ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3683/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3683/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 107 din 10 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a

respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul C.I., prin apărător,

privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori

prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea

nr. 678/2001, în infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și

(3) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001.

Prin aceeași sentință inculpatul C.I.

zis B., a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de „trafic de minori", prev. de art. 13 alin, (1), (2), (3)

rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și

combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. s-au interzis

inculpatului C.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică

exercițiul,autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o

perioadă de 4 ani.

În temeiul disp. art. 71 alin. (1) și

(2) C. pen., s-au interzis inculpatului C.I. drepturile prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o

funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă

accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 88 alin. (1) C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.I. durata reținerii și

arestării preventive de la data de 24 ianuarie 2013 la zi.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. măsura arestării preventive a inculpatului C.I. a fost menținută.

Inculpatul D.R. a fost condamnat la

următoarele pedepse: 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de „trafic de minori", prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 2

pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea

traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin.

(1) lit. b) C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen.

În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. s-au interzis

inculpatului D.R. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit.

b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de

6 ani.

În temeiul disp. art. 71 alin. (1) și

2 C. pen. s-au interzis inculpatului D.R. drepturile prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce

implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

- 2 (două( luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de port fără drept a cuțitului in locurile și

împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a

persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică prev. și ped. de

art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep., raportat la art. 37 alin.

(1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică

exercițiul autorității de stat], cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul disp. art. 33 lit. a) C.

pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat anterior sunt

concurente între ele și, în temeiul disp. art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1)

C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate pentru cele două infracțiuni

concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 (șapte)

ani închisoare, la care se alătură pedeapsa complementară de 6 ani constând în

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale].

În temeiul disp. art. 71 alin. (1) și

(2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce

implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul disp. art. 88 alin. (1) C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.R. durata reținerii și

arestării preventive de la data de 07 martie 2013 lăzi.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului D.R.

Inculpatul T.C. a fost condamnat la

pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic

de minori" prev. de art. 13 alin. (1), (3) rap. la alin. (2) pct. 2 lit.

c) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de

persoane, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. s-au interzis

inculpatului T.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de

3 ani.

În temeiul disp. art. 71 alin. (1) și

(2) C. pen., s-au interzis inculpatului T.C. drepturile prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o

funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă

accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 88 alin.(1) C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.C. durata reținerii și

arestării preventive de la data de 07 martie 2013 la zi.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului T.C.

În temeiul disp. art. 347 C. proc.

pen. s-a constatat disjunsă latura civilă a cauzei.

În temeiul disp. art. 118 alin. (1)

lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri aflate la

Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Suceava:

- un telefon mobil, în care se află

cartela S.I.M. Orange, ridicat de la inculpatul C.I. zis B. (conform Dovezii de

ridicare întocmite la data de 24 ianuarie 2013);

- un telefon mobil în care se află

cartela S.I.M. Orange, ridicat de la inculpatul D.R.

- un cuțit tip briceag, cu lungimea de

950 mm, cu plasele de culoare negru cu portocaliu, ridicat de la inculpatul

D.R. (conform Dovezii de ridicare întocmite la data de 18 martie 2013).

În temeiul disp. art. 191 alin. (1) și

(2) C. proc. pen. au fost obligați:

- inculpatul C.I. la plata către stat

a sumei de 1.560 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1.220

lei se va avansa în fondul Ministerului Public, iar suma de 340 lei în fondul

Ministerului Justiției (din care suma 300 lei, reprezentând onorariu avocat

oficiu din faza de judecată, se va avansa în contul Baroului de Avocați

Suceava).

- inculpatul D.R. la plata către stat

a sumei de 1.560 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1220

lei se va avansa în fondul Ministerului Public, iar suma de 340 lei în fondul

Ministerului Justiției (din care suma 300 lei, reprezentând onorariu avocat

oficiu din faza de judecată, se va avansa în contul Baroului de Avocați

Suceava).

- inculpatul T.C. la plata către stat

a sumei de 1.260 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1.220

lei se va avansa în fondul Ministerului Public, iar suma de 40 lei în fondul

Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească,

Tribunalul Suceava a reținut, în esență, cu privire la inculpații T.C. și C.I.

aceea că:

- În drept fapta inculpatului C.I.

constând în aceea că în perioada octombrie - noiembrie 2012, împreună cu N.A.V.

a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției pe minora A.A., sens

în care a transportat-o și găzduit-o în diverse locații de pe raza mun. Rădăuți

și localităților limitrofe, aducându-i mai mulți clienți pentru a întreține

relații sexuale contracost însușindu-și o parte din câștiguri, acesta

exercitând asupra minorei constrângeri fizice și morale, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de minori faptă prev. și ped. de ort.

13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001.

Sub aspectul laturii subiective,

instanța a constatat că inculpatul C.I. zis B., a săvârșit infracțiunea

reținută în sarcina sa, cu intenție directă, întrucât a prevăzut rezultatul

faptei socialmente periculoase și a urmărit producerea lui prin săvârșirea

acestei fapte.

- În drept fapta inculpatului T.C.,

constând în aceea că, începând cu luna aprilie 2012 și până în luna februarie

2013, împreună cu D.R. a exploatat-o sexual prin determinarea la practicarea

prostituției pe minora R.B.A., care era găzduită de acesta din urmă la

domiciliul său din mun. Botoșani. De asemenea a transportat-o pe minoră la

clienții pe care îi găsea în vederea întreținerii de relații sexuale contracost

și primea o cotă parte din sumele încasate de aceasta, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de minori faptă prev. și ped. de art. 13

alin. (1) (3) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001.

Sub aspectul laturii subiective,

instanța a constatat că inculpatul T.C. a săvârșit infracțiunea reținută în

sarcina sa, cu intenție directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei socialmente

periculoase și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acestei fapte.

Inculpații și-au declarat expres

disponibilitatea de a urma procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen., declarând personal în fața instanței de judecată, că recunosc

săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca

judecarea să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

pe care le cunosc și le însușesc.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în

cauză, astfel cum se află atașat la dosar și expus pe larg în hotărârea

instanței de fond.

Curtea de Apel Suceava, Secția penală

și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 89 din 17 iunie 2013 a

respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.I., T.C. și D.R.

împotriva sentinței penale nr. 107 din 10 mai 2013 pronunțată de Tribunalul

Suceava în Dosarul nr. 4126/86/2013.

A dedus din pedepsele aplicate

inculpaților durata arestării preventive de la 10 mai 2013 la zi și a menținut

această măsură preventivă pentru fiecare inculpat în parte, însușindu-și

argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii au

declarat recurs inculpații C.I. și T.C.

Inculpatul C.I. a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor pronunțate, și, în rejudecare, o nouă

individualizare a pedepselor aplicate, invocând cazul de casare prev. de art.

385

9

pct. 172 C. proc. pen., vizând greșita aplicare a legii, în

sensul că instanțele inferioare nu au conferit eficiență maximă disp. art. 74

lit. a) și c) C. pen..

În aceasta ordine de idei, a precizat

că pedeapsa aplicată este prea mare, scopul acesteia putând fi atins și prin

stabilirea unui cuantum mai mic și o modalitate de executare neprivativa de

libertate prin aplicarea disp. art. 81 sau 86

1

C. pen., având în

vedere atitudinea sa de recunoaștere și regret manifestată, datorită căreia a

beneficiat de prev. art. 320

1

C. proc. pen., precum și comportamentul

corespunzător avut anterior săvârșirii faptei.

Inculpatul T.C. a invocat tot cazul de

casarea prev. de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., solicitând

admiterea recursului casarea hotărârilor pronunțate, și, în rejudecare, a se da

o eficiență sporită prev. art. 74 lit. a) și c) C. pen., constatându-se că nu

s-a dat eficiență maximă aplicării disp. art. 320

1

C. proc. pen.

De asemenea, a mai solicitat ca în

rejudecare, stabilirea cuantumului pedepsei să se facă cu aplicarea disp. art.

81 sau 86

1

C. pen., ca și modalitate de executare, apreciind că

situația de fapt și actele materiale reținute în sarcina sa permit aplicarea

suspendării executării pedepsei.

În acest sens, a făcut referire la

rolul minor pe care l-a avut în activitatea infracțională, reprezentat de

faptul că, în calitate de taximetrist, a plimbat în diverse locații partea

vătămată, precum și la circumstanțele sale atenuante, respectiv atitudinea de

recunoaștere a faptei încă de la început și situația personală, faptul că are

un copil minor în întreținere.

Analizând cererea formulată de doamna

av. H.M., Înalta Curte urmează a o admite pentru motivele ce se vor arăta în

continuare.

Examinând recursurile declarate de

inculpații C.I. și T.C. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C.

proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Totodată, în conformitate cu disp.

art. 385

10

alin. (1), (2) și (21) C. proc. pen.: „Recursul trebuie

să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de

recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs

cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. în cazul în care nu

sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în

considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin.

(3), se iau în considerare din oficiu."

Decizia recurată a fost pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 17

iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești;

așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art.

385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul

normativ menționat.

Primul termen de judecată în recurs a

fost acordat în cauză, la data de 07 august 2014, pentru verificarea

legalității arestării preventive a inculpaților, care au fost citați cu această

mențiune și cu obligativitatea depunerii motivelor de recurs până cu cel puțin 5

zile înaintea primului termen de judecată în recurs, primul termen de recurs în

cauză fiind acordat la data de 22 noiembrie 2013.

Legiuitorul nu a avut în vedere vreo

derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi

fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care

excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către

instanța de recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte

constată că a fost adusă la cunoștința recurenților inculpați obligativitatea

depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un

memoriu separat care trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea

primului termen de judecată și sancțiunea nedepunerii motivelor în termenul

prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care

nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen.

Recurenții inculpați au fost citați

încă de la primul termen de judecată din data de 07 august 2013 când s-a dispus

verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive cu această

mențiune precizată anterior, citațiile fiind primite de recurenți la

penitenciar la data 10 iulie 2013 - C.I. (fila 18 dosarul Înaltei Curții

de Casație și Justiție), respectiv 11 iulie 2013 - T.C. (fila 19

dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție).

Verificând actele aflate la dosar,

Înalta Curte constată că primul termen de recurs în cauză a fost acordat la

data de 22 noiembrie 2013, iar inculpatul C.I., prin apărătorul desemnat din

oficiu a depus la data de 17 octombrie 2013, prin registratură, motivele de

recurs, încadrându-se astfel în prevederile art. 385

10

alin. (2) C.

proc. pen., în timp ce inculpatul T.C. le-a depus la termenul de astăzi, 22

noiembrie 2013, prin intermediul apărătorului ales, în timpul ședinței de

judecată.

Or, în condițiile în care primul

termen de judecată a fost fixat la data de 22 noiembrie 2013, la un interval de

aproximativ 3 luni de la primirea citațiilor, recurenții inculpați au fost

informați cu privire la obligațiile legale ce le incumbă referitoare la

depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut

de lege în acest sens, fiindu-i culpabilă în speță recurentului inculpat T.C.

În consecință, nerespectarea

termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385

10

C. proc.

pen. atrage sancțiunea decăderii inculpatului T.C. din exercițiul dreptului

pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc.

pen., cu consecința că instanța de recurs nu poate lua în considerare decât

cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, cel invocat de

inculpat, respectiv art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., fără ase

încadra între acestea.

În ceea ce privește motivul de recurs

invocat în scris și depus la dosar de către inculpatul C.I. prin apărătorul

desemnat din oficiu prin care s-a solicitat o nouă individualizare a pedepselor

aplicate, invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 172 C.

proc. pen., vizând greșita aplicare a legii, în sensul că instanțele inferioare

nu au conferit eficiență maximă disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu

stabilirea unei modalități de executare neprivativa de libertate prin aplicarea

disp. art. 81 sau 86

1

C. pen., având în vedere atitudinea sa de recunoaștere

și regret manifestată, datorită căreia a beneficiat de prevederile art. 320

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că potrivit susținerilor invocate se tinde

la o nouă reindividualizare a pedepsei, ceea ce nu se circumscrise cazului de

casare invocat ce vizează situația „când hotărârea este contrară legii sau prin

hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii".

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen.

raportate la cazurile de casare, care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013,

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a fost

modificat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.

Noile dispoziții ale art. 385

9

pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se

refera doar la cazul în care se poate face recurs atunci când s-au aplicat

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Așa fiind, cu privire la cazul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte

constată că din sfera de cenzura a acestei instanțe, în calea de atac a

recursului a fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în rap. cu

prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au

aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speța

nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului C.I. încadrându-se în limitele

prevăzute de textele de lege incriminatoare.

Judecata în recurs înseamnă o

verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează

într-unui din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

Limitarea obiectului judecății în

recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare

a legii de procedură penală sau a'legii substanțiale constituie temeiuri pentru

a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de

casare prevăzute de lege.

Așa cum s-a arătat și în literatura de

specialitate, recursul constituie o jurisdicție exercitabila numai în cazuri

strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu

poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea,

instanța de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăției și

pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă

din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o

cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a

unei căi de reformare sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând

rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut

loc judecata în primele două grade de jurisdicție (fond și apel).

Legislația procesual penală actuală

instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea

hotărârilor penale ceea ce reprezintă esența recursului în al treilea grad de

jurisdicție.

În ceea ce privește cererea formulată

de dna avocat H.M. de scutire de la plata amenzii în cuantum de 500 lei

aplicate prin încheierea de ședință din data de 27 septembrie 2013, arătând că

a fost în imposibilitate medicală de prezentare, Înalta Curte, verificând

actele aflate la dosar, constată în baza art 199 alin. (3) C. proc. pen., că

cererea este întemeiată în raport de actul medical anexat, respectiv adeverința

medicală aflată la fila 66 din dosarul acestei instanțe, în care se adeverește

că prezintă un diagnostic pentru care se recomandă repaus, respectiv tratament

și izolare la domiciliu, pe perioada 27- 30 septembrie 2013.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., față de

considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre

cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de

Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații C.I. și T.C., iar în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., urmează

a admite cererea formulată de dna av. H.M. de scutire de la plata amenzii și a

dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) din

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.I. și T.C. împotriva Deciziei penale nr. 89 din data

de 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepselor

aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive după cum

urmează: pentru inculpatul C.I. de la 24 ianuarie 2013 la 22 noiembrie 2013 și

pentru inculpatul T.C. de la 07 martie 2013 la 22 noiembrie 2013.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

175 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu,

se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Admite cererea formulată de doamna

avocat H.M. și dispune scutirea acesteia de la plata amenzii în cuantum de 500

lei.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22

noiembrie 2013.