ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3367/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3367/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

contestației în anulare de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

25 din 14 februarie 2012, Tribunalul Olt,

în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu referire la art. 320

1

alin. (1), (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul R.F. la pedeapsa

principală de 6 ani închisoare, în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În

baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. coroborat cu art. 65

alin. (2) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat) pe o durată de 5 ani.

În

baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive cu privire

la inculpatul R.F. și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa principală

aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând de la

data de 16 ianuarie 2012, ora 15.10, la zi.

În

baza art. 14, art. 16

1

și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. corob. cu

art. 998-999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, a admis

acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă Spitalul Clinic

Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul R.F. la plata sumei de

10.125,50 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea

părții vătămate P.V., sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație

conform cererii acestei părți civile.

S-a

constatat că inculpatul și-a manifestat expres voința de a achita integral

aceste despăgubiri civile.

În

baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acțiunea civilă

promovată în procesul penal de partea vătămată (civilă) P.V. și s-a format un

nou dosar pentru care s-a stabilit termen de judecată la 06 martie 2012, dosar

în care instanța se va pronunța și cu privire la obiectele (lemne) folosite la

agresiune.

A

fost obligat inculpatul la 700 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut

că în ziua de 04

septembrie 2011, urmare a comportamentului violent manifestat de inculpat pe

fondul consumului de alcool, soția inculpatului, martora R.A. a plecat din

domiciliul conjugal deplasându-se la locuința părinților săi din aceeași

localitate, comuna I., jud. Olt, cărora le-a solicitat ajutor în sensul de a o

ascunde în locuința respectivă pentru a scăpa de agresiunea soțului său.

După

aproximativ o jumătate de oră, inculpatul, înarmat cu o blană din lemn, a venit

la poarta locuinței socrului său, partea vătămată P.V., a încercat să discute

cu inculpatul, însă acesta își manifesta expres intenția de o agresa pe soția

sa, respectiv fiica părții vătămate. În acest context partea vătămată i-a

solicitat inculpatului să plece și să revină la locuința sa după ce îi va trece

starea de beție, dar inculpatul a refuzat, și cu scândura pe care o avea asupra

sa a lovit pe partea vătămată P.V. în cap și peste corp, loviturile determinând

căderea acesteia la pământ. La strigătele părții vătămate au venit în ajutor

soția sa P.F. și martorii R.A.L., P.E., R.A., care au încercat să-l imobilizeze

pe inculpat pentru a nu mai lovi partea vătămată, însă inculpatul a amenințat-o

și pe soția părții vătămate că o va înjunghia cu un cuțit pe care l-a scos din

buzunar. În aceste împrejurări, martorii, de teamă, au renunțat să mai

intervină însă au solicitat inculpatului să nu mai agreseze pe partea vătămată.

Aceasta revenindu-și după primele lovituri, pentru a se apăra, a luat un

ștachete din lemn din curte, însă inculpatul i l-a smuls ulterior din mână și

l-a lovit în cap, agresiune în urma căreia partea vătămată a căzut din nou, în

stare de inconștiență, pe aleea betonată de lângă casă.

După

aplicarea loviturilor inculpatul a părăsit locuința părții vătămate, iar

aceasta a fost transportată cu o ambulanță la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova,

unde la examinarea medicală a fost diagnosticată cu comă gr. II, TCC acut

deschis prin agresiune individuală, hemoragie cerebeloasă cu inundație

ventriculară, hematom temporo-frontal drept, traumatism toraco-abdominal.

Faptele

descrise

rezultă din următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate P.V.

care a descris agresiunea, respectiv lovirea sa de către inculpat și

circumstanțele în care aceasta s-a produs, mențiunile din procesul verbal de sesizare

din oficiu și cercetare la fața locului încheiate de organele de urmărire

penală la data de 05 septembrie 2011, planșa fotografică privind aspectele

fixate cu ocazia examinării tehnico-științifice a locului faptei efectuată la

aceeași dată cu privire la agresiunea exercitată de inculpat asupra părții

vătămate, proces-verbal de predare primire încheiat la data de 20 ianuarie 2012,

fișa de custodie privind obiectele din lemn ridicate la efectuarea cercetării

la fața locului, declarațiile martorilor P.F., P.E., R.E. și R.M.D., martori

care au observat nemijlocit incidentul și au descris agresiunea inculpatului

asupra părții vătămate, raportul de constatare medico-legală din 18 octombrie 2011

efectuat de I.N.M.L. Craiova din care rezultă că partea vătămată P.V. a

prezentat leziuni traumatice produse la data de 04 septembrie 2011 prin lovire

cu sau de corpuri dure, a necesitat 55 zile de îngrijiri medicale și s-a

concluzionat că leziunile traumatice i-au pus în primejdie viața, biletul de

ieșire din spital emis la data de 28 septembrie 2011 și scrisoarea medicală, și

au fost recunoscute de inculpat în condițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

fără a se mai impune astfel analiza în detaliu a tuturor probelor existente la

dosarul de urmărire penală.

În

drept

,

instanța a reținut că faptele comise de inculpat în circumstanțele descrise

anterior, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor

calificat prev. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen.

La

individualizarea pedepsei principale ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în

vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (reduse cu o treime atât minimul,

cât și maximul prin aplicarea dispoz. art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.), cât și toate celelalte date care particularizează atât fapta comisă, cât

și persoana inculpatului, respectiv criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

Astfel,

s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite dedusă din

importanța valorii sociale afectate - sănătatea, integritatea corporală și

viața omului, limitele de pedeapsă, modul în care inculpatul a agresat partea

vătămată, toate circumstanțele în care s-a produs incidentul, circumstanțele

privind persoana inculpatului astfel cum au rezultat pe de o parte din

împrejurarea că inculpatul a fost și sancționat contravențional cu amendă - 200

RON pentru fapte prev. de Legea 61/1991 conform procesului-verbal, declarațiile

martorilor audiați în cauză care au descris inculpatul ca fiind o persoană cu

un comportament violent manifestat frecvent în familie pe fondul consumului de

băuturi alcoolice, iar pe de altă parte din caracterizarea din 23 ianuarie 2012

efectuată de primarul și secretarul comunei I., jud. Olt - că a manifestat un

comportament bun în comunitate, este sociabil și își ajută vecinii. S-a avut în

vedere și conduita procesuală, recunoașterea și regretul exprimat în fața

instanței cu privire la fapta comisă, încercarea de a înlătura consecințele

materiale ale infracțiunii în sensul că și-a manifestat expres acordul de a

achita integral pretențiile civile solicitate de Spitalul Clinic de Urgență

Craiova, respectiv cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții

vătămate actualizate, și în parte și despăgubirile solicitate de partea

vătămată P.V.

Față

de toate aceste aspecte, având în vedere și dispoz. art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa

principală de 6 ani închisoare în regim de detenție potrivit art. 57 C. pen.

apreciind că aceasta este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ și

coercitiv prev. de legiuitor în art. 52 C. pen.

În

ceea ce privește latura civilă a procesului penal s-a constatat că, potrivit art.

998 - 999 C. civ. „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu

obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”, iar conform dispoz.

art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în baza art. 14, art. 16

1

și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a admis acțiunea civilă promovată de partea

civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a obligat inculpatul la

plata către această parte civilă a sumei de 10.125,50 RON reprezentând

cheltuieli de spitalizare, ocazionate de internarea părții vătămate în perioada

05 septembrie 2011 - 28 septembrie 2011 în secția Neurochirurgie a acestui

spital, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație conform cererii

acestei părți civile. S-a constatat că inculpatul R.F. și-a manifestat expres

voința de a achita integral aceste despăgubiri civile.

Pe

parcursul urmăririi penale, cu prilejul audierii de către procuror, partea

vătămată P.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 RON

reprezentând daune morale și cheltuieli de spitalizare și cu medicamentația

ulterioară agresiunii, și neexistând elemente suficiente pentru a fi

soluționată odată cu latura penală a cauzei, tribunalul în baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. a dispus disjungerea acestei acțiuni civile.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul R.F.

, solicitând schimbarea încadrării

juridice a faptei, în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.,

întrucât nu a urmărit și nu a acceptat moartea victimei. A mai solicitat

reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b), art. 74, 76 C.

pen., astfel încât pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de

lege.

Prin

decizia penală nr. 94 din 21 martie 2012 a Curții de Apel Craiova

s-a dispus

respingerea apelului inculpatului R.F., împotriva sentinței penale nr. 25 din

14 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 526/104/2012,

ca nefondat. S-a dedus detenția preventivă de la 14 februarie 2012 la zi și

menține starea de arest și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

A

constatat instanța de apel că starea de fapt a fost stabilită de instanța de

fond, potrivit probelor administrate la urmărirea penală, ca urmare a cererii

formulată expres de inculpat în ședință publică în prezența apărătorului,

solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

A

apreciat că inculpatul nu poate reveni asupra cererii formulată în fața

instanței de fond, prin care a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii

speciale prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., în condițiile în care

a fost asistat de apărător ales, voința nu i-a fost viciată în niciun fel,

instanța de fond i-a explicat care sunt consecințele judecării cauzei potrivit

procedurii speciale prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul

fiind cel care a formulat cererea ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Pe

de altă parte, instanța de fond a stabilit starea de fapt în baza probelor

administrate la urmărirea penală, constatând că fapta există, constituie

infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Ori,

în situația în care instanța de fond ar fi constatat că probele nu sunt

suficiente, ar fi continuat judecarea cauzei, potrivit procedurii de drept

comun.

A

mai constatat că este nefondată susținerea inculpatului, potrivit căreia partea

vătămată l-ar fi lovit prima dată în cap cu un corp dur, iar el a ripostat,

împingându-l pe acesta și lovindu-se la cap, apărarea inculpatului neavând

suport probator. Astfel martorii oculari au arătat că inculpatul a fost cel

care a lovit-o primul pe partea vătămată cu blana pe care o luase asupra sa.

Mai mult, martorii au precizat că inculpatul a continuat să-i aplice lovituri

părții vătămate și în momentul când acesta era căzut la pământ. Leziunile

prezentate de inculpat și constatate prin certificatul medico-legal din 06

septembrie 2011, se justifică prin aceea că la un moment dat, după ce a fost

agresat de inculpat, partea vătămată a luat o bucată de lemn din curte și l-a

lovit pe inculpat, așa cum rezultă din declarația martorei R.M.D.

Astfel

a constatat instanța de apel că nu se impune reținerea stării de provocare

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în condițiile în care inculpatul este cel

care a generat conflictul, deplasându-se la domiciliul părții vătămate, având o

bucată de lemn asupra sa, a refuzat să părăsească locuința părții vătămate,

deși i s-a cerut în mod expres să plece și i-a aplicat lovituri repetate părții

vătămate.

A

mai constatat că este nefondată cererea inculpatului privind schimbarea

încadrării juridice, în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., în

condițiile în care intenția directă de a ucide partea vătămată rezultă din

împrejurările în care s-a săvârșit fapta, obiectul folosit - o scândură de

lemn, numărul mare de lovituri, zonele vizate, atât zona capului, cât și zona

corpului, forța mare cu care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, dar și

împrejurarea că inculpatul a continuat să lovească și după ce partea vătămată

se afla căzută la pământ în stare de inconștiență. Mai mult, în momentul în

care martorii au vrut să intervină, inculpatul a scos din buzunar un cuțit cu

care i-a amenințat, astfel încât martorii s-au retras, dar inculpatul și-a

continuat agresiunea față de partea vătămată.

Prin

urmare, din probele administrate la urmărirea penală rezultă că fapta pentru

care este cercetat inculpatul există, constituie infracțiune și a fost

săvârșită de inculpat, iar acesta nu mai poate reveni asupra cererii de

judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc.

pen., în condițiile în care voința sa nu a fost viciată în niciun fel în

momentul când a dat declarație la instanța de fond, în prezenta apărătorului

ales.

A

reținut că în speță nu se impune nici reținerea circumstanțelor atenuante, nici

reducerea pedepsei, având în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul

de pericol social ridicat al faptei, împrejurările în care s-a săvârșit -

partea vătămată este socrul inculpatului, iar fiica s-a refugiat în locuința

victimei pentru a scăpa de actele de violență exercitate de inculpat asupra sa,

dar și criterii ce țin de persoana inculpatului, care este cunoscut ca fiind o

persoană cu un caracter violent, manifestat frecvent în familie pe fondul

consumului de băuturi alcoolice, fiind sancționat contravențional pentru fapte

de violență.

Totodată,

s-a mai reținut că inculpatul a fost condamnat în Spania la 6 luni închisoare

pentru fapte de agresiune săvârșite împotriva soției sale, R.A., fapt ce

demonstrează că acea pedeapsă nu și-a atins scopul, inculpatul continuând să

aibă în continuare un comportament violent, astfel încât cuantumul pedepsei

stabilit de instanța de fond este în măsură să conducă la atingerea scopului

prevăzut de art. 52 C. pen.

Prin

decizia penală nr. 1898 din 05 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.F.

împotriva deciziei penale nr. 94 din 21 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul R.F., fără a o

motiva.

La

08 august 2012, pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție, în prezenta cauză

a fost înregistrată cererea prin care contestatorul R.F. menționează că retrage

contestația în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 1898 din 05

iunie 2012.

La

data soluționării cauzei, respectiv 19 octombrie 2012, având în vedere

manifestarea de voință a contestatorului și dispozițiile art. 369 C. proc. pen.

și art. 385

4

C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că va lua act

de retragerea contestației în anulare formulată de contestator.

Va

fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației în anulare formulată de

contestatorul R.F. împotriva deciziei penale nr. 1898 din data de 05 iunie 2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 526/104/2012.

Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2012.