ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3367/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3367/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 61 din 30 aprilie

2013, Tribunalul Mureș:

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a

condamnat pe inculpatul I.C., după cum urmează:

- în temeiul la art. 174

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de omor.

- în baza art. 53 pct.

2 lit. a) C. pen. coroborat cu art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., art. 66 C.

pen., raportat la art. 174 alin. (1), teza finală C. pen., i-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., a interzicerii exercițiului dreptului de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice și respectiv a dreptului

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2

ani.

- în temeiul art. 2 alin.

(1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de port, fără drept, al cuțitului.

- în temeiul art. 33 lit.

a) C. pen., a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente și

în consecință în baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, în

pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7

(șapte) ani și 2 (două) luni închisoare.

- în baza art. 35 alin.

(1) C. pen., i-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa închisorii principale

rezultante și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b C. pen., a interzicerii exercițiului dreptului de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice și respectiv a dreptului

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2

ani.

L-a privat pe

inculpat de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și b) C. pen. - adică a dreptului de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice și respectiv a dreptului de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat - în condițiile și pe durata prevăzută

de art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii pe 24 h din data de 28 decembrie 2012,

precum și durata arestării preventive, începând cu data de 29 decembrie 2012 și

până la zi.

În temeiul art. 350 C.

proc. pen., raportat la art. 136 alin. (1) lit. d) art. 143 și art. 148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen., l-a menținut pe inculpat în stare de arest.

În temeiul art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 139 alin. (2) C. proc. pen. a respins

cererea formulata de apărătorul inculpatului, având ca obiect revocarea măsurii

arestării preventive.

În baza art. 139 alin.

(1) C. proc. pen., a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului,

având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării

inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În temeiul art. 109 alin.

(1) C. proc. pen., bunurile, respectiv: depozitul subunghial ridicat prin

tamponare cu bețigașe sterile de la mâinile victimei, aflat în coletul-plic nr.

1, exudat gură cadavru B.F., ridicat prin periaj cu două bețigașe sterile de pe

partea interioară a obrajilor victimei, aflat în coletul-plic nr. 2, impresiuni

papilare pentru excludere B.F., aflate în coletul-plic nr. 3, două probe de

lichid brun-roșcat cu aspect de sânge, ridicate pe două exsudate sterile de pe

suprafața unei pietre, care prezenta o aglomerare de lichid brun-roșcat (foto nr.

36 din planșa fotografică), aflate în coletul-plic nr. 4, un cuțit cu lungimea

totală de 31,8 cm, lama de tăiș 20 cm, prăsele din material plastic de culoare

neagră, care prezintă un manșon din bandă izolatoare de culoare neagră, pe a

cărui suprafață se găsesc pete de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge,

aflat în coletul-plic nr. 1, având regimul mijloacelor materiale de probă -

păstrate în prezent la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Mureș, fiind

înregistrate la poziția nr. 3/2013, în Registrul de valori și corpuri delicte,

în baza procesului verbal încheiat la data de 15 februarie 2013, urmează

traseul dosarului de fond.

A făcut aplicarea

dispozițiilor art. 7 alin. (1), coroborat cu art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 76/2008 și raportat la punctul 1 din Anexa la Legea nr. 76/2008.

În baza art. 346 alin.

(1), art. 14 alin. (3) C. proc. pen., coroborat cu art. 1.357, art. 1.359 și art.

1.381 C. civ. a admis acțiunile civile formulate de:

- partea civilă I.G.A.

și în consecință l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea acestei părți

civile, suma de 15.000 euro cu titlu de daune morale și suma de 1.999,2 lei, cu

titlu de daune materiale,

- partea civilă P.S.M.,

în calitate de reprezentantă legală a minorului B.G.C.F., și în consecință l-a

obligat pe inculpat să plătească în favoarea minorului suma de 5.000 euro cu

titlu de daune morale, precum și suma de 172 lei, lunar, cu titlu de prestație

periodică - rentă lunară - începând cu data de 28 decembrie 2012 și până la

majoratul minorului sau până la schimbarea condițiilor de acordare.

În baza art. 313 alin.

(1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, raportat la art.

346 alin. (1), art. 14 alin. (3) C. proc. pen., coroborat cu art. 1.357, art. 1.359

și art. 1.381 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul

Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, și în consecință l-a obligat pe

inculpat să plătească acestei părți civile suma de 1.113,63 lei, cu titlu de

despăgubiri civile, precum și dobânzile legale aferente până la data plății

efective.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului

suma de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Pentru pronunțarea

acestei hotărâri, prima instanță a reținut, în esență, că, în fapt, în data de

27 decembrie 2012, martorul C.Ș. a organizat la locuința sa din municipiul

Sighișoara, jud. Mureș, o petrecere cu ocazia serbării onomasticii „Sfântul

Ștefan”, ocazie cu care a invitat mai mulți cunoscuți și rude.

La această petrecere

au participat martorii F.G., I.N., C.C., S.C., S.G.A. și victima B.F.

În jurul orelor 18,30

a ajuns la petrecere și acuzatul I.C., însoțit de prietena acestuia C.M.M. și

un prieten al inculpatului R.P.D.

Martorul C.Ș. i-a

servit pe invitați cu băuturi alcoolice, respectiv vin fiert.

La un moment dat, în

jurul orei 22,00-23,00 numita C.M.M. și prietenul inculpatului R.P.D. au plecat

de la petrecere, inculpatul rămânând la chef și continuând să consume băuturi

alcoolice, respectiv vin fiert.

Dintre persoanele

care au rămas să petreacă în continuare în locuința lui C., inculpatul nu o

cunoștea decât pe gazdă - cu care anterior au fost împreună la muncă în

Germania - și pe numitul C.C., însă pe cel din urmă doar din vedere, întrucât

cei doi locuiau în același cartier.

Martorii F.G., I.N., C.C.,

S.G.A., C.Ș. în declarațiile date au afirmat că inculpatul se tot lega de ei,

lăudându-se și încercând să-i provoace, însă aceștia nu au răspuns acestor

provocări.

În jurul orelor

23,00, inculpatul I.C. a plecat de la petrecere, spunându-i gazdei că se va

întoarce cu fratele său, celelalte persoane rămânând în continuare în locuință.

După aproximativ 10-15 minute inculpatul a revenit la locuința martorului C.Ș.

și Ie-a spus martorilor că a intrat cu mașina în șanț și Ie-a cerut să-l ajute

să scoată mașina de acolo.

Au plecat cu toții pe

drumul ce duce spre restaurantul Vila F., iar la o distanță de aproximativ 100

- 150 metri de locuința martorului C., în șanțul de pe marginea drumului au

văzut mașina inculpatului, marca F., pe care au scos-o și au așezat-o pe

carosabil. După aceea atât martorii, cât și inculpatul au revenit la locuința

martorului C., inculpatul Iușan aducând și mașina, care avea pană la roata din

dreapta fața și a parcat-o pe stradă, în fața porții imobilului aparținând

martorului C. Au intrat cu toții în locuință și au continuat să consume vin

fiert și sa petreacă.

Deoarece acuzatul I.C.

continua să aibă o atitudine recalcitrantă, în jurul orei 02,00, martorul C.Ș.

Ie-a cerut invitaților săi să plece acasă, iar martorii F.G., I.N., C.C., S.G.A.,

împreună cu victima B.F., au ieșit din locuință, inculpatul rămânând în urma

lor.

Înainte de a ieși din

casa martorului C.Ș., inculpatul a luat din bucătărie, de pe bufet, un cuțit -

cu lungimea totală de 31,8 cm, lama de tăiș 20 cm, prăsele din material plastic

de culoare neagră - cu care a ieșit din locuință, spunându-i martorului C. că

le va arăta celor de afară cine este el. Martorul C., care a văzut momentul

când inculpatul a luat cuțitul, s-a temut să intervină și să iasă din locuință

și l-a sunat, pe telefonul mobil, pe martorul C.C., spunându-i că Iușan a ieșit

cu cuțitul după ei.

Între timp însă,

inculpatul ieșise din locuință, se urcase în mașina pe care o parcase în fața

casei martorului C. și a început să facă manevre înainte-înapoi cu intenția de

a-i călca pe martori și pe victimă, care se aflau pe trotuar. întrucât nu a

reușit să îi calce, inculpatul a coborât din mașină, a scos cuțitul și a

încercat să-i înjunghie pe martori și pe victimă, care se aflau în stradă.

Aceștia s-au refugiat în curtea locuinței martorului C. și acolo victima B.F.

s-a apropiat de inculpat, încercând să-l deposedeze de cuțit, dar nu a reușit

și profitând de faptul că distanța dintre inculpat și victimă se micșorase,

inculpatul I.C. a aplicat o lovitură cu cuțitul victimei B.F., în zona toraco -

abdominală.

Imediat după aceasta,

inculpatul a fugit spre colțul din partea stângă a casei martorului C., urmat

fiind de victima B. și martorul F.G. Cei trei au ocolit clădirea și au ajuns,

în aceeași ordine, la colțul din dreapta față al imobilului. Acolo, victima B.F.

a căzut pe trepte și inculpatul, care se afla puțin mai în față, a fost

imobilizat de ceilalți martori cu ajutorul unor bușteni luați dintr-o grămadă

aflată în curte, bușteni pe care martorii i-au aruncat înspre inculpat.

Cuțitul pe care

inculpatul îl avea asupra lui a fost luat de către martorul C., care între timp

ieșise din casă să vadă ce se întâmplă și care i-a dat cuțitul martorului F.G.,

care l-a dus în casă, de unde cuțitul a fost ridicat de către organele de

poliție.

Între timp martorul S.C.

a sunat la serviciul de urgență 112 și la scurt timp la fața locului au ajuns

atât organele de poliție cât și un echipaj SMURD.

Victima a fost

transportată de către echipajul SMURD la Spitalul Clinic de Urgență Mureș,

însă, cu toate îngrijirile acordate, B.F. a decedat.

Întrucât martorii au

arătat că, pentru a se apăra și a-l deposeda pe inculpat de cuțitul pe care-l

avea asupra lui, au aruncat cu bușteni înspre acesta, iar cu ocazia

imobilizării acesta a căzut pe trepte și s-a lovit, și inculpatul a fost

transportat la spital, inițial la Sighișoara și ulterior la Târgu Mureș, unde

au fost făcute investigații medicale, rezultatele acestora fiind cuprinse în

actele medicale aflate la dosar.

Primele informații

legate de leziunea suferită de victima B.F. au menționat ca diagnostic

prezumtiv stop cardio-respirator resuscitat, plagă înjunghiată torace inferior

drept, hipocondru drept, șoc hemoragie, suspect de leziune organ parenchimatos.

Concluziile

medico-legale provizorii au menționat că moartea victimei B.F. a fost violentă

și s-a datorat șocului hemoragie în urma unei plăgi tăiate-înțepate penetrante

abdominale, cu leziune transfixiantă de ficat, stomac și leziune capsulară

pancreatică, operată. Leziunile traumatice suferite s-au putut produce la data

de 27/28 decembrie 2012, prin mecanismul de lovire directă cu corp

tăietor-înțepător, posibil cuțit cu lățimea aproximativă a lamei de 3 cm și

lungimea aproximativă de 15 - 16 cm. între leziunile traumatice și decesul

persoanei există legătură de cauzalitate directă, necondiționată. Poziția

verosimilă agresor-victimă putea să fie față în față, dacă agresorul este

stângaci și latero-posterior dreapta, dacă agresorul este dreptaci.

Aceleași date se

regăsesc și în raportul de autopsie medico-legală aflat la dosarul cauzei.

Având în vedere că

inculpatul este dreptaci, se poate concluziona că, la momentul agresiunii,

poziția agresor-victimă era latero-posterior dreapta.

Procesul-verbal de

cercetare a locului faptei a relevat atât locul în care a fost înjunghiată

victima de către inculpat, cât și traseul urmat de inculpat, victimă și

martorul F.G., care au ocolit casa și ulterior, locul în care inculpatul a fost

imobilizat, respectiv locul în care victima s-a prăbușit la pământ.

Fiind audiat în

legătură cu acuzațiile aduse, inițial în cursul urmăririi penale, inculpatul I.C.

a negat că agresarea victimei s-ar fi produs astfel cum au relatat martorii

oculari, afirmând că, de fapt, victima ar fi avut un cuțit și ar fi vrut să-l

înjunghie, iar în momentul în care l-a dezarmat, mișcările făcute de inculpat

au dus la înjunghierea victimei. A fost efectuată și o reconstituire a acestei

versiuni relatate de inculpat.

În data de 13 decembrie

2013, inculpatul a solicitat reaudierea în prezența apărătorului ales, ocazie

cu care a recunoscut că înjunghierea victimei s-a produs astfel cum au relatat

martorii oculari.

Cu ocazia prezentării

materialului probator, inculpatul a solicitat judecarea conform procedurii

indicate de art. 320

1

C. proc. pen.

La termenul de

judecată din 11 martie 2013, inculpatul a arătat că recunoaște comiterea

faptelor descrise și reținute în sarcina lui în actul de sesizare, solicitând

ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi

penale, pe care le cunoaște și le însușește, respectiv pe baza procedurii

aplicabile în cazul recunoașterii vinovăției reglementată de prevederile art. 320

1

C. proc. pen. (filele 34-40).

În atare context, în

ceea ce privește starea de fapt, interpretând prin prisma prevederilor art. 63 C.

proc. pen. conținutul materialului probator administrat în cursul urmării

penale, instanța a constatat că rezultă, în mod indubitabil, faptul că

inculpatul I.C. în noaptea de 27/ 28 decembrie 2012, participând la o petrecere

organizată la locuința martorului C.Ș. și fiind sub influența băuturilor

alcoolice a luat un cuțit - cu lungimea totală de 31,8 cm, lama de tăiș 20 cm,

prăsele din material plastic de culoare neagră - din bucătăria locuinței

martorului C.Ș. cu care a ieșit în stradă, după care a revenit în curtea

aceleiași locuințe și l-a înjunghiat pe victima B.F., cauzându-i o plagă

înjunghiată toraco-inferior drept/ hipocondru drept, șoc hemoragie, cu leziunea

organului parechimatos, leziuni în urma cărora victima a decedat.

În drept, din concluziile

actelor științifice coroborate cu materialul probator administrat pe parcursul

desfășurării procesului penal, instanța a constatat că vinovăția inculpatului

în privința săvârșirii infracțiunilor sub aspectul comiterii cărora a fost

deferit justiției este pe deplin dovedită, de altfel acuzatul a recunoscut

comiterea faptelor.

În privința

încadrării juridice a faptei care a avut drept consecință decesul victimei B.F.,

s-a considerat că suntem în prezența unei infracțiuni de omor. Natura leziunii,

localizarea acesteia, obiectul folosit și intensitatea loviturii, reprezintă

elemente suficiente pentru a contura intenția inculpatului de a suprima viața

victimei.

Din raportul de

autopsie, coroborat cu concluziile medico legale (filele 125, 127-139) rezultă

că moartea victimei B.F. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie în

urma hemoragiei interne masive, pe fondul unei plăgi abdominale penetrante,

transfixiante hepatic, perforante gastric cu leziune de arteră gastrică.

Obiectul contondent

folosit de acuzat, respectiv un cuțit cu lungimea totală de 31,8 cm, lama de

tăiș 20 cm, prăsele din material plastic de culoare neagră este apt să producă

leziuni tanatogeneratoare.

Lovitura cu cuțitul a

fost aplicată, de acuzat, într-o zonă vitală, cu intensitate mare, iar

traiectul plăgii cauzate era ușor oblic de sus în jos.

Așadar, din

modalitatea de operare - mai sus descrisă - instanța a concluzionat, în mod

evident că, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei lui și a acceptat

posibilitatea producerii decesului, ceea ce de fapt s-a și întâmplat. Cu alte

cuvinte, toate cele de mai sus, ne conduc la certitudinea existenței intenției,

cel puțin indirecte, de a ucide victima.

Prin urmare, fapta inculpatului

I.C., care în noaptea de 27/ 28 decembrie 2012, aflându-se în curtea locuinței

martorului C.Ș. din municipiul Sighișoara, str. Dealul Gării, jud. Mureș, i-a

aplicat victimei B.F. o lovitură cu un cuțit, având lungimea totală de 31,8 cm,

lama de tăiș 20 cm, prăsele din material plastic de culoare neagră, în zona toraco-abdominală,

cu o intensitate mare, cauzându-i leziuni care au condus la decesul victimei,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174

alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului I.C.,

care în noaptea de 27/ 28 decembrie 2012 a purtat, fără drept, o armă albă (un

cuțit) în timp ce se afla într-un loc public, respectiv pe stradă, în fața

porții imobilului aparținând martorului C.Ș., întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de port, fără drept, al cuțitului, prevăzută de art.

2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Referitor la locul

unde s-a petrecut acest ultim ilicit penal analizat, tribunalul a observat că

acuzatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr.

61/1991 republicată, pe stradă, în fața porții imobilului martorului C.Ș., iar

acest spațiu este considerat „loc public” în înțelesul legii penale, așa cum

rezultă din economia art. 152 lit. a) C. pen.

De asemenea, a

remarcat că inculpatul a comis infracțiunile mai înainte să fi fost condamnat

definitiv pentru vreuna din ele, adică în condițiile concursului real de

infracțiuni, reglementat de prevederile art. 33 lit. a) C. pen. și prin urmare,

în privința situației juridice a acestuia sunt aplicabile dispozițiile legale

arătate.

La individualizarea

pedepselor stabilite și a celei aplicate inculpatului, pentru faptele penale

reținute în sarcina acuzatului, instanța a urmărit criteriile prevăzute de art.

72 C. pen. și anume:

- gradul de pericol

social concret al fiecărei infracțiuni, concretizat în împrejurări care compun

conținutul lor constitutiv dar și extrinseci acestora, cum sunt, în esență:

acțiunea susținută a inculpatului în realizarea rezultatului dorit, locul și

modalitatea săvârșirii acțiunii infracționale, urmările cauzate care au produs

consecințe ireversibile, concretizate în decesul victimei B.F., toate acestea

imprimând activității infracționale a inculpatului un grad ridicat de pericol

social;

- atitudinea

acuzatului față de valorile umane fundamentale subiective, care nu a ezitat să

adopte o conduită extrem de violentă față de victimă folosindu-se în acest sens

de un corp contondent cu un grad ridicat de vulnerabilitate;

- concluziile referatului

de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș,

- circumstanțele

personale ale inculpatului care:

a.) potrivit fișei

lui de cazier judiciar nu este cunoscut cu antecedente penale;

b) în momentul

comiterii infracțiunilor se afla sub influența băuturilor alcoolice și conform

declarației martorilor audiați în cauză, anterior momentului suprimării vieții

victimei, acesta a avut un comportament recalcitrant față de persoanele care au

participat la petrecerea organizată de martorul C.Ș.;

- dispozițiile părții

generale a Codului penal, raportat și la prevederile art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., care stipulează în mod expres faptul că în situația

aplicării judecății după procedura simplificată în cazul recunoașterii vinovăției,

inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege. Aplicând acest raționament de calcul matematic în speța de față,

în condițiile în care potrivit normelor prevăzute în C. pen. și legea specială

infracțiunile de:

- omor se pedepsește

cu închisoarea de la 10 ani la 20 de ani, limita minimă specială a pedepsei

pentru această infracțiune reținută va fi de 6 ani și 8 luni închisoare, iar

cea maximă de 13 ani și 4 luni închisoare și

- portul, fără drept,

al cuțitului se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă,

limita minimă specială a pedepsei închisorii pentru această infracțiune

reținută va fi de 2 luni închisoare, iar cea maximă de 1 an și 4 luni

închisoare.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul I.C.

În motivarea căii de

atac, a fost contestată temeinicia hotărârii primei instanțe, inculpatul

susținând că pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare este prea grea în raport cu

circumstanțele concrete ale comiterii infracțiunii de omor care se judecă și,

în special, cu persoana sa, care se află la primul conflict cu legea penală și

a avut o atitudine sinceră pe durata procedurilor - a recunoscut și regretat

cele întâmplate și este de acord să achite despăgubirile cerute de părțile

civile. Față de datele care caracterizează propria persoană, inculpatul a

considerat că este în drept să beneficieze de circumstanțele atenuante

judiciare prevăzute de art. 74 C. pen.

Prin decizia penală nr.

28/ A din 21 iunie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.C., împotriva

sentinței penale nr. 61 din 30 aprilie 2013 pronunțate de Tribunalul Mureș,

menținând hotărârea atacată.

Conform art. 383 alin.

(1

1

) cu referire la art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului.

A respins cererile

inculpatului vizând revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea

acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

În baza art. 381 alin.

(1) C. proc. pen., a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului prin

sentința penală apelată și perioada scursă din 30 aprilie 2013, de la

pronunțarea hotărârii, până în prezent.

Potrivit art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare

avansate de stat în apel, în sumă de 100 lei.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește

expunerea stării de fapt: analiza detaliată a probelor, condamnarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și port fără drept al

cuțitului, încadrarea juridică dată faptelor, durata pedepselor principale

stabilite și a celei aplicate, impunerea și natura pedepselor complementare și

accesorii, modalitatea de executare a pedepsei, deducerea duratei reținerii și

a arestării preventive, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv,

modalitatea de soluționare a acțiunilor civile alăturate acțiunii penale, constatările

vizând mijloacele materiale de probă, aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 76/2008, obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor

judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli, s-a

reținut că hotărârea în discuție este la adăpost de critici.

Astfel s-a constatat

că, argumentele prezentate de instanța de prim grad în motivarea rezolvării la

care s-a oprit prin sentința penală nr. 61 din 30 aprilie 2013 sunt pertinente

și nu suportă corecturi ori adăugiri din partea instanței de apel. Prin urmare,

în lipsa vreunui motiv, care să fie reținut din oficiu, de reformare a

hotărârii atacate, s-a constatat că apelul promovat de d-l I.C. este nefondat,

așa încât, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus

respingerea căii ordinare de atac declarate.

Asupra motivelor

invocate de inculpat cu prilejul adresării în al doilea grad, acestea nu au

fost primite de instanța de apel care a constatat că natura și durata

pedepselor principale stabilite și a celei aplicate acuzatului în prim grad

răspund criteriilor prescrise de art. 72 C. pen., sunt proporționale și

satisfac, în concret și în mod eficient, nevoile reeducării și ale prevenției

generale, neexistând niciun element care să justifice aplicarea unei pedepse de

altă natură sau cu o durată mai blândă.

S-a reținut că

instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei, gradul de

pericol social concret ridicat al infracțiunii de omor, locul și modalitatea

săvârșirii acțiunii infracționale, intensitatea loviturii aplicate victimei;

zona lezată; obiectul contondent folosit; urmările cauzate constând în

suprimarea violentă a vieții victimei B.F. S-a mai reținut că prima instanță a

surprins corect și comportamentul ireproșabil al inculpatului anterior și

ulterior comiterii faptei, starea în care se afla inculpatul la momentul faptei

- sub influența băuturilor alcoolice, atitudinea recalcitrantă a acuzatului

față de persoanele care au participat la petrecerea organizată de martorul C.Ș.

S-a apreciat de către

instanța de apel că tuturor acestor aspecte obiective și subiective care se

degajă din circumstanțele reale și personale dezvoltate de particularitățile

prezentei pricini li s-a dat în prim grad o eficiență exactă, reflectată în pedeapsa

principală de 7 ani și 2 luni închisoare.

S-a mai reținut de

asemenea că în fața gravității deosebite a infracțiunii de omor, reținerea

circumstanțelor atenuante judiciare nu se justifică. Conduita anterioară

faptelor și disponibilitatea manifestată de inculpat de a recupera prejudiciile

cauzate părților civile au fost valorificate în prim grad, prin stabilirea și

aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, așa cum a fost redus cu

o treime, potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. S-a arătat că

atitudinea sinceră adoptată de inculpatul I.C. în fața instanței își găsește

expresia în reducerea operată cu o treime a limitelor legale ale pedepselor și

nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74

alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii

faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică, aceasta cu atât mai

mult cu cât în cursul urmăririi penale, inculpatul inițial nu și-a asumat

responsabilitatea faptelor sale.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul I.C., criticând-o pentru netemeinicie reiterând

motivele invocate în fața instanței de apel.

Astfel inculpatul,

prin apărător, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului. A solicitat redozarea

pedepsei în sensul reducerii cuantumului, dându-se o mai mare relevanță

circumstanțelor atenuante.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 385

6

alin.

(2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen.,

apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat și

urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Înalta Curte

amintește că decizia penală nr. 28/ A a fost pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș la data de 21 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12

februarie 2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul art. 385

9

C.

proc. pen. fie prin abrogarea unor cazuri de casare fie prin modificarea

conținutului cazurilor de casare în vigoare.

În cauza dedusă

judecății recurentul inculpat I.C. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a solicitat aplicarea unui regim sancționator mai blând

în sensul reducerii cuantumului pedepsei, instanța de recurs urmând să dea o

mai mare relevanță circumstanțelor atenuante.

Criticile formulate

de inculpat referitoare la individualizarea cuantumului pedepsei din

perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. nu pot fi supuse analizei de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Greșita

individualizare a pedepselor putea fi criticată în vechea reglementare prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

caz de casare ce a fost modificat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Reținerea unor

circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare

a reținerii circumstanțelor atenuante, stabilirea modalității de executare a

pedepsei sunt împrejurări ce țin de procesul de individualizare a pedepselor și

nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, aspectele

invocate de recurentul inculpat, prin apărător, cu privire la individualizarea

pedepsei, în prezent exced conținutului cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. în actuala reglementare, care se referă doar la pedeapsa

aplicată în alte limite decât cele stabilite de lege.

Cum pedeapsa aplicată

inculpatului din prezenta cauză este stabilită în limite legale, just dozată,

cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte apreciază

că nu poate supune analizei acest motiv de recurs.

De altfel, din

expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au

determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție într-o curte de casație, astfel încât este lipsit de sens de a

proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced

conținutului acestora.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 28

decembrie 2012 la 1 noiembrie 2013.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 28/

A din 21 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 28 decembrie 2012 la 01

noiembrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 1 noiembrie 2013.