ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4936/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârile instanței de apel Prin Decizia civilă nr. 399A din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, împotriva Sentinței civile nr. 272 din 16 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat la plata unei despăgubiri în sumă de 40.913 RON prejudiciu reprezentând gard viu, zonă verde și pavaj. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin motivele de apel s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței civile prin care s-a stabilit o despăgubire de 123.562 euro pentru o suprafață expropriată de 882,59 mp și o valoare de 48.285 RON prejudiciu cauzat prin afectarea pavimentului și spațiilor verzi situate pe teren. În cauză, a fost efectuat raportul de expertiză tehnică pentru identificarea terenului expropriat și stabilirea suprafeței totale și s-a constatat că terenul aparținând SC F.C.I. SRL este de 13,130 mp, iar în documentația cadastrală este de 13.094 mp, suprafața de teren expropriată este de 527,17 mp, suprafața stabilită de către expertul T.D. expert consilier al apelantului pârât.

Din raportul de expertiză efectuat pentru stabilirea prejudiciului rezultat din expropriere în ce privește porțiunea de gard viu, spațiu verde și paviment rezultă că terenul aflat în afara gardului existent anterior exproprierii este de 367 mp, deci suprafața totală de teren expropriată este de 891 mp. Au fost acordate despăgubiri de către prima instanță pentru o suprafață de teren de 882,59 mp, iar prin măsurătorile efectuate în apel s-a stabilit că a fost expropriată o suprafață de teren de 891 mp, deci critica formulată de către apelantul pârât cu privire la întinderea suprafeței de teren expropriate este nefondată. Analizând criticile de apel formulate pentru prejudiciul calculat la suma de 68.285 RON pentru gard viu, zonă verde și pavaj de către prima instanță, Curtea a constatat că a fost stabilit acest prejudiciu în apel, prin raportul de expertiză depus la data de 4 septembrie 2012 în cuantum de 40.913 RON, echivalent cu 9.425 euro.

La data efectuării raportului de expertiză, cuantumul prejudiciului a fost stabilit astfel: 7.584 RON pentru gazon, 11.160 RON pentru gardul viu, 10.000 RON pentru tuia și pin, 4.250 RON pentru tufe și arbuști ornamentali stabilindu-se o valoare totală de 40.913 RON. Cuantumul acestui prejudiciu a fost stabilit prin raportul de expertiză conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei de către intimata reclamantă. Prin Decizia civilă nr. 32 A din 6 februarie 2013 a fost respinsă ca nefondată cererea de îndreptare a erorilor materiale și de înlăturare a dispozițiilor potrivnice strecurate în Decizia civilă nr. 399A din 14 noiembrie 2012. Instanța a reținut că, din conținutul cererii de îndreptare rezultă că intimata-reclamantă solicită schimbarea soluției pronunțată în apel, cerere ce nu poate fi formulată decât în calea de atac a recursului, când se exercită controlul judiciar asupra deciziei civile pronunțate în apel.

Cererea de schimbare a soluției pronunțată în apel nu se încadrează în art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ. 2. Recursurile 2.1. Motive Reclamanta SC F.C.I. SRL a declarat recurs împotriva ambelor decizii, iar pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 399A din 14 noiembrie 2012. Criticile formulate de către reclamantă împotriva Deciziei civile nr. 399 A din 14 noiembrie 2012 vizează următoarele aspecte: Hotărârea cuprinde motive contradictorii pentru că, deși atât în cadrul considerentelor, cât și al dispozitivului se specifică în mod clar că se acordă inclusiv contravaloarea prejudiciului suferit prin distrugerea pavajului, ca urmare a exproprierii, valoarea pavajului lipsește.

Instanța a pierdut din vedere că, prin raportul de expertiză depus la dosar s-a concluzionat că prejudiciul pentru 1 mp de paviment este de 214,45 RON. Hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994. Totalul prejudiciului provocat recurentei ca urmare a distrugerii amenajărilor de pe terenul expropriat, care trebuie să includă și pavajul, potrivit chiar hotărârii instanței de apel este de 94.525,50 RON. Cât privește Decizia civilă nr. 32A din 6 februarie 2013, aceasta este nelegală deoarece în cauză ar fi fost îndeplinite cerințele art. 281 C. proc. civ., cuantumul prejudiciului ce decurge din distrugerea pavajului fiind de 53.612,50 RON. Aceasta este o eroare de calcul întrucât în considerentele hotărârii s-a reținut că reclamanta are dreptul și la plata contravalorii pavajului.

Criticile formulate de către Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 399A din 14 noiembrie 2012 vizează următoarele aspecte: Hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru că reclamanta nu a probat prejudiciul pe care l-ar fi suferit în cauză. Reclamanta nu a menționat nicăieri suprafața totală de gazon care a făcut obiectul contractului de prestări servicii încheiat cu G.P. SRL, nu a nominalizat tipul de tufe și arbuști ornamentali astfel încât experții să poată extrage un preț din devizul de obiect, iar din actele depuse nu reiese câți pini și câți tuia s-au aflat pe terenul expropriat.

Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii. Deși doi dintre cei trei experți care au efectuat expertiza au stabilit că suprafața expropriată este de 527 mp, iar al treilea a concluzionat că suprafața expropriată este de 891,46 mp, instanța de judecată a dat prevalență ultimei opinii, motivându-și însă opțiunea pe concluziile raportului de evaluare imobiliară, care nu a avut ca obiectiv stabilirea suprafeței reale expropriate. Hotărârea cuprinde o motivare străină de natura pricinii, întrucât nu poți motiva opțiunea de a omologa un punct de vedere exprimat printr-un raport topografic cu mențiunile exprimate într-un raport de expertiză imobiliară. 2.2. Excepția nulității recursului Recurenta-reclamantă a invocat excepția nulității recursului declarat de către recurentul-pârât pentru că nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Analizând această excepție, Înalta Curte a apreciat că nu este întemeiată, criticile referitoare la încălcarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât reclamanta nu a prezentat dovezi ale prejudiciului invocat, întrunind cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2.3. Analiza recursurilor Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Hotărârea prin care s-a dispus exproprierea și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor aferente terenului expropriat în suprafață de 527 mp, contestată de către reclamantă, a fost dată la 30 octombrie 2007. Prin urmare, reclamanta trebuia să facă dovada că, la data exproprierii terenul era amenajat cu pavaje și spații verzi, așa cum a pretins prin cererea de chemare în judecată. Or, la dosarul cauzei au fost depuse, pentru a se face aceste dovezi, facturi fiscale din perioada 1999 - 2000 și un contract de prestări servicii din 13 martie 2000, având ca obiect plantarea unor arbori și arbuști și pentru gazonare.

Experții desemnați în cauză au stabilit că prejudiciul pentru 1 mp de paviment este de 214,45 RON, iar în privința gazonului, gardului viu, tufelor, arbuștilor și pinilor s-a arătat că expertizarea se face ipotetic întrucât "nu este menționat nicăieri suprafața totală de gazon care a făcut obiectul contractului; nu rezultă câți sunt tuia și câți sunt pini; nu sunt nominalizate tipul de tufe și arbuști ornamentali, astfel încât să putem extrage un preț din devizul pe obiect". În aceste condiții, obligând pe pârât la plata sumei de 40.913 RON cu titlu de despăgubiri pentru "prejudiciu pe gard viu, zonă verde și pavaj", instanța de apel a nesocotit prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care îi impuneau să ia în considerare "și" dovezile prezentate de proprietar.

Or, reclamanta nu a probat cu înscrisurile menționate faptul că la momentul exproprierii deținea toate amenajările pentru care a solicitat despăgubiri. Pronunțarea unei soluții întemeiată numai pe un calcul ipotetic făcut de către experți atrage nelegalitatea deciziei, motiv pentru care criticile formulate de către pârât întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este întemeiată și critica legată de motivarea defectuoasă a deciziei, instanța de apel considerând că nu este întemeiată critica privitoare la întinderea suprafeței de teren expropriate, de vreme ce "constată că au fost acordate despăgubiri de către prima instanță pentru o suprafață de teren de 882,59 mp, iar prin măsurătorile efectuate în apel s-a stabilit că a fost expropriată o suprafață de teren de 891 mp, deci critica cu privire la întinderea suprafeței de teren expropriate este nefondată". Cum o suprafață de 882,59 mp nu are cum să fie identică cu una de 891 mp, instanța de apel nu a lămurit problema întinderii terenului expropriat. În egală măsură, sunt întemeiate și criticile formulate de către reclamantă, în ceea ce privește neacordarea sumelor ce constituie contravaloarea pavajului, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză depus la 15 martie 2012, acest aspect nefiind contestat prin obiecțiunile făcute ulterior.

Pe de altă parte, de vreme ce prin Decizia nr. 399A din 14 noiembrie 2012 instanța de apel a stabilit că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri și pentru pavaj, neacordarea sumei ce fusese stabilită drept contravaloarea pavajului constituie o eroare de calcul, astfel încât erau îndeplinite cerințele art. 281 C. proc. civ. pentru îndreptarea hotărârii. Având în vedere cele mai sus arătate, recursurile declarate de către ambele părți vor fi admise, în condițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., și cauza va fi trimisă spre rejudecare în apel în vederea administrării de dovezi din care să rezulte întinderea suprafeței de teren expropriată, precum și faptul că reclamanta deținea la data exproprierii toate amenajările pentru care a pretins despăgubiri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Admite recursurile declarate de reclamanta SC F.C.I. SRL împotriva Deciziei nr. 399A din 14 noiembrie 2012 și împotriva Deciziei nr. 32A din 6 februarie 2013 ale Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 399A din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și în consecință: Casează deciziile menționate și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS