ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5438/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5438/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamanții B.N. și B.L., prin mandatar B.C.N., în contradictoriu cu pârâții

Statul Român prin M.T.I., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România și Guvernul României au invocat excepția de

nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 488 din 22 mai 2011 (cu anexa nr. 2 la

H.G. 416/2010).

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 28 aprilie 2010, prin Hotărârea

de Guvern nr. 416/2010 publicată în M. Of., Partea I, nr. 288 din 3 mai 2010,

s-au declanșat procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată

situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Arad -

Nădlac ", predând în anul 2010 CNADNR documentele care atestă dreptul de

proprietate, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (8) din Legea

198/2004. Toate imobilele au fost evaluate, iar listele au fost afișate la Primăria

orașului Pecica și publicate pe site-ul CNADNR.

CNADNR a notat în

cartea funciară în data de 22 martie 2010 intenția de expropriere, conform art.

4 alin. (5) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 (M. Of.

309 din 11 mai 2009).

După apariția Legii

nr. 255/2010, un act normativ care a intervenit după declanșarea procedurii de

expropriere, Guvernul a adoptat în baza acestuia Hotărârea nr. 488 din 11 mai

2011 care "modifică și completează" H.G. nr. 416/2010. Prin această

nouă hotărâre, Guvernul a introdus Anexa nr. 2 la H.G. nr. 416/2010 care

cuprinde o parte dintre proprietarii expropriați pe amplasamentul autostrăzii

Arad - Nădlac, pe cei care nu fuseseră încă despăgubiți, și modifică retroactiv

doar despăgubirile cuvenite acestora, diminuându-le, reclamanții făcând parte

din această categorie de proprietari.

Întrucât diminuarea

valorii despăgubirilor este consecința directă a aplicării H.G. nr. 488/2011,

reclamanții consideră că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 554/2004, aceea că de actul administrativ atacat cu excepția de

nelegalitate să depindă soluționarea litigiului pe fond.

Reclamanții au

susținut că H.G. nr. 88/2011 încalcă prevederile art. 15 din Constituție pentru

că are efecte retroactive, întrucât procedura exproprierii a fost declanșată

sub imperiul Legii nr. 198/2004 pentru aplicarea căreia a fost adoptată Norma

Metodologică din 8 aprilie 2009.

Au mai arătat că, în

conformitate cu art. 4 alin. (8) din Legea nr. 198/2004, Guvernul nu posedă

competența de a stabili el însuși, în mod discreționar, cuantumul

despăgubirilor datorate persoanelor expropriate în baza art. 1 din Legea nr.

33/1994, ci conform legii, despăgubirea trebuie stabilită de un evaluator, un

terț neutru, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România.

Anexa nr. 2 încalcă

și noua lege specială nr. 255/2010, pe care pretinde că o aplică, și care

cuprinde la art. 31 o normă de tip tranzitoriu menită să excludă

retroactivitatea și care are următorul conținut: "Orice documentație

tehnică ori de evaluare aflată în curs de realizare anterior intrării în

vigoare a prezentei legi se consideră valabilă."

Reclamanții au

invocat și caracterul discriminatoriu al actului administrativ, arătând că

încalcă art. 16 alin. (1) din constituție și art. 14 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și de art. 1 din

Protocolul nr. 12 la acest tratat și, de asemenea, de art. 20 și 21 din Carta

drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.

Prin întâmpinare,

pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată,

susținând că H.G. nr. 488/2011 este temeinică și legală, fiind adoptată în

temeiul art. 108 din Constituție, al art. 5 alin. (1), precum și al art. 31 și

32 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și

local.

La termenul din data

de 15 mai 2012, termen la care instanța de fond a rămas în pronunțare,

constatându-se depusă la dosar cerere de intervenție de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii în interesul Guvernului României, Curtea a

pus în discuția părților admisibilitatea acestei cereri și a admis în principiu

cererea de intervenție.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 299

din 15 mai 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal a admis cererea formulată de reclamanții B.N. și B.L., prin mandatar

B.C.N. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin M.T.I., reprezentat de

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Guvernul

României, a constatat nelegalitatea H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea și

completarea H.G. nr. 416/2010, cu Anexa nr. 2 la H.G. nr. 416/2010 și a respins

cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii, în favoarea pârâtului Guvernul României.

Pentru a pronunța

această sentință, curtea a reținut prin H.G. nr. 488/2011 s-a prevăzut lista cu

imobilele proprietate privată supuse exproprierii, situate pe raza localității

Pecica, proprietarii sau deținătorii acestora, precum și sumele individuale

aferente despăgubirilor, care este cea prevăzută în anexa nr. 2 la hotărârea de

guvern.

Art. 31 din Legea nr.

255/2010 privind expropriere pentru cauză de utilitate publică, necesară

realizării unor obiective de interes național, prevede că orice expropriator

poate folosi orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în

curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi.

Instanța de fond a

constatat că din conținutul art. 35 al Legii nr. 255/2010 rezultă că prin

aceasta s-a abrogat Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile

lucrărilor de Construcție de drumuri de interes național, județean și local.

Având în vedere schimbarea

cadrului legal al procedurii de expropriere în domeniul sus-menționat, prin

art. 31 din noua lege în materie, Legea nr. 255/2010, s-a instituit norma

legală potrivit căreia documentațiile tehnice sau de evaluare realizate ori

aflate în curs de realizare anterior intrării în vigoare a noii legii, trebuie

considerate valabile.

Curtea a reținut că

H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 416/2010, emisă în

temeiul art. 51 alin. (1), art. 31 din Legea nr. 255/2010, nu conține nicio dispoziție

conformă cu art. 31 din această lege, privitor la valabilitatea documentațiilor

tehnice sau de evaluare realizată sau aflată în curs de realizare, dispuse în

baza legislației anterioare, motiv pentru care a constatat că H.G. nr.

448/2011, cu anexa nr. 2 la H.G. 416/2010, care conține lista imobilelor supuse

exproprierii potrivit art. 2, situate pe raza localității Pecica, cu

proprietarii sau deținătorii acestora, precum și sumele individuale aferente

despăgubirilor, este nelegală, pentru că încalcă art. 31 din Legea nr.

255/2010.

împotriva Sentinței nr. 299 din data de 14 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva hotărârii

instanței de fond au declarat recurs pârâții Statul Român prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Guvernul României,

precum și intervenientul Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și

Investiții Străine, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea recursului,

recurenții-pârâți, precum și recurentul intervenient au arătat, în esență, că

prin H.G. nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea

procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul

„Autostrada Nădlac - Arad”, precum și suma globală estimată cu titlu de

despăgubire, în valoare de 63.000 RON, sumă rezultată din Raportul de expertiză

întocmit de către un expert autorizat ANEVAR angajat de către expropriator, în

conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere.

Prin dispozițiile

art. 3

1

, introdus prin H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea și

completarea H.G. nr. 416/2010, s-a prevăzut lista imobilelor situate pe raza

localității Pecica care sunt supuse exproprierii (Anexa nr. 2 la Hotărâre),

valoarea totală a despăgubirilor aferente imobilelor din anexa nr. 2, în

cuantum de 684.410,50 RON, precum și sumele individuale pentru fiecare imobil

în parte.

Așadar, conform

noilor reglementări, respectiv art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010

coroborate cu prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 53/2011 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, expertul

evaluator, autorizat ANEVAR, este obligat să întocmească raportul de evaluare

având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor

publici, potrivit art. 77

1

, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind

Codul fiscal.

Prin urmare, au

susținut recurenții că instanța de fond în mod greșit a apreciat că H.G. nr.

488/2011 încalcă prevederile art. 31 din Legea nr. 255/2010, întrucât

dispozițiile criticate nu cuprind vicii de nelegalitate, iar reclamanții tind

în concret la modificarea cuantumului despăgubirilor.

Au solicitat

admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii

excepției de nelegalitate ca nefondată.

La termenul din data

de 22 ianuarie 2013, recurentul-intervenient Ministerul Transporturilor (fost

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii) a depus la dosar precizări, prin

care a învederat faptul potrivit dispozițiilor art. 16 din O.U.G. nr. 96/2012

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice

centrale și pentru modificarea unor acte normative, a fost înființat

Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, acesta substituind

Ministerul Transporturilor și solicitând, în consecință, înlocuirea în cauză a

acestuia din urmă cu departamentul nou înființat.

II. Decizia instanței

de recurs

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de cadrul legal

aplicabil în cauză, Înalta Curte constată recursurile formulate întemeiate în

limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Prin H.G. nr.

416/2010 (emisă în temeiul art. 4 din Legea nr. 198/2004) au fost declanșate

procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe

amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Nădlac -

Arad", iar prin H.G. nr. 488/2001, emisă în temeiul Legii nr. 255/2010, a

fost modificată și completată H.G. nr. 416/2010, în sensul enumerării

proprietarilor de terenuri situate pe raza localității Pecica, județul Arad și

a despăgubirilor aferente, prin Anexa nr. 2 din hotărâre.

Curtea reține că

legalitatea unui act administrativ se verifică în raport cu actele normative cu

forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis,

ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative

consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea

nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative.

În speța de față,

H.G. nr. 488/2011 a fost emisă, printre altele, în vederea executării în

concret a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 ori aceste

dispoziții stipulează că expropriatorul prevăzut la art. 2 alin. (2) (statul

român pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de

interes județean și municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de

interes local) are obligația de a aproba prin hotărâre a Guvernului sau, după

caz, prin hotărâre a autorității administrației publice locale sau județene,

sumele individuale aferente despăgubirilor și termenul în care acestea se

virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziția

proprietarilor de imobile.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că hotărârea criticată are temei legal - Legea nr. 255/2010,

Guvernul având obligația să stabilească sumele individuale cuvenite

expropriaților în baza expertizelor actualizate de camerele notarilor publici.

Curtea înțelege însă

că, în esență, reclamanții sunt nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor dar

această chestiune nu ține de legalitatea hotărârii.

Împrejurarea că H.G.

nr. 488/2011 prevede o despăgubire mai mică decât presupune reclamanta că ar fi

putut beneficia în baza H.G. nr. 416/2010 (care nu a prevăzut despăgubiri

nominale, ci o sumă globală, pentru toți proprietarii), nu demonstrează

nelegalitatea hotărârii atacate, vizând mai degrabă temeinicia ei.

Temeinicia, respectiv

verificarea justeței despăgubirii, presupun însă evaluări de fapt, care pot fi

efectuate numai în cadrul procedurii speciale reglementate de art. 18 - 23 din

lege. Ori, art. 22 stipulează totodată că expropriatul nemulțumit de cuantumul

despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești,

acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Instanța

competentă la care se referă acest text legal este instanța civilă, în cadrul căreia

se poate cenzura câtimea despăgubirilor, pe baza expertizelor de specialitate.

Conchizând, instanța

de control judiciar reține că respectivele critici de nelegalitate invocate în

cuprinsul excepției de nelegalitate sunt nefondate, iar instanța de fond a

pronunțat o hotărâre nelegală, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 20 din

Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursurile și va modifica hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii

excepției de nelegalitate, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România, Guvernul României și Departamentul pentru Proiecte de

Infrastructură și Investiții Străine.

Modifică hotărârea

instanței de fond, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a actului

administrativ H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr.

416/2010 - Anexa 2, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2013.

Procesat de GGC - LM