ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3367/2012

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 25 din 14 februarie 2012, Tribunalul Olt, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu referire la art. 320 1 alin. (1), (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul R.F. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, în regim de detenție conform art. 57 C. pen. În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. coroborat cu art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive cu privire la inculpatul R.F. și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând de la data de 16 ianuarie 2012, ora 15.10, la zi. În baza art. 14, art. 16 1 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. corob. cu art. 998-999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, a admis acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul R.F.

la plata sumei de 10.125,50 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate P.V., sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație conform cererii acestei părți civile. S-a constatat că inculpatul și-a manifestat expres voința de a achita integral aceste despăgubiri civile. În baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată (civilă) P.V. și s-a format un nou dosar pentru care s-a stabilit termen de judecată la 06 martie 2012, dosar în care instanța se va pronunța și cu privire la obiectele (lemne) folosite la agresiune. A fost obligat inculpatul la 700 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în ziua de 04 septembrie 2011, urmare a comportamentului violent manifestat de inculpat pe fondul consumului de alcool, soția inculpatului, martora R.A. a plecat din domiciliul conjugal deplasându-se la locuința părinților săi din aceeași localitate, comuna I., jud. Olt, cărora le-a solicitat ajutor în sensul de a o ascunde în locuința respectivă pentru a scăpa de agresiunea soțului său. După aproximativ o jumătate de oră, inculpatul, înarmat cu o blană din lemn, a venit la poarta locuinței socrului său, partea vătămată P.V., a încercat să discute cu inculpatul, însă acesta își manifesta expres intenția de o agresa pe soția sa, respectiv fiica părții vătămate.

În acest context partea vătămată i-a solicitat inculpatului să plece și să revină la locuința sa după ce îi va trece starea de beție, dar inculpatul a refuzat, și cu scândura pe care o avea asupra sa a lovit pe partea vătămată P.V. în cap și peste corp, loviturile determinând căderea acesteia la pământ. La strigătele părții vătămate au venit în ajutor soția sa P.F. și martorii R.A.L., P.E., R.A., care au încercat să-l imobilizeze pe inculpat pentru a nu mai lovi partea vătămată, însă inculpatul a amenințat-o și pe soția părții vătămate că o va înjunghia cu un cuțit pe care l-a scos din buzunar. În aceste împrejurări, martorii, de teamă, au renunțat să mai intervină însă au solicitat inculpatului să nu mai agreseze pe partea vătămată.

Aceasta revenindu-și după primele lovituri, pentru a se apăra, a luat un ștachete din lemn din curte, însă inculpatul i l-a smuls ulterior din mână și l-a lovit în cap, agresiune în urma căreia partea vătămată a căzut din nou, în stare de inconștiență, pe aleea betonată de lângă casă. După aplicarea loviturilor inculpatul a părăsit locuința părții vătămate, iar aceasta a fost transportată cu o ambulanță la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, unde la examinarea medicală a fost diagnosticată cu comă gr. II, TCC acut deschis prin agresiune individuală, hemoragie cerebeloasă cu inundație ventriculară, hematom temporo-frontal drept, traumatism toraco-abdominal. Faptele descrise rezultă din următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate P.V.

care a descris agresiunea, respectiv lovirea sa de către inculpat și circumstanțele în care aceasta s-a produs, mențiunile din procesul verbal de sesizare din oficiu și cercetare la fața locului încheiate de organele de urmărire penală la data de 05 septembrie 2011, planșa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia examinării tehnico-științifice a locului faptei efectuată la aceeași dată cu privire la agresiunea exercitată de inculpat asupra părții vătămate, proces-verbal de predare primire încheiat la data de 20 ianuarie 2012, fișa de custodie privind obiectele din lemn ridicate la efectuarea cercetării la fața locului, declarațiile martorilor P.F., P.E., R.E. și R.M.D., martori care au observat nemijlocit incidentul și au descris agresiunea inculpatului asupra părții vătămate, raportul de constatare medico-legală din 18 octombrie 2011 efectuat de I.N.M.L.

Craiova din care rezultă că partea vătămată P.V. a prezentat leziuni traumatice produse la data de 04 septembrie 2011 prin lovire cu sau de corpuri dure, a necesitat 55 zile de îngrijiri medicale și s-a concluzionat că leziunile traumatice i-au pus în primejdie viața, biletul de ieșire din spital emis la data de 28 septembrie 2011 și scrisoarea medicală, și au fost recunoscute de inculpat în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., fără a se mai impune astfel analiza în detaliu a tuturor probelor existente la dosarul de urmărire penală. În drept , instanța a reținut că faptele comise de inculpat în circumstanțele descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. La individualizarea pedepsei principale ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (reduse cu o treime atât minimul, cât și maximul prin aplicarea dispoz. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.), cât și toate celelalte date care particularizează atât fapta comisă, cât și persoana inculpatului, respectiv criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite dedusă din importanța valorii sociale afectate - sănătatea, integritatea corporală și viața omului, limitele de pedeapsă, modul în care inculpatul a agresat partea vătămată, toate circumstanțele în care s-a produs incidentul, circumstanțele privind persoana inculpatului astfel cum au rezultat pe de o parte din împrejurarea că inculpatul a fost și sancționat contravențional cu amendă - 200 RON pentru fapte prev. de Legea 61/1991 conform procesului-verbal, declarațiile martorilor audiați în cauză care au descris inculpatul ca fiind o persoană cu un comportament violent manifestat frecvent în familie pe fondul consumului de băuturi alcoolice, iar pe de altă parte din caracterizarea din 23 ianuarie 2012 efectuată de primarul și secretarul comunei I., jud. Olt - că a manifestat un comportament bun în comunitate, este sociabil și își ajută vecinii.

S-a avut în vedere și conduita procesuală, recunoașterea și regretul exprimat în fața instanței cu privire la fapta comisă, încercarea de a înlătura consecințele materiale ale infracțiunii în sensul că și-a manifestat expres acordul de a achita integral pretențiile civile solicitate de Spitalul Clinic de Urgență Craiova, respectiv cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate actualizate, și în parte și despăgubirile solicitate de partea vătămată P.V. Față de toate aceste aspecte, având în vedere și dispoz. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de 6 ani închisoare în regim de detenție potrivit art. 57 C. pen.

apreciind că aceasta este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ și coercitiv prev. de legiuitor în art. 52 C. pen. În ceea ce privește latura civilă a procesului penal s-a constatat că, potrivit art. 998 - 999 C. civ. „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”, iar conform dispoz. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în baza art. 14, art. 16 1 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 10.125,50 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, ocazionate de internarea părții vătămate în perioada 05 septembrie 2011 - 28 septembrie 2011 în secția Neurochirurgie a acestui spital, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație conform cererii acestei părți civile.

S-a constatat că inculpatul R.F. și-a manifestat expres voința de a achita integral aceste despăgubiri civile. Pe parcursul urmăririi penale, cu prilejul audierii de către procuror, partea vătămată P.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 RON reprezentând daune morale și cheltuieli de spitalizare și cu medicamentația ulterioară agresiunii, și neexistând elemente suficiente pentru a fi soluționată odată cu latura penală a cauzei, tribunalul în baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. a dispus disjungerea acestei acțiuni civile. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R.F. , solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât nu a urmărit și nu a acceptat moartea victimei.

A mai solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b), art. 74, 76 C. pen., astfel încât pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 94 din 21 martie 2012 a Curții de Apel Craiova s-a dispus respingerea apelului inculpatului R.F., împotriva sentinței penale nr. 25 din 14 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 526/104/2012, ca nefondat. S-a dedus detenția preventivă de la 14 februarie 2012 la zi și menține starea de arest și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. A constatat instanța de apel că starea de fapt a fost stabilită de instanța de fond, potrivit probelor administrate la urmărirea penală, ca urmare a cererii formulată expres de inculpat în ședință publică în prezența apărătorului, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen. A apreciat că inculpatul nu poate reveni asupra cererii formulată în fața instanței de fond, prin care a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii speciale prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., în condițiile în care a fost asistat de apărător ales, voința nu i-a fost viciată în niciun fel, instanța de fond i-a explicat care sunt consecințele judecării cauzei potrivit procedurii speciale prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul fiind cel care a formulat cererea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Pe de altă parte, instanța de fond a stabilit starea de fapt în baza probelor administrate la urmărirea penală, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Ori, în situația în care instanța de fond ar fi constatat că probele nu sunt suficiente, ar fi continuat judecarea cauzei, potrivit procedurii de drept comun. A mai constatat că este nefondată susținerea inculpatului, potrivit căreia partea vătămată l-ar fi lovit prima dată în cap cu un corp dur, iar el a ripostat, împingându-l pe acesta și lovindu-se la cap, apărarea inculpatului neavând suport probator. Astfel martorii oculari au arătat că inculpatul a fost cel care a lovit-o primul pe partea vătămată cu blana pe care o luase asupra sa. Mai mult, martorii au precizat că inculpatul a continuat să-i aplice lovituri părții vătămate și în momentul când acesta era căzut la pământ.

Leziunile prezentate de inculpat și constatate prin certificatul medico-legal din 06 septembrie 2011, se justifică prin aceea că la un moment dat, după ce a fost agresat de inculpat, partea vătămată a luat o bucată de lemn din curte și l-a lovit pe inculpat, așa cum rezultă din declarația martorei R.M.D. Astfel a constatat instanța de apel că nu se impune reținerea stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în condițiile în care inculpatul este cel care a generat conflictul, deplasându-se la domiciliul părții vătămate, având o bucată de lemn asupra sa, a refuzat să părăsească locuința părții vătămate, deși i s-a cerut în mod expres să plece și i-a aplicat lovituri repetate părții vătămate.

A mai constatat că este nefondată cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice, în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., în condițiile în care intenția directă de a ucide partea vătămată rezultă din împrejurările în care s-a săvârșit fapta, obiectul folosit - o scândură de lemn, numărul mare de lovituri, zonele vizate, atât zona capului, cât și zona corpului, forța mare cu care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, dar și împrejurarea că inculpatul a continuat să lovească și după ce partea vătămată se afla căzută la pământ în stare de inconștiență. Mai mult, în momentul în care martorii au vrut să intervină, inculpatul a scos din buzunar un cuțit cu care i-a amenințat, astfel încât martorii s-au retras, dar inculpatul și-a continuat agresiunea față de partea vătămată.

Prin urmare, din probele administrate la urmărirea penală rezultă că fapta pentru care este cercetat inculpatul există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, iar acesta nu mai poate reveni asupra cererii de judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., în condițiile în care voința sa nu a fost viciată în niciun fel în momentul când a dat declarație la instanța de fond, în prezenta apărătorului ales.

A reținut că în speță nu se impune nici reținerea circumstanțelor atenuante, nici reducerea pedepsei, având în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările în care s-a săvârșit - partea vătămată este socrul inculpatului, iar fiica s-a refugiat în locuința victimei pentru a scăpa de actele de violență exercitate de inculpat asupra sa, dar și criterii ce țin de persoana inculpatului, care este cunoscut ca fiind o persoană cu un caracter violent, manifestat frecvent în familie pe fondul consumului de băuturi alcoolice, fiind sancționat contravențional pentru fapte de violență.

Totodată, s-a mai reținut că inculpatul a fost condamnat în Spania la 6 luni închisoare pentru fapte de agresiune săvârșite împotriva soției sale, R.A., fapt ce demonstrează că acea pedeapsă nu și-a atins scopul, inculpatul continuând să aibă în continuare un comportament violent, astfel încât cuantumul pedepsei stabilit de instanța de fond este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Prin decizia penală nr. 1898 din 05 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 94 din 21 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul R.F., fără a o motiva.

La 08 august 2012, pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție, în prezenta cauză a fost înregistrată cererea prin care contestatorul R.F. menționează că retrage contestația în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 1898 din 05 iunie 2012. La data soluționării cauzei, respectiv 19 octombrie 2012, având în vedere manifestarea de voință a contestatorului și dispozițiile art. 369 C. proc. pen. și art. 385 4 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că va lua act de retragerea contestației în anulare formulată de contestator. Va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea contestației în anulare formulată de contestatorul R.F. împotriva deciziei penale nr. 1898 din data de 05 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 526/104/2012. Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2012.