ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1716/2008

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 99 din 31 octombrie 2007, pronunțată în dosar nr. 2160/84/2007 al Tribunalului Sălaj, a fost condamnat inculpatul C.I.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 110 și 110

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei, sub supravegherea S.P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

1

C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la S.P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

- să anunțe orice schimbare de domiciliu sau reședință.

- să desfășoare un curs de învățământ sau calificare.

- să nu frecventeze baruri, localuri publice sau discoteci.

S-a făcut aplicarea art. 83 și 84 C. pen., cu privire la revocarea suspendării condiționate sub supraveghere.

A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile civilmente responsabile, să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial pentru apărător din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul C.I.A., în vârstă de 15 ani, locuia cu părinții și surorile sale în municipiul Zalău str. Avram Iancu, în același bloc cu partea vătămată N.R.C. în vârstă de 8 ani.

Partea vătămată N.R.C. obișnuia să se joace împreună cu sora învinuitului, C.N., fiind de vârste apropiate, atât la locuința inculpatului cât și la locuința părții vătămate.

În cursul lunii februarie 2007, partea vătămată s-a dus acasă la N., pentru a se juca, acasă fiind și inculpatul care se juca pe calculator.

Partea vătămată s-a uitat și el la jocul de pe calculator, iar la un moment dat, inculpatul, cu o mână s-a jucat cu penisul părții vătămate, fără ca minorul să înțeleagă ce se întâmplă, crezând că acesta se joacă.

În altă zi, partea vătămată se afla, de asemenea, acasă la inculpat și se juca cu N., iar când a vrut să plece acasă, inculpatul care se afla și el în casă, l-a tras de mânecă și l-a dus în bucătărie. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să-și dea jos pantalonii, dar partea vătămată s-a împotrivit afirmând că vrea să meargă acasă.

Inculpatul l-a tras din nou de mâneca de la haină pe partea vătămată, i-a dat el pantalonii jos, și pe la spate și-a frecat penisul de fundul părții vătămate.

Partea vătămată era imobilizată, în sensul că era ținut cu o mână de către inculpat, iar cu cealaltă mână, inculpatul își freca penisul aflat în erecție de fundul părții vătămate, penisul fiind scos din pantaloni.

Într-o altă zi, inculpatul a prins-o pe partea vătămată pe holul apartamentului, s-a descheiat la pantaloni, și-a scos penisul pe care și l-a mângâiat în fața părții vătămate. Când partea vătămată a vrut să plece acasă, inculpatul l-a prins de mână, iar cu cealaltă mână l-a prins de ceafă și l-a tras înspre penisul său pe care i l-a introdus în gură, iar după aproximativ patru mișcări, partea vătămată a simțit în gura sa ceva cald.

Partea vătămată s-a dus la baie și când a scuipat în chiuvetă, a văzut că în gură avea o substanță albă amăruie.

Inculpatul i-a cerut părții vătămate să nu spună la nimeni ce s-a întâmplat, ceea ce partea vătămată a și făcut, fiindu-i frică de părinții lui, dându-și seama că a făcut ceva rău.

Într-o altă împrejurare, inculpatul a prins-o de mânecă pe partea vătămată, a ținut-o în loc, și-a descheiat fermoarul și-a scos penisul și l-a introdus din nou în gura părții vătămate, împingându-i capul cu o mână de câteva ori.

Altă dată, inculpatul i-a dat jos pantalonii părții vătămate, s-a așezat în genunchi în fața acestuia, cu o mână îl prindea din spate, iar cu cealaltă mână se juca cu penisul părții vătămate, introducându-și-o în gura sa.

Toate aceste acțiuni au avut loc la locuința inculpatului, în cursul lunii februarie 2007.

Partea vătămată, de frică, nu a povestit nimic părinților săi, decât după acest episod, împrejurare în care au fost și anunțate organele de poliție.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că inculpatul minor C.I.A. prezintă „tulburare de conduită, onocofagie, dificultăți școlare” dar „are discernământul general al faptei prezent”.

Partea vătămată, prin reprezentanții săi legali s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

Inculpatul minor C.l.A. a recunoscut și regretat fapta săvârșită.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, părțile responsabile civilmente C.I. și C.I., atât în nume propriu, cât și ca reprezentanți ai minorului inculpat C.I.A., precum și partea vătămată N.R.C., prin reprezentanții legali, N.L. și N.D.

Parchetul a criticat sentința sub aspectul laturii penale, apreciind că, raportat la gravitatea faptei, se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate. De asemenea că, nelegal, prima instanță nu a aplicat și stabilirea unor obligații pentru inculpat, în condițiile art. 103 alin. (3) C. pen. Doar acest ultim motiv a mai fost susținut oral de către parchet.

Părțile responsabile civilmente și inculpatul au criticat sentința pentru greșita încadrare juridică a faptei, apreciind că fapta comisă de inculpat constituie infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 C. pen. și nu infracțiunea de viol. Pe latură civilă au solicitat reducerea daunelor morale.

Reprezentanții părții vătămate au solicitat aplicarea unei pedepse privative de libertate și majorarea daunelor morale acordate.

Instanța de apel a apreciat ca fiind fondată critica susținută oral de parchet, în sensul stabilirii unor obligații pentru minor în condițiile art. 103 alin. (3) C. pen., ținând seama de specificul cauzei și vulnerabilitatea determinată de vârstă a minorului.

De asemenea, a constatat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale, pentru o compensare cât mai reală a prejudiciului suferit.

Apelul inculpatului și al părților responsabile civilmente s-a constatat a fi neîntemeiat, fapta fiind corect încadrată în infracțiunea de viol deoarece acțiunile repetate ale inculpatului nu s-au limitat la simple acte cu caracter obscen asupra minorului ori în prezența sa.

În privința individualizării pedepsei s-a reținut că cea mai adecvată este o pedeapsă cu închisoare a cărei executare să fie suspendată condiționat dar cu stabilirea unor obligații, conform art. 103 alin. (3) C. pen.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 6/ A din 16 ianuarie 2008, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și partea civila N.R.C.  prin reprezentanți legali, împotriva sentinței penale nr. 99 din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Sălaj, pe care desființează, sub aspectul obligațiilor si măsurilor de supraveghere stabilite pentru inculpat si, respectiv a cuantumului daunelor morale, la care a fost obligat inculpatul.

Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite:

În temeiul art. 110

1

alin. (1) C. pen., raportat la art. 103 alin. (3) C. pen., a obligat inculpatul C.I.A., să respecte următoarele obligații, până la împlinirea vârstei de 18 ani:

- să nu frecventeze baruri, localuri publice sau discoteci,

- să nu intre în legătură cu partea vătămată N.R.C. și familia acestuia (părinți si frați).

A pus în vedere S.P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui și a înștiința de îndată instanța dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În baza art. 110

1

alin. (1) C. pen., raportat la art. 86

3

C. pen., a obligat inculpatul C.I.A. să respecte, pe durata termenului de încercare, dar după împlinirea vârstei de 18 ani, următoarele măsuri de supraveghere:

Datele prevăzute la pct. 1 - 4 se comunică S.P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

și următoarele obligații:

- să urmeze un curs de învățământ sau calificare;

- să nu frecventeze baruri, localuri publice sau discoteci;

- să nu intre in legătură cu partea vătămată N.R.C. și familia acestuia (părinți, frați).

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

alin.(1) și (2) C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A obligat inculpatul C.I.A., în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. si C.I. să plătească părții civile N.R.C. prin reprezentanți legali N.L. și N.D. suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

II.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.I.A., prin reprezentanți legali și părțile responsabile civilmente C.I. și C.I., împotriva sentinței penale nr. 99 din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Sălaj.

În baza art. 193 alin. (1) și (4) și art. 192 alin.(2) C. proc. pen., a obligat inculpatul C.I.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.I. să plătească 800 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă N.R.C., prin reprezentanți legali N.L. și N.R. și, respectiv, suma de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă N.R.C. prin reprezentanții legali N.D. și N.L. și părțile responsabile civilmente C.I. și C.I.

Partea civilă, prin reprezentanți legali, a solicitat casarea ambelor hotărâri și aplicarea unei pedepse privative de libertate, cu executare efectivă, într-un loc de deținere, avându-se în vedere gravitatea faptei și traumele psihice la care au fost supuși victima și părinții săi, existând riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să recidiveze, fiind elev la aceeași instituție de învățământ cu victima.

Părțile responsabile civilmente, în motivarea scrisă a recursului au arătat că solicită reducerea cuantumului daunelor morale, pe care nu au posibilitatea să le achite, dar și reducerea pedepsei pentru minorul inculpat.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Critica referitoare la individualizarea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.), susținută atât de partea civilă, prin reprezentanții săi legali, care solicită aplicarea unor pedepse privative de libertate, cât și de părțile responsabile civilmente, care solicită, dimpotrivă reducerea pedepsei, nu este întemeiată.

Atât instanța de fond cât și cea de apel, au procedat la o corectă individualizare a pedepsei, cu respectarea criteriilor generale, prevăzute de art. 72 C. pen., precum și de dispozițiile speciale referitoare la inculpații minori.

S-au avut în vedere gradul de pericol social al faptei, dar și starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală a inculpatului, care a comis fapta la vârsta de 14 ani.

Raportul de constatare medico-legală, precum și referatul de evaluare întocmit de S.P. de pe lângă Tribunalul Sălaj au evidențiat mediul în care a crescut inculpatul, fără o implicare corespunzătoare a părinților în educarea copilului lor, acesta având rezultate slabe la învățătură, fiind, în același timp, instabil emoțional, o fire introvertită dar cu potențial în corijarea conduitei sale, plecând de la faptul că regretă cele întâmplate și urmează un program de consiliere.

Toate aceste date au făcut ca instanțele să se orienteze în mod corect asupra unei pedepse, dar neprivativă de libertate, în condițiile art. 110 și 110

1

C. pen., cu stabilirea în apel, a unor obligații pentru inculpatul minor, conform art. 103 C. pen., care să conducă la finalitatea coercitivă și preventiv-educativă a pedepsei.

În sprijinul acestei soluții sunt de menționat și dispozițiile art. 37 lit. b) din C.O.N.U. cu privire la drepturile copilului, intrată în vigoare la 27 septembrie 1990, potrivit cărora limitarea libertății persoanei sun 18 ani trebuie să se producă în mod excepțional, să fie o măsură de ultimă instanță și întotdeauna pentru cea mai scurtă perioadă de timp.

Prin urmare, privarea de libertate poate fi folosită doar dacă nu există altă modalitate, iar, transpunând, în speță, aceste dispoziții Înalta Curte apreciază că modalitatea aleasă, prin neprivare de libertate, corespunde cerințelor legale.

În ceea ce privește critica formulată în motivarea scrisă a recursului declarat de părțile responsabile civilmente, cu privire la reducerea cuantumului daunelor morale acordate victimei, Înalta Curte constată că aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., fiind o chestiune de apreciere, ce nu poate fi cenzurată în calea de atac a recursului, ce devoluează în principal, în drept și nu în fapt.

În baza considerentelor mai sus prezentate, Înalta Curte, potrivit art. 385

15

oct.1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.

Conform art. 192 alin.(2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat, onorariul pentru avocatul din oficiu desemnat pentru inculpat urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă N.R.C. prin reprezentanții legali N.D. și N.L. și de părțile responsabile civilmente C.I. și C.I. împotriva deciziei penale nr. 6 A din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenții la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.I.A., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2008.