ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1362/2014

Deliberând asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 84 din 09 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția penală, în Dosarul nr. 3536/84/2013, a fost condamnat inculpatul N.R.A. la: - 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 110 1 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei aplicate sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj pe durata unui termen de încercare de 6 ani. S-a atras atenția asupra prev. art. 110 1 alin. (3) și art. 86 4 C. pen.

privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere. În baza art. 103 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul minor să respecte următoarele obligații, până la împlinirea vârstei de 18 ani: a) nu se va apropia și nici nu va lua legătura cu partea vătămată M.D.; b) va presta o activitate neremunerată într-o instituție publică ce va fi stabilită de Serviciul de Probațiune, de 65 de ore, după programul de școală, în zile nelucrătoare și în vacanță. După împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 C. pen., respectiv: a) se va prezenta la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, precum și deplasarea mai mare de 8 zile; c) va comunica schimbarea locului de muncă; d) va comunica orice informații privind mijloacele de existență.

În baza art. 86 3 alin. (3) C. pen. s-a impus respectarea următoarelor obligații: e) să urmeze un curs de învățământ sau de calificare; f) să nu intre în legătură cu partea vătămată. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 08 august 2013, ora 20.25, și până la data de 27 august 2013, ora 14.30. A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la 15.000 RON daune morale către partea vătămată M.D., prin reprezentantul legal M.S. În baza art. 5-7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON reprezentând asistența juridică obligatorie acordată inculpatului în faza de urmărire penală (400 RON) și în instanță, onorariu parțial (100 RON), va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la 06 august 2013, în jurul orei 19.00, partea vătămată s-a deplasat împreună cu mama sa la locuința inculpatului; aici cei doi copii s-au jucat împreună, iar la un moment dat partea vătămată i-a cerut inculpatului să îl ducă cu bicicleta până la o rudă în localitatea vecină.

Inculpatul a fost de acord și cei doi au plecat cu bicicleta, dar de pe drumul principal inculpatul s-a deplasat într-o direcție opusă, la ieșirea din localitatea Preluci inculpatul a intrat pe un drum pietruit care ducea spre cătunul S. A mai mers 150 metri, oprindu-se între niște terenuri agricole, pe care erau căpițe de trifoi, așa cum s-a reținut atât din declarația părții vătămate, cât și din cercetarea la fața locului, coroborate cu declarația inculpatului. Aici inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă știe ce înseamnă sex și s-a oferit să-i arate. A dezbrăcat-o pe partea vătămată și a împins-o peste un dâmb, după care s-a dezbrăcat și el și a încercat să-și introducă penisul în anusul părții vătămate.

Nu a reușit, după care a încercat din nou, dând cu salivă zona anusului, reușind astfel să întrețină un act sexual anal cu partea vătămată. Auzind că mama părții vătămate i-a strigat, s-au îmbrăcat, inculpatul spunându-i părții vătămate să nu povestească nimănui cele întâmplate căci în caz contrar vor fi bătuți. Ajunși acasă, partea vătămată nu a povestit nimic, însă peste noapte a avut coșmaruri, repetând în somn „lasă-mă, nu A.” mama părții vătămate insistând să-i povestească ce s-a întâmplat. În cele din urmă partea vătămată a relatat cele petrecute, iar când mama I-a examinat pe copil a observat că era iritat în zona anală, dându-și seama că partea vătămată a spus adevărul. Din concluziile raportului de constatare medico-legală s-a reținut că partea vătămată M.D.

prezintă leziuni care s-au putut produce în cadrul unui raport sexual anal, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale. Având în vedere vârsta părții vătămate este evident că aceasta nu a avut capacitatea psihică necesară de a-și exprima consimțământul la întreținerea acestui raport sexual. Referitor la persoana inculpatului s-a reținut din concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj că minorul a fost conștient că ceea ce a făcut el nu este acceptat de normele sociale, însă nu a reușit să invoce o motivație pentru fapta sa, fiind doar curios să experimenteze ceea ce a văzut la calculator. A arătat că nu și-a planificat fapta, identificând posibilitatea satisfacerii curiozității pe moment, aflându-se în compania unui copil familiar, cu care se întâlnea frecvent.

Deși era stăpânit de curiozitate și de fantezii sexuale s-a arătat în referat că minorul nu ar fi acționat în acest sens cu o persoană străină, având în vedere temperamentul său timid. În concluzie s-a precizat că minorul prezintă predispoziții personale și de mediu reduse de a dezvolta comportamente infracționale, nu prezintă antecedente comportamentale antisociale, are o imagine pozitivă în comunitate, are preocupări dezirabile în timpul liber și a regretat comiterea faptei, atât pentru neplăcerile sale, cât și pentru suferința părții vătămate. S-a mai concluzionat că în cazul în care minorul va primi o pedeapsă neprivativă de libertate Serviciul de Probațiune îl va putea sprijini în procesul de maturizare, de adoptare a unor abilități sociale.

În drept, fapta inculpatului de a întreține în data de 06 august 2013 un raport sexual anal cu partea vătămată minora M.D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., acesta fiind condamnat, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., la 4 ani închisoare, având în vedere și dispozițiile art. 109 C. pen., potrivit cărora limitele de pedeapsă pentru inculpații minori se reduce la jumătate, iar în urma reducerii, minimul nu poate depăși 5 ani. În ședința publică din data de 09 octombrie 2013 inculpatul, asistat de apărător, a arătat că recunoaște comiterea faptelor și solicită ca judecata să se facă potrivit probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, aplicându-i dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța a admis cererea de judecată potrivit procedurii simplificate și, coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale, a reținut starea de fapt expusă în actul de sesizare a instanței. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul N.R.A., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie. În ședința publică din 2 decembrie 2013, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea apelului, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei, reținându-se în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., și a suspendării condiționate a executării acesteia.

S-a arătat că inculpatul este minor, s-a prevalat de disp. art. 320 1 C. proc. pen., iar disp. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. pot fi reținute în cauză, având în vedere comportamentul inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și colaborarea cu organele de cercetare penală. Prin decizia penală nr. 237/A din 02 decembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul N.R.A. împotriva sentinței penale nr. 84 din 09 octombrie 2013 a Tribunalului Sălaj, secția penală. A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 08 august 2013 și până în 27 august 2013. Apelantul inculpat a fost obligat pe să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art. 52 C. pen. Astfel, potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea și a altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doar a inculpatului. Or, un astfel de scop - prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva libertății sexuale a persoanelor s-ar aplica pedepse modice.

În mod corect instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, având în vedere că deși nu posedă antecedente penale și a avut o conduită sinceră, aceste circumstanțe nu sunt-în măsură să diminueze răspunderea inculpatului, fapta comisă prezentând o gravitate deosebită. De altfel, recunoașterea inculpatului minor pare a fi mai mult formală, pentru a beneficia de prevederile art. 320 1 C. proc. pen., câtă vreme în fața instanței de apel apărătorul inculpatului a susținut că fapta avut loc la inițiativa părții vătămate, care a fost curioasă să afle ce înseamnă cuvântul sex. Nu pot fi omise nici urmările faptei inculpatului asupra părții vătămate, care și în prezent nu poate dormi bine noaptea, consecințele putând să se manifeste și în viața de adolescent sau adult a părții vătămate.

Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate sancțiunea aplicată ar fi una modică. În cazul concret nu se impune nici reconsiderarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului apelant N.R.A. în sensul suspendării condiționate a executării acesteia, deoarece ar fi afectat justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată, inculpatul având nevoie de consiliere de specialitate în vederea formării unei conduite viitoare conforme cu normele sociale și legale. Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul N.R.A. a declarat recursul de față, solicitând, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare (lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei) o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Examinând recursul declarat de inculpatul N.R.A. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele: Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la 02 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen., în redactarea dată prin sus-arătata lege. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 alin. (1) art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei -nu mai poate fi invocată în recurs. Urmare a intrării în vigoare - la 01 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală), instanța este datoare să verifice dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Inculpatul N.R.A. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen. , la o pedeapsă de 4 ani și închisoare, pedeapsă care a fost suspendată în condițiile art. 110 1 C. pen. După cum se poate observa, fapta săvârșită de inculpat are corespondent în prevederile art. 218 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., care prevede o pedeapsă cuprinsă între 5 ani și 12 ani închisoare, față de vechea reglementare - art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. - care prevedea o pedeapsă cuprinsă între 10 ani și 25 ani închisoare.

Cu toate că în noua reglementare pedeapsa este situată între limite și maxime mai mici, aceste dispoziții nu pot fi apreciate ca fiind favorabile inculpatului, deoarece dacă s-ar proceda la schimbarea încadrării juridice , inculpatului i s-ar agrava situația în propria cale de atac, întrucât art. 18 din Legea nr. 187/2012 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.), prevede că, dacă măsura educativă a libertății supravegheate, pronunțată în baza C. pen. din 1969, se revocă după intrarea în vigoare a noului cod, din altă cauză decât comiterea de infracțiuni, libertatea supravegheată se înlocuiește cu internarea într-un centru educativ. Totodată Înalta Curte observă că, potrivit art. 22 din Legea nr. 187/2012 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009), măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza C. pen.

din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după intrarea în vigoare a C. pen. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.R.A. împotriva deciziei penale nr. 237/A din 02 decembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.R.A. împotriva deciziei penale nr. 237/A din 02 decembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2014.