ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5146/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 7206/2/2011, reclamanta A.P.I.A. a chemat în judecată Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului Giurgiu, solicitând anularea Încheierii nr. 38 din 22 iulie 2011, emisă de Curtea de Conturi a României, anularea Deciziei nr. 21/2011, emisă de Camera de Conturi a Județului Giurgiu și suspendarea executării celor două acte până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii sale reclamanta a arătat că în perioada 4 aprilie 2011 - 20 aprilie 2011, s-a desfășurat acțiunea "auditul performanței privind implementarea, administrarea și gestionarea programului de identificare și înregistrare a animalelor și a utilizării bazei de date în acordarea subvențiilor și a altor forme de sprijin din partea statului pe anul 2007 - cod acțiune 4032". Prin Încheierea nr. 38 din 22 iulie 2011, dată de Curtea de Conturi, s-a dispus respingerea contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei nr. 21/2011 emisă de Camera de Conturi Giurgiu, reținându-se în mod greșit faptul că A.P.I.A. avea obligația de a verifica veridicitatea declarațiilor pe proprie răspundere referitoare la datoriile restante față de bugetul de stat și/sau bugetul local la data limită de depunere a cererilor, invocându-se prevederile art. 12 1 din O.U.G.

nr. 125/2006, or, a susținut reclamanta că nu are atribuții de a verifica veridicitatea declarațiilor pe proprie răspundere, date de solicitanții-fermieri. Pârâta Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de suspendare a executării ca inadmisibilă în principal și ca neîntemeiată în subsidiar și respingerea acțiunii în fond, ca neîntemeiată. Prin Sentința nr. 7688 din 16 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării și a respins cererea de suspendare a executării și în fond acțiunea formulată de reclamanta A.P.I.A. - Centrul Județean Giurgiu ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că prin Decizia nr. 21/2011 s-a dispus în sarcina A.P.I.A. - Centrul Județean Giurgiu verificarea îndeplinirii condiției de eligibilitate privind lipsa datoriilor restante la bugetul de stat și a datoriilor restante la bugetele locale, pentru toate cererile eligibile privind PNDC în sectorul zootehnic (bovine/ovine/caprine) din anul 2007, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de organele fiscale (ale Ministerului Finanțelor Publice și ale administrației publice locale). A reținut Curtea că argumentele reclamantei nu atestă nelegalitatea măsurii dispuse de Camera de Conturi Giurgiu, și aceasta întrucât măsura dispusă urmărește verificarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate pentru sprijinul financiar acordat de reclamantă și întreprinderea măsurilor de recuperare a sumelor constatate a fi acordate necuvenit, conform dispozițiilor art. 12 1 din O.U.G.

nr. 125/2006. Referitor la cererea de suspendare a executării, instanța a respins excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, luând act că argumentele invocate de pârâtă nu relevă un fine de neprimire al unei cereri de suspendare a executării, ci aspecte prin care tinde la caracterizarea acestei cereri ca fiind neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.P.I.A. - Centrul Județean Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de recurentă constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Giurgiu, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Cererea formulată de reclamanta A.P.I.A. - Centrul Județean Giurgiu are ca obiect anularea în tot a Încheierii nr. 38 din 22 iulie 2011, emisă de Curtea de Conturi a României - Comisia de Soluționare a Contestațiilor și înregistrată la A.P.I.A.

- Centrul Județean Giurgiu cu nr. 7746 din 25 iulie 2011, prin care a fost respinsă contestația împotriva măsurilor 1 și 2 din Decizia nr. 21/2011 emisă de Camera de Conturi a Județului Giurgiu și implicit anularea în tot a Deciziei nr. 21/2011, emisă de Camera de Conturi a Județului Giurgiu, respectiv pct. 1 și pct. 2, ca fiind netemeinică, precum și suspendarea executării celor două acte ce fac obiectul litigiului. În drept, decizia și încheierea contestate au fost întemeiate pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Actele normative sus-menționate, reprezentând temeiul juridic al actelor administrative deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc.

civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel). În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de către tribunal.

În același sens, în ședința Plenului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 februarie 2012 s-a hotărât că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea deciziei emise de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și având în vedere actele ce formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ, este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local. S-a mai reținut că și atunci când, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de Conturi a României respinge sau admite în parte contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice. Împrejurarea că, la data emiterii actelor contestate era în vigoare Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi, nu este de natură a fundamenta o altă soluție, atâta vreme cât, în sensul celor expuse anterior, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a tribunalului în raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

De altfel, în chiar finalul Încheierii nr. VI 350 din 6 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ-teritoriale, prin care a fost respinsă contestația formulată de Primăria Comunei Tomești împotriva Deciziei nr. 26 din 3 septembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a Județului Hunedoara, ce formează obiectul prezentei cauze, se precizează expres că "entitatea verificată poate sesiza secția de contencios administrativ - Tribunalul Hunedoara". Mutatis mutandis, la pronunțarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere și jurisprudența sa unitară referitoare la nelegalitatea dispozițiilor art. 223 lit. e) și art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi, care stabileau competența de soluționare a unor asemenea cauze în favoarea secției de contencios administrativ a curții de apel.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Giurgiu, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.P.I.A. - Centrul Județean Giurgiu împotriva Sentinței nr. 7688 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Giurgiu, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ