ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1511/2014

Deliberând asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 33AE din data de 10 aprilie 2014, Tribunalul București,

secția a V-a civilă, a respins contestația

formulată de contestatorul M.I. în contradictoriu cu intimatul D.M., ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 140 din 12 aprilie 2014,

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie,

a respins excepția

lipsei calității procesuale active, ca nefondată; a respins cererea de sesizare

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile,

ca nefondată; a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea

excepției de neconstituționalitate a art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007; a

respins cererea de sesizare în privința neconstituționalității art. 25 alin.

(2) din Legea nr. 176/2010; a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-contestator

M.I., împotriva sentinței civile nr. 33/AE din 10 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 73/C/AEPE/2014, în contradictoriu

cu intimatul D.M.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

contestatorul M.I.

dispoziției de respingere a cererii de apel, Înalta Curte constată că acesta este

inadmisibil și urmează, în consecință, să îl respingă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin.

(2) teza a II-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele

de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse

numai apelului.

Dispozițiile art. 69 alin. (2) din Legea

nr. 33/2007, republicată, privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru

Parlamentul European prevăd ca împotriva hotărârilor definitive pronunțate de instanțele

judecătorești potrivit acestei legi nu există cale de atac.

Față de dispozițiile legale mai sus menționate,

hotărârea atacată nu este supusă căii de atac a recursului.

împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale,

Înalta Curte constată următoarele:

2.1. Cu privire la admisibilitatea în principiu:

Prin decizia nr. XXXVI, ce a soluționat

recursul în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr. 368/30.05.2007,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în secții unite, a statuat că „încheierile

instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a

Curții Constituționale, cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate,

sunt supuse căii de atac a recursului”.

Față de dispozițiile sus evocate, rezultă

că pot fi supuse controlului judiciar hotărârile pronunțate în ultimă instanță,

prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. Totodată, hotărârea

în cauză nu se încadrează în situațiile de excepție precizate în considerentele

deciziei în interesul legii.

În aceste condiții, Înalta Curte constată

că recursul declarat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a

Curții Constituționale este admisibil.

2.2. Așa cum s-a consemnat în raport, cererea

de recurs nu cuprinde dintre mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de prevederile

art. 486 alin. (3) din noul C. proc. civ. numele, prenumele și domiciliul profesional

al avocatului care formulează cererea [art. 486 alin. (1) lit. a)] și semnătura

avocatului [art. 486 alin. (1) lit. e)].

Potrivit art. 83 alin. (3) C. proc. civ.,

la care se face trimitere în art. 486 alin. (3) din același cod, la redactarea cererii

și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele

fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai

de către un avocat, în condițiile legii.

Cererea de recurs nu este însoțită de dovada

asistării, reprezentării recurentului de către un avocat, în conformitate cu dispozițiile

art. 486 alin. (2) și art. 85 alin. (3) C. proc. civ.

Mai mult, la dosar nu s-a depus un memoriu

separat care să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor, așa cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din același

cod.

Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede

că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului

prevăzut la alin. (3).

Pentru considerentele expuse, referitoare

la nerespectarea anumitor cerințe de formă a căror lipsă este sancționată cu nulitatea,

Înalta Curte va anula recursul declarat împotriva dispoziției de respingere a cererii

de sesizare a Curții Constituționale, din decizia nr. 140 din 12 aprilie 2014 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de contestatorul M.I. împotriva dispoziției de respingere a cererii de apel din

decizia civilă nr. 140 din 12 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Anulează recursul declarat de același recurent

împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale

din aceeași decizie.

Fără nici o cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

20 mai 2014.