ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3131/2013

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 851 din 5 decembrie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat pe inculpatul G.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În

temeiul dispozițiilor art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform dispozițiilor art. 82 C. pen. calculat de la data de rămânerii definitive a hotărârii conform art. 82 alin. (3) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 83 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce au ca urmare revocare suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, în condițiile dispozițiilor art. 71 pct. 5 C. pen.

În

temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 6.000 RON, cheltuieli judiciare statului în contul deschis la Trezoreria sector 4 București, beneficiar Tribunalul București.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. din data de 21 iunie 2012, au fost trimiși în judecată, în stare de arest, inculpații C.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale) și art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.N.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (doua acte materiale) și art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; și în stare de libertate inculpații: T.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000; G.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000; S.R.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2012, instanța a disjuns soluționarea cauzei în ceea ce privește pe inculpatul G.I., pentru ceilalți inculpați cauza fiind în stare de judecată.

Cu privire la inculpatul G.I., s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că, în data de 22 aprilie 2012, martorii S.C.M. și S.M. au sesizat D.N.A. despre faptul că în primăvara anului 2011, inculpata C.P. i-a solicitat lui S.M. un folos necuvenit de 120.000 euro, din care a primit 25.000 euro, pentru a-i facilita acestuia încheierea unui contract de închiriere a unui spațiu comercial aflat pe strada F. în Centrul Istoric al Capitalei ca urmare a intervențiilor pe lângă unul din viceprimarii capitalei.

Simultan cu sesizările numiților S.C.M. și S.M., a formulat un denunț și inculpata C.P., aceasta arătând că a pretins folosul necuvenit de comun acord și în numele inculpatului G.I. care a lăsat să se creadă că, împreună cu numitul A.I., putea interveni pe lângă unul din viceprimarii capitalei pentru a-l convinge să-i aprobe martorului denunțător încheierea contractului de închiriere a imobilului. Inculpata C.P. a precizat că cei 25.000 euro primiți de la martorul S.M., 3.000 euro i-a remis inculpatului G.I., pentru a fi întreprinse demersurile invocate pe lângă unul viceprimarii capitalei.

Conform declarațiilor concordante ale martorilor denunțători S.C.M., S.M. și ale inculpatei C.P., S.C.M. i-a făcut cunoștință martorului S.M. cu inculpata, cunoscând interesul martorului de a închiria un imobil în zona Centrul Istoric al Capitalei și împrejurarea că inculpata C.P. cunoștea situația juridică a imobilelor din acea zonă fiind angajată în cadrul Administrației Fondului Imobiliar.

În

aceste împrejurări, în cursul lunii februarie 2011, inculpata C.P. s-a întâlnit cu martorii S.C.M. și S.M., ocazie cu care, inculpata a precizat că, în schimbul sumei de 120.000 euro, poate interveni împreună cu inculpatul G.I. și cu numitul A.I., pe lângă unul din viceprimarii capitalei pentru a-l convinge să aprobe încheierea unui contract de închiriere pe cinci ani a imobilului situat pe strada F. Susținerile inculpatei C.P. față de martorii denunțători, aveau la bază discuții pe care aceasta le-a avut cu inculpatul G.I., acesta precizând că poate interveni, împreună cu numitul A.I., pe lângă viceprimarul capitalei „I.”, ca în schimbul sumei de 100.000 euro acesta din

urmă să aprobe încheierea contractului de închiriere a imobilului de pe strada F. Martorul S.C.M. a confirmat declarațiile inculpatei privind faptul că în discuțiile cu martorii denunțători le-a indicat acestora că demersurile infracționale pe lângă unul din viceprimarii capitalei se vor realiza prin intermediul inculpatului G.I.

În

luna martie 2011, martorul denunțător S.M. i-a remis inculpatei C.P. suma de 25.000 euro, reprezentând un avans din suma totală pretinsă, în scopul realizării demersurilor pe lângă persoanele competente din Primăria Municipiului București. Pentru a avea o garanție că va putea recupera banii în cazul în care intervențiile invocate de inculpată nu ar fi avut finalitatea dorită, martorul S.M. a cerut ca remiterea banilor să se realizeze în baza unui înscris intitulat „contract de împrumut” conform căruia cei 25.000 euro s-ar fi acordat inculpatei cu titlu de împrumut. Contractul de închiriere a fost încheiat fără garanții și fără dobândă. Conform declarațiilor inculpatei, susținute de conținutul convorbirii purtate în mediul ambiental în data de 24 aprilie 2012 între inculpatul G.I. și aceasta, și din suma de 25.000 euro, inculpata C.P. a remis 3.000 euro inculpatului G.I.

Inculpatul a arătat că, ulterior primirii banilor, pe parcursul mai multor luni, inculpatul G.I. a încercat să justifice amânarea încheierii contractului de închiriere a imobilului că așteaptă perioada campaniei electorale pentru alegerea primarului capitalei, când competențele acestuia ar fi fost delegate viceprimarului „I.”.

Din cercetările efectuate s-a stabilit că, cu două zile anterior formulării denunțurilor de către inculpată și martori, în data de 20 aprilie 2012, inculpata C.P. a fost apelată de trei ori de către inculpatul G.I., la orele 10:11, 16:21 și 19:05, convorbirile fiind interceptate și înregistrate în baza autorizației emise de Tribunalul București.

Astfel, la ora 10:11, în mod evident în contextul unor discuții anterioare privind imobilul situat pe strada F. care trebuia să facă obiectul contractului de închiriere, inculpatul G.I. a apelat-o pe inculpata C.P. pentru a avea o confirmare a localizării imobilului, arătând „Cum se numește acolo strada?” „Strada cum se numește acolo, mâl”. Fără a solicita detalii suplimentare, ceea ce confirmă faptul că inculpata nu a avut discuții cu inculpatul G.I. cu privire la alte imobile, indiferent de natura discuțiilor, inculpata C.P. a replicat scurt „F.” și, la insistențele inculpatului care a adăugat „F., numărul cât?”, interlocutoarea a completat „nouășpe”. Încheind discuția privind localizarea imobilului, inculpatul G.I. a adăugat „Ca să știu eu. Dacă, în caz de uit, o să te mai sun.”.

Tot în cursul zilei de 20 aprilie 2012, la ora 16:21, inculpatul G.I. a apelat-o din nou pe inculpată pentru a se interesa de localizarea aceluiași imobil, întrebând „A (...) ă (...) spune-mi, cum se numește?” „Strada?”, C.P. confirmându-i încă o dată „F.” „Nouășpe” „Ba, corespondent cu S. nouășpe”. Așa cum rezultă din conținutul convorbirii telefonice, acesta se afla împreună persoană neidentificată, ale cărei replici din mediul ambiental au fost înregistrate o dată cu convorbirea telefonică.

Astfel, deși inculpatul G.I. a intenționat să lase acea persoană să discute cu inculpata, afirmând „Stai un pic așa, stai că ți-l dau pe nea (...)”, persoanei neidentificată a replicat precaut „Lasă, nu mai (...)”, „Să, să spună unde este! Deci, nu mă interesează, eu nu vorbesc eu cu ea”.

Susținerile inculpatului consemnate cu ocazia realizării procedurii de confruntare cu inculpata, conform cărora interesul pentru imobilul de pe strada F. ar fi fost determinat de intenția acestuia de a închiria imobilul respectiv, nu au bază logică, contrazicându-se cu afirmațiile acestuia, potrivit cărora l-ar fi cunoscut pe cel care ar fi fost chiriaș al imobilului și care dorea să-și achite chiria către Administrația Fondului Imobiliar, prin intermediul inculpatei. În mod evident, cunoscându-l personal pe chiriașul imobilului, nu se poate afirma că acesta a inițiat discuția privind situarea imobilului întrucât dorea să închirieze imobilul.

Ulterior, la ora 19:05, tot în cadrul unei alte convorbiri telefonice inițiate de inculpat, inculpata C.P. l-a întrebat pe interlocutor, cu referire evidentă la demersurile pe care inculpatul G.I. s-a angajat să le întreprindă împreună cu numitul A.I. pe lângă persoanele competente din Primăria Municipiului București „Da' A.I. ce face, se ocupă de chestia aia?”. Inculpatul a replicat „Se ocupă, măi! Nu mai (...) Mi-a zis să nu mai vorbim chestiile astea prin telefon, te-a rugat mult de tot”. În cadrul aceleiași discuții, cei doi interlocutori au hotărât să se întâlnească marți, 24 aprilie 2012.

De subliniat faptul că discuțiile anterior menționate s-au purtat înainte de formularea denunțului de către inculpata C.P.

În

acest context, în data de 24 aprilie 2012, după ce la data de 22 aprilie 2012 inculpata C.P. a formulat un denunț, discuția purtată în mediul ambiental între aceasta și inculpatul G.I. a fost înregistrată în baza autorizației cu titlu provizoriu din 23 aprilie 2012 emisă de D.N.A., confirmată în baza încheierii din 26 aprilie 2011 emisă de Tribunalul București.

În

aceste împrejurări, inculpata C.P. a vrut să se asigure că suma de 3.000 euro pe care i-a remis-o inculpatului cu privire la care acesta i-a precizat că a dat-o persoanelor competente, spunându-i interlocutorului „nu o fi fost mulțumit când i-am dat p-ăia, atunci, trei mii (n.n. 3.000 euro) să (...) O fi vrut mai mult?”, inculpatul G.I. confirmând implicit primirea banilor și afirmând „Nu știu, am vorbit cu omu', omu' a zis că i-a dat lu' (...) așa (...)”.

Inculpata C.P. i-a reproșat inculpatului G.I. întârzierea realizării demersurilor pe lângă viceprimar la care acesta se angajase „Nu știu ce să zic că a trecut o groază de timp, măi J.!”, interlocutorul confirmând întârzierea „Știu, P.! Știu,fra (...) surioara mea!”.

Mai mult, confirmându-se implicit afirmațiile inculpatei din cuprinsul denunțului formulat în data de 22 aprilie 2012, conform cărora inculpatul G.I. i-a spus că intervențiile pe lângă viceprimar se vor realiza după declanșarea campaniei electorale privind alegerea primarului general al capitalei și delegarea competențelor de către primarul general, inculpatul G.I. a încercat să justifice întârzierea și a afirmat că „Nu depinde de mine” „În momentu' când și-a depus acesta (n.n. Primarul general al capitalei) candidatura, deci, el nu mai are drept la (...) Nu mai are (...) (neinteligibil) (...)” și că se va realiza de delegarea viceprimarului „I.”, chiar dacă sunt mai mulți viceprimari „E obligat. Înțelegi?”

Ulterior acestei discuții, în data de 17 mai 2012, ora 11:09, inculpatul G.I. a avut o nouă convorbire cu inculpata C.P., împrejurare în care față de interesul acesteia din urmă privind demersurile pe lângă viceprimarul capitalei, cel prim menționat a precizat „Păi ce (...) păi ce să te sun bre, dacă n-am nimic, ce să te mint la telefon”. Față de afirmația inculpatului că este o perioada a campaniei electorale, inculpata a replicat că acesta era perioada în care chiar inculpatul a susținut că se pot face intervențiile pe lângă viceprimarul „I.”, precizând „Păi și nu ai zis tu că acuma, în perioada asta?”. Pentru a încerca încă o dată să justifice întârzierea obținerii rezultatului dorit al intervențiilor invocate că s-au realizat pe lângă viceprimar,

inculpatul G.I. a replicat că nu i s-au delegat încă competențele „Păi stai un pic, că acela (n.n. Primarul general) nu i-a dat nicio, nicio aia Iu' ăsta, Iu' (...) Iu' cine știi tu, ăa”.

În

perioada următoare, până la momentul reținerii inculpatei C.P. în data de 29 mai 2012, aceasta nu a mai purtat discuții cu inculpatul G.I.

În

faza de urmărire penală pentru a se demonstra vinovăția inculpaților, s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților C.N.A., C.P., T.A., G.I. și S.R.C.; declarațiile martorilor F.B., P.S.I., S.M., S.C.M., N.M.; declarațiile părții civile B.V.; proces-verbal de constatare din data de 22 aprilie 2012 și 29 mai 2012; proces-verbal de marcare criminalistică a sumelor de 1.000 euro, 15.000 euro și 48.000 euro, utilizate la constatarea infracțiunilor flagrante; încheierile și autorizațiile de interceptare și înregistrare a convorbirilor nr. X1, nr. X2, nr. X3, nr. X4, nr. X5, nr. X6, toate emise de Tribunalul București, autorizațiile provizorii nr. Y1 și nr. Y2 privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice precum și a celor purtate în mediul ambiental cu titlu provizoriu; procese-verbale și note de redare a convorbirilor telefonice și ambientale purtate de inculpați între ei, precum și cu martorul denunțător, convorbiri interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul București; adresa din 2012 Administrația Fondului Imobiliar; fișa postului C.N.A.; 17 suporți optici tip CD-R, (un) suport optic tip mini DVD+R, conținând înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate în mediul ambientale și ale convorbirilor telefonice interceptate

În

faza cercetării judecătorești s-a audiat inculpatul G.I., martorii S.C.M., S.M., I.M.I., C.C.N. și s-au administrat de către inculpat probatorii cu înscrisuri.

Inculpata C.P. a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, pe care și le-a însușit, solicitând ca judecata să se facă în condițiile dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., prin recunoașterea vinovăției.

În

declarațiile date, cu privire la persoana inculpatului G.I. se detaliază modalitatea în care a procedat pentru a da curs solicitării martorului S.M. pentru ca acesta să obțină închirierea unui

spațiu în centrul vechi. Discuțiile au fost purtate cu martorul S.C.M. care i-a recomandat pe martorul S.M., cărora le-a spus că trebuie să dea 100.000 euro, iar avansul era de 25.000 euro pentru a interveni pe lângă cei de la Primărie. Intenția inculpatei era să intervină pe lângă doi cunoscuți de-ai săi G.I. și A.I., acesta din urmă fiind prieten cu viceprimarul I.

Inculpata a declarat că a purtat discuții la telefon cu inculpatul G.I., care i-a cerut suma de 5.000 euro pentru „protocol” și 50.000 euro ce trebuia dată unui viceprimar al capitalei, la semnarea contractului.

Inculpata C.P. s-a întâlnit cu inculpatul G.I. și A.I. de 3-4 ori, când, au discutat despre cei 3.000 euro cât și despre cei 50.000 euro.

Declarațiile date de inculpata C.P. s-au coroborat cu declarațiile date de martorul S.C.M. în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești.

Inculpata i-a relatat martorului că din cei 25.000 de euro, 3.000 euro i-a dat coinculpatului G.I. și lui A.I., persoane despre care le-a povestit că o va ajuta cu intervenții pe lângă viceprimarul „I.” pentru semnarea contractului de închiriere.

Martorul S.M. a declarat că inculpata C.P. a vorbit de inculpat G.I. în sensul că ar putea interveni pe lângă unul dintre viceprimari pentru obținerea unui spațiu comercial în Centrul istoric, pe care dorea să-l închirieze.

Declarația acestuia s-a coroborat cu declarația inculpatei C.P. și ale martorului S.C.M. și sub aspectul restituirii sumei de 3.000 euro din cei 25.000 euro pe care acesta a înmânat-o inculpata C.P. pentru rezolvarea problemei spațiului.

Declarațiile martorilor S.C.M., S.M. și ale inculpatei C.P. s-au întregit cu convorbirile telefonice interceptate și înregistrate, purtate de inculpata C.P. cu inculpatul G.I. Sunt discuții din care rezultă că însuși inculpatul G.I. a apelat-o de mai multe ori, pe inculpată pentru a avea o confirmare a localizării imobilului ca stradă și număr. Inculpatul se afla împreună cu o altă persoană neidentificată fiind înregistrate, în mediul ambiental, și replicile acelei persoane o dată cu convorbirea telefonică.

S-a reținut că au fost probe indubitabile, din analiza cărora rezultă existența infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și infracțiunea a fost săvârșită de acesta, iar cu rea-credință l-a determinat să nu recunoască săvârșirea faptei.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite dar și de persoana inculpatului, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse al cărei cuantum și modalitate de executare să dea eficiență dispozițiilor art. 52 C. pen.

Instanța a avut în vedere că inculpatul este la prima abatere de la normele de conviețuire socială apărate de legea penală, are o familie organizată, o bună conduită în societate și mai ales are o sănătate precară, fiind luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989, luptător rănit.

S-a apreciat că sunt împrejurări care au îndrituit instanța să aprecieze că scopul pedepsei ce se va aplica inculpatului poate fi atins și fără executarea acesteia, cel sancționator și educativ, fiind incidente dispozițiile art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare a executării acesteia, s-a stabilit un termen de încercare, conform dispozițiilor art. 82 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și inculpatul G.I.

Parchetul a criticat soluția pentru greșita individualizare a pedepsei, solicitând aplicarea art. 86

1

C. pen., și nu art. 81 C. pen., întrucât din ansamblul elementelor subiective și obiective referitoare la persoana inculpatului și la activitatea sa infracțională, nu rezultă date din care să reiasă o reeducare efectivă a inculpatului, în modalitatea de executare aplicată.

Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că singura probă în acuzare este declarația dată de C.P., care reprezintă un denunț pentru a beneficia de reducerea pedepsei.

În

subsidiar, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că nu există elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv obiectul material,

neexistând nicio dovadă că inculpatul a comis actele materiale prevăzute de textul de lege.

Prin decizia penală nr. 82/A din 1 aprilie 2013 Curtea de Apel București în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de D.N.A., secția judiciară penală, împotriva sentinței penale nr. 851/F din 5 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81, art. 82, art. 83 și art. 71 alin. (5) C. pen.

În

temeiul art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului G.I., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pe un termen de încercare de 6 ani, calculat potrivit art. 86

2

C. pen.

În

temeiul art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații: să se prezinte trimestrial, în ziua de joi a primei săptămâni din fiecare trimestru, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; să nu schimbe domiciliul sau reședința avută ori să nu depășească limita teritorială a municipiului București, decât în condițiile fixate de instanță.

În

temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen. cu referire la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În

temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.I., împotriva aceleiași sentințe penale.

S-a constatat că apelul declarat de parchet este fondat, având în vedere că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi realizat fără executare, însă pe perioada termenului de încercare, sunt necesare măsuri de supraveghere pe un timp mai lung decât cel prevăzut de art. 82 C. pen., motivarea că această dispoziție reiese din modalitatea de comitere a faptei, pe o perioadă relativ lungă de timp, în care inculpatul a avut posibilitatea încetării activității infracționale, dar nu a făcut-o din proprie inițiativă.

S-a apreciat că pentru corectarea acestui comportament, este necesară o perioadă mai lungă, pe timpul căreia inculpatul se va supune anumitor obligații prevăzute de lege.

S-a constatat că motivele inculpatului, prin care se arată că fapta nu există în materialitatea ei sau că îi lipsesc elementele constitutive, nu pot fi primite, fiind contrazise de evidența probelor administrate, reținându-se faptul că inculpatul a lăsat să se creadă că are influență asupra unei persoane, așa cum reiese din declarației inculpatei C.P., martorii F.B., P.S.I., S.M., S.C.M., N.M. și din convorbirile telefonice purtate de inculpata C.P., dar și faptul că inculpatul a primit suma de bani, pretinzând că a remis-o persoanei din primărie.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul G.I. și a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că hotărârea pronunțată este contrară legii, întrucât dispozițiile art. 257 C. pen., nu sunt în acord cu situația de fapt reținută în cauză.

A mai susținut cu privire la infracțiunea de trafic de influență presupune că organului judiciar îi revine obligația să demonstreze ca făptuitorul a lăsat să se creadă că are influență, însă traficul a fost săvârșit de numita C.P., iar numitul S.M. a precizat ca nu îl cunoaște pe inculpat și nu a avut nicio legătură cu acesta, ci doar cu C.P.

Referitor la dispozițiile prevăzute de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., a susținut că faptei îi lipsește elementul material pentru că nu exista nicio activitate din partea inculpatului, nu a pretins și nu a primit nicio suma de bani și nu exista nicio proba care să demonstreze vinovăția sa, întrucât numita C.P. a săvârșit fapta. A solicitat să se aibă în vedere că din probele administrate nu rezultă că se face vinovat de trafic de influență și faptei îi lipsește elementul material, astfel că în cauză este aplicabil principiul in dubio-pro reo.

Examinând recursul declarat de inculpat prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

În

cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 1 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Referitor la cazul de casare invocat de recurentul inculpat G.I. prin care au solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că solicitarea inculpatului se circumscrie cazul de casare reglementat de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., care a fost în mod expres abrogat de Legea nr. 2/2013, astfel criticile circumscrise de recurentul inculpat acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai regăsește și eroarea gravă de fapt.

Pe cale de consecință, solicitarea achitării în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. invocată de către inculpat în calea de atac a recursului; nu poate fi analizată, întrucât ar presupune o nouă apreciere a probelor și tinde la schimbarea situației de fapt, ceea ce nu se poate însă realiza, având în vedere dispozițiile ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac.

Cu privire la solicitarea inculpatului în sensul achitării în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întemeiată pe cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este incident în cauză, întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective și în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Vinovăția inculpatului este dovedită în primul rând de declarațiile inculpatei C.P. care se coroborează cu declarațiile martorilor S.C.M., F.B., P.S.I., S.M., N.M., a părții parte civile B.V., cât și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a înregistrărilor în mediu ambiental.

Declarația martorului S.M. se coroborează cu declarația inculpatei C.P. și ale martorului S.C.M. și sub aspectul restituirii sumei de 3.000 euro din cei 25.000 euro pe care acesta a înmânat-o inculpatei C.P. pentru rezolvarea problemei spațiului.

De asemenea, declarațiile martorilor S.C.M., S.M. și ale inculpatei C.P. se coroborează cu procesele-verbale ale convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, purtate de inculpata C.P. cu inculpatul G.I.

Din probele administrate rezultă că inculpatul G.I. a apelat-o de mai multe ori pe inculpată pentru a avea o confirmare a localizării imobilului ca stradă și număr, inculpatul fiind împreună cu o altă persoană neidentificată fiind înregistrate, în mediul ambiental, și replicile acelei persoane o dată cu convorbirea telefonică.

Astfel, din aceste probe rezultă că inculpatul a lăsat să se creadă că poate interveni pe lângă unul dintre viceprimarii P.M.B. pentru a i se aproba martorului S.M. încheierea unui contract de închiriere a unui imobil din Centrul Istoric, dar și faptul că inculpatul a primit suma de bani, pretinzând că a remis-o persoanei din primărie.

Concluzionând, în urma analizării materialului probator se constată sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii subiective și în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului G.I. pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

În

baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 82/A din 1 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 82/A din 1 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 15 octombrie 2013.