut că reclamanta

are dreptul și la plata contravalorii pavajului.

Criticile formulate

de către Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 399A din 14 noiembrie 2012

vizează următoarele aspecte:

Hotărârea a fost dată

cu încălcarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru că reclamanta nu a

probat prejudiciul pe care l-ar fi suferit în cauză. Reclamanta nu a menționat

nicăieri suprafața totală de gazon care a făcut obiectul contractului de

prestări servicii încheiat cu G.P. SRL, nu a nominalizat tipul de tufe și

arbuști ornamentali astfel încât experții să poată extrage un preț din devizul

de obiect, iar din actele depuse nu reiese câți pini și câți tuia s-au aflat pe

terenul expropriat.

Hotărârea cuprinde

motive străine de natura pricinii. Deși doi dintre cei trei experți care au

efectuat expertiza au stabilit că suprafața expropriată este de 527 mp, iar al

treilea a concluzionat că suprafața expropriată este de 891,46 mp, instanța de

judecată a dat prevalență ultimei opinii, motivându-și însă opțiunea pe

concluziile raportului de evaluare imobiliară, care nu a avut ca obiectiv

stabilirea suprafeței reale expropriate.

Hotărârea cuprinde o

motivare străină de natura pricinii, întrucât nu poți motiva opțiunea de a

omologa un punct de vedere exprimat printr-un raport topografic cu mențiunile

exprimate într-un raport de expertiză imobiliară.

2.2. Excepția

nulității recursului

Recurenta-reclamantă

a invocat excepția nulității recursului declarat de către recurentul-pârât

pentru că nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând această

excepție, Înalta Curte a apreciat că nu este întemeiată, criticile referitoare

la încălcarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât reclamanta nu a

prezentat dovezi ale prejudiciului invocat, întrunind cerințele art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

2.3. Analiza recursurilor

Conform art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Hotărârea prin care

s-a dispus exproprierea și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor aferente

terenului expropriat în suprafață de 527 mp, contestată de către reclamantă, a

fost dată la 30 octombrie 2007.

Prin urmare,

reclamanta trebuia să facă dovada că, la data exproprierii terenul era amenajat

cu pavaje și spații verzi, așa cum a pretins prin cererea de chemare în

judecată.

Or, la dosarul cauzei

au fost depuse, pentru a se face aceste dovezi, facturi fiscale din perioada

1999 - 2000 și un contract de prestări servicii din 13 martie 2000, având ca

obiect plantarea unor arbori și arbuști și pentru gazonare.

Experții desemnați în

cauză au stabilit că prejudiciul pentru 1 mp de paviment este de 214,45 RON,

iar în privința gazonului, gardului viu, tufelor, arbuștilor și pinilor s-a

arătat că expertizarea se face ipotetic întrucât "nu este menționat

nicăieri suprafața totală de gazon care a făcut obiectul contractului; nu

rezultă câți sunt tuia și câți sunt pini; nu sunt nominalizate tipul de tufe și

arbuști ornamentali, astfel încât să putem extrage un preț din devizul pe

obiect".

În aceste condiții,

obligând pe pârât la plata sumei de 40.913 RON cu titlu de despăgubiri pentru

"prejudiciu pe gard viu, zonă verde și pavaj", instanța de apel a

nesocotit prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care îi impuneau

să ia în considerare "și" dovezile prezentate de proprietar. Or,

reclamanta nu a probat cu înscrisurile menționate faptul că la momentul

exproprierii deținea toate amenajările pentru care a solicitat despăgubiri.

Pronunțarea unei

soluții întemeiată numai pe un calcul ipotetic făcut de către experți atrage

nelegalitatea deciziei, motiv pentru care criticile formulate de către pârât

întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este întemeiată și

critica legată de motivarea defectuoasă a deciziei, instanța de apel

considerând că nu este întemeiată critica privitoare la întinderea suprafeței

de teren expropriate, de vreme ce "constată că au fost acordate

despăgubiri de către prima instanță pentru o suprafață de teren de 882,59 mp,

iar prin măsurătorile efectuate în apel s-a stabilit că a fost expropriată o

suprafață de teren de 891 mp, deci critica cu privire la întinderea suprafeței

de teren expropriate este nefondată". Cum o suprafață de 882,59 mp nu are

cum să fie identică cu una de 891 mp, instanța de apel nu a lămurit problema

întinderii terenului expropriat.

În egală măsură, sunt

întemeiate și criticile formulate de către reclamantă, în ceea ce privește

neacordarea sumelor ce constituie contravaloarea pavajului, astfel cum au fost

stabilite prin raportul de expertiză depus la 15 martie 2012, acest aspect

nefiind contestat prin obiecțiunile făcute ulterior.

Pe de altă parte, de

vreme ce prin Decizia nr. 399A din 14 noiembrie 2012 instanța de apel a

stabilit că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri și pentru pavaj,

neacordarea sumei ce fusese stabilită drept contravaloarea pavajului constituie

o eroare de calcul, astfel încât erau îndeplinite cerințele art. 281 C. proc.

civ. pentru îndreptarea hotărârii.

Având în vedere cele

mai sus arătate, recursurile declarate de către ambele părți vor fi admise, în

condițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., și cauza va fi trimisă spre

rejudecare în apel în vederea administrării de dovezi din care să rezulte

întinderea suprafeței de teren expropriată, precum și faptul că reclamanta

deținea la data exproprierii toate amenajările pentru care a pretins

despăgubiri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursurile

declarate de reclamanta SC F.C.I. SRL împotriva Deciziei nr. 399A din 14

noiembrie 2012 și împotriva Deciziei nr. 32A din 6 februarie 2013 ale Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă și de pârâtul Statul Român prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei

nr. 399A din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă

și în consecință:

Casează deciziile

menționate și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS