ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3535/2013

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 394 din 12 mai 2004, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SNP P. SA și a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamanții S.D.C. și S.R.B., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta menționată. Prin Decizia civilă nr. 446/ A din 5 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureștim, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de apelanții contestatori S.R.B. și S.D.C.

împotriva hotărârii primei instanțe, a admis contestația, a anulat Decizia nr. 58 din 27 februarie 2003 emisă de SNP P. SA și a obligat-o pe intimată, urmare a notificării, să plătească contestatorilor, conform expertizei, suma de 50.610.644,97 lei cu titlul de redevență, pe perioada arătată de expert, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005; a stabilit onorariul definitiv la 10.000 lei (Ron) și a obligat-o pe intimată să plătească această sumă expertului.

Prin Decizia civilă nr. 413/ A din 14 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în complet de divergență, s-a admis contestația la titlu formulată de SNP P. SA împotriva Deciziei nr. 446/ A din 5 iunie 2008, s-a înlăturat dispoziția potrivnică, în sensul modificării, în parte, a acestei decizii, în sensul că a fosî obligată intimata SNP P. SA, urmare a notificării, să propună măsuri reparatorii conform expertizei, în sumă de 50.610.644,97 lei, cu titlu de redevență, pe perioada arătată de expert, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. S-a respins, ca lipsită de obiect, cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 446 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei su s-menționate. S-a luat act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată. Împotriva Deciziei civile nr. 413/ A din 14 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs S.D.C. și S.R.B., criticând-o pentru nelegalitate. Susțin, în esență, că nu există dispoziții contradictorii în cuprinsul dispozitivului Deciziei civile nr. 446/ A din 5 iunie 2008, care să conducă la admiterea contestației la titlu formulată de SNP P. SA (în prezent, SC O.M.V.P. SA), că decizia recurată a fost pronunțată de către o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, că se fundamentează pe motive străine de natura pricinii și, prin aceasta, s-a rezolvat, în realitate, fondul cauzei, ceea ce este inadmisibil într-o contestație la titlu.

Pe parcursul procesului a decedat recurentul S.R.B., Înalta Curte constatând că unicul moștenitor al acestuia este recurentul S.D.C., conform certificatului de moștenitor din 2013, care participă, astfel. în litigiul de față, atât în nume propriu, cât și ca succesor al recurentului decedat. În raport de casarea deciziei care a format obiectul contestației ia titlu, soluționată prin decizia recurată în prezenta cauză, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția rămânerii fără obiect a contestației la titlu, iar intimata a invocat, In legătură cu același aspect, excepția lipsei de interes în exercitarea recursului împotriva Deciziei nr. 413/ A din 14 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., verificând, cu prioritate, excepția lipsei de interes în declararea recursului, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 413/ A din 14 aprilie 2011, în urma admiterii contestației la titlu formulată de partea adversă recurenților, SC O.M.V.P. SA, s-a pronunțat o soluție defavorabilă acestor părți, în sensul că s-a înlocuit dispoziția de obligare a societății la plata redevenței în sumă de 50.610.644,97 lei, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu dispoziția de obligare a intimatei Ia propunere de măsuri reparatorii pentru aceeași sumă și în condițiile acelorași dispoziții legale.

Recurenții contestă soluția pronunțată în contestația Ia titlu, raportat la care sunt părți căzute în pretenții, astfel încât justifică interes în declararea cererii de recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești. Interesul părților în exercitarea recursului se justifică nu numai la momentul declarării căii de atac, dar și la momentul soluționării recursului. Astfel, chiar dacă, pe parcursul prezentului proces, decizia care a format obiectul contestației la titlu a fost casată prin hotărâre irevocabilă, respectiv prin. Decizia nr. 6265 din 16 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și. Justiție, secția I civilă, ceea ce ar presupune ca nici decizia pronunțată în contestația la titlu să nu mai producă efecte juridice, în cazul în care recursul de față ar primi o soluție de respingere, implicit, decizia de admitere a contestației la titlu ar fi păstrată.

Or, recurenții, nemulțumiți de soluția pronunțată prin această decizie, au interes să obțină, 'în ceea ce privește contestația Ia titlu, o soluție conformă cu dispozițiile procedurale în materie, pentru ipoteza în care hotărârea judecătorească ce a format obiectul contestației Ia titlu a fost casată. Pentru aceste argumente, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes în exercitarea cererii de recurs este neîntemeiată. Analizând, în cadrul recursului, excepția invocată dîn oficiu, a rămânerii fără obiect a contestației la titlu formulată de SC O.M.V.P. SA, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, cu consecința admiterii căii de atac șt a modificării deciziei recurate în acest sens, pentru următoarele considerente; Împotriva Deciziei nr. 446/ A din 5 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lIl-a civilă și pentru cauze cu minori, și de familie, care a format obiect al contestației la titlu formulată de SC O.M.V.P.

SA, admisă prin Decizia nr. 413/ A din 14 aprilie 2011 a aceleiași instanțe, recurată în dosarul de fată, s-a declarat recurs de către toate părțile din litigiu. Inițial, recursurile au fost respinse ca nefondate, prin Decizia nr. 319 din 25 ianuarie 2010 a acestei instanțe, iar, urmare a contestației în anulare formulate de SC O.M.V.P. SA împotriva deciziei enunțate, s-a admis calea de atac de retractare, prin Decizia nr. 7239 din 18 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost anulată decizia instanței de recurs și s-a fixat termen de judecată a recursurilor, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței, sub nr. 9405/1/2011. Prin Decizia nr. 6265 din 16 octombrie 2012, Înalta Curte, considerându-se învestită, în rejudecare, doar cu soluționarea recursului declarat de SC O.M.V.P.

SA, în limitele admiterii contestației în anulare, a respins excepția nulității recursului și a admis calea de atac declarată de această parte împotriva Deciziei nr. 446/ A din 5 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lII-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Raportat la soluția pronunțată de Înalta Curte, o decizie casată reprezintă, din punct de vedere juridic, o decizie inexistentă, care, astfel, nu mai poate forma obiect al niciunei contestări, în consecință, nici sub aspectul înlăturării pretinselor dispoziții potrivnice, prin intermediul contestației la titlu, reglementată de art. 399 alin. (1) teza a Il-a C. proc.

civ. Dîn această perspectivă, nu prezintă relevanță că, urmare a Deciziei de casare, nr. 6265/2012, cauza a fost trimisă, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, și, prin urmare, nu s-a rezolvat fondul litigiului purtat între părți. Important este că, potrivit ultimei decizii a instanței de recurs, Decizia nr. 446/A/2008, care a format obiect al contestației la titlu, a fost casată șl, în concluzie, este inexistentă din punct de vedere juridic, nernaiputând constitui obiect al contestației la titlu. Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) - (3) cu referire ia art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul S.D.C., în nume propriu și ca moștenitor al recurentului S.R.B., decedat pe parcursul procesului, împotriva Deciziei nr. 413/ A din 14 aprilie 2011, va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge contestația la titlu formulată de SC O.M.V.P.

SA. Împotriva Deciziei nr. 446/ A din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a lIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul S.D.C., în nume propriu și în calitate de moștenitor al lui S.R.B., împotriva Deciziei civile nr. 413/ A din 14 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică decizia atacată, în sensul că respinge contestația Ia titlu formulată de SC O.M.V.P. SA, împotriva Deciziei nr. 446/ A din 5 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civiiă și pentru cauze cu minori și de familie, ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 septembrie 2013.