ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5438/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții B.N. și B.L., prin mandatar B.C.N., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin M.T.I., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Guvernul României au invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 488 din 22 mai 2011 (cu anexa nr. 2 la H.G. 416/2010).

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 28 aprilie 2010, prin Hotărârea de Guvern nr. 416/2010 publicată în M. Of., Partea I, nr. 288 din 3 mai 2010, s-au declanșat procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Arad - Nădlac ", predând în anul 2010 CNADNR documentele care atestă dreptul de proprietate, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (8) din Legea 198/2004. Toate imobilele au fost evaluate, iar listele au fost afișate la Primăria orașului Pecica și publicate pe site-ul CNADNR. CNADNR a notat în cartea funciară în data de 22 martie 2010 intenția de expropriere, conform art. 4 alin. (5) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 (M. Of.

309 din 11 mai 2009). După apariția Legii nr. 255/2010, un act normativ care a intervenit după declanșarea procedurii de expropriere, Guvernul a adoptat în baza acestuia Hotărârea nr. 488 din 11 mai 2011 care "modifică și completează" H.G. nr. 416/2010. Prin această nouă hotărâre, Guvernul a introdus Anexa nr. 2 la H.G. nr. 416/2010 care cuprinde o parte dintre proprietarii expropriați pe amplasamentul autostrăzii Arad - Nădlac, pe cei care nu fuseseră încă despăgubiți, și modifică retroactiv doar despăgubirile cuvenite acestora, diminuându-le, reclamanții făcând parte din această categorie de proprietari. Întrucât diminuarea valorii despăgubirilor este consecința directă a aplicării H.G. nr. 488/2011, reclamanții consideră că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, aceea că de actul administrativ atacat cu excepția de nelegalitate să depindă soluționarea litigiului pe fond.

Reclamanții au susținut că H.G. nr. 88/2011 încalcă prevederile art. 15 din Constituție pentru că are efecte retroactive, întrucât procedura exproprierii a fost declanșată sub imperiul Legii nr. 198/2004 pentru aplicarea căreia a fost adoptată Norma Metodologică din 8 aprilie 2009. Au mai arătat că, în conformitate cu art. 4 alin. (8) din Legea nr. 198/2004, Guvernul nu posedă competența de a stabili el însuși, în mod discreționar, cuantumul despăgubirilor datorate persoanelor expropriate în baza art. 1 din Legea nr. 33/1994, ci conform legii, despăgubirea trebuie stabilită de un evaluator, un terț neutru, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România.

Anexa nr. 2 încalcă și noua lege specială nr. 255/2010, pe care pretinde că o aplică, și care cuprinde la art. 31 o normă de tip tranzitoriu menită să excludă retroactivitatea și care are următorul conținut: "Orice documentație tehnică ori de evaluare aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă." Reclamanții au invocat și caracterul discriminatoriu al actului administrativ, arătând că încalcă art. 16 alin. (1) din constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și de art. 1 din Protocolul nr. 12 la acest tratat și, de asemenea, de art. 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, susținând că H.G. nr. 488/2011 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituție, al art. 5 alin. (1), precum și al art. 31 și 32 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. La termenul din data de 15 mai 2012, termen la care instanța de fond a rămas în pronunțare, constatându-se depusă la dosar cerere de intervenție de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în interesul Guvernului României, Curtea a pus în discuția părților admisibilitatea acestei cereri și a admis în principiu cererea de intervenție.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 299 din 15 mai 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanții B.N. și B.L., prin mandatar B.C.N. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin M.T.I., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Guvernul României, a constatat nelegalitatea H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 416/2010, cu Anexa nr. 2 la H.G. nr. 416/2010 și a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în favoarea pârâtului Guvernul României. Pentru a pronunța această sentință, curtea a reținut prin H.G.

nr. 488/2011 s-a prevăzut lista cu imobilele proprietate privată supuse exproprierii, situate pe raza localității Pecica, proprietarii sau deținătorii acestora, precum și sumele individuale aferente despăgubirilor, care este cea prevăzută în anexa nr. 2 la hotărârea de guvern. Art. 31 din Legea nr. 255/2010 privind expropriere pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, prevede că orice expropriator poate folosi orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi. Instanța de fond a constatat că din conținutul art. 35 al Legii nr. 255/2010 rezultă că prin aceasta s-a abrogat Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de Construcție de drumuri de interes național, județean și local.

Având în vedere schimbarea cadrului legal al procedurii de expropriere în domeniul sus-menționat, prin art. 31 din noua lege în materie, Legea nr. 255/2010, s-a instituit norma legală potrivit căreia documentațiile tehnice sau de evaluare realizate ori aflate în curs de realizare anterior intrării în vigoare a noii legii, trebuie considerate valabile. Curtea a reținut că H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 416/2010, emisă în temeiul art. 51 alin. (1), art. 31 din Legea nr. 255/2010, nu conține nicio dispoziție conformă cu art. 31 din această lege, privitor la valabilitatea documentațiilor tehnice sau de evaluare realizată sau aflată în curs de realizare, dispuse în baza legislației anterioare, motiv pentru care a constatat că H.G.

nr. 448/2011, cu anexa nr. 2 la H.G. 416/2010, care conține lista imobilelor supuse exproprierii potrivit art. 2, situate pe raza localității Pecica, cu proprietarii sau deținătorii acestora, precum și sumele individuale aferente despăgubirilor, este nelegală, pentru că încalcă art. 31 din Legea nr. 255/2010. 3. Recursul declarat împotriva Sentinței nr. 299 din data de 14 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs pârâții Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Guvernul României, precum și intervenientul Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea recursului, recurenții-pârâți, precum și recurentul intervenient au arătat, în esență, că prin H.G. nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul „Autostrada Nădlac - Arad”, precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire, în valoare de 63.000 RON, sumă rezultată din Raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Prin dispozițiile art. 3 1 , introdus prin H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 416/2010, s-a prevăzut lista imobilelor situate pe raza localității Pecica care sunt supuse exproprierii (Anexa nr. 2 la Hotărâre), valoarea totală a despăgubirilor aferente imobilelor din anexa nr. 2, în cuantum de 684.410,50 RON, precum și sumele individuale pentru fiecare imobil în parte.

Așadar, conform noilor reglementări, respectiv art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 coroborate cu prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, expertul evaluator, autorizat ANEVAR, este obligat să întocmească raportul de evaluare având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 1 , alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Prin urmare, au susținut recurenții că instanța de fond în mod greșit a apreciat că H.G. nr. 488/2011 încalcă prevederile art. 31 din Legea nr. 255/2010, întrucât dispozițiile criticate nu cuprind vicii de nelegalitate, iar reclamanții tind în concret la modificarea cuantumului despăgubirilor.

Au solicitat admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii excepției de nelegalitate ca nefondată. La termenul din data de 22 ianuarie 2013, recurentul-intervenient Ministerul Transporturilor (fost Ministerul Transporturilor și Infrastructurii) a depus la dosar precizări, prin care a învederat faptul potrivit dispozițiilor art. 16 din O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, a fost înființat Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, acesta substituind Ministerul Transporturilor și solicitând, în consecință, înlocuirea în cauză a acestuia din urmă cu departamentul nou înființat.

II. Decizia instanței de recurs Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de cadrul legal aplicabil în cauză, Înalta Curte constată recursurile formulate întemeiate în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Prin H.G. nr. 416/2010 (emisă în temeiul art. 4 din Legea nr. 198/2004) au fost declanșate procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Nădlac - Arad", iar prin H.G. nr. 488/2001, emisă în temeiul Legii nr. 255/2010, a fost modificată și completată H.G. nr. 416/2010, în sensul enumerării proprietarilor de terenuri situate pe raza localității Pecica, județul Arad și a despăgubirilor aferente, prin Anexa nr. 2 din hotărâre.

Curtea reține că legalitatea unui act administrativ se verifică în raport cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În speța de față, H.G.

nr. 488/2011 a fost emisă, printre altele, în vederea executării în concret a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 ori aceste dispoziții stipulează că expropriatorul prevăzut la art. 2 alin. (2) (statul român pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean și municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local) are obligația de a aproba prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a autorității administrației publice locale sau județene, sumele individuale aferente despăgubirilor și termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziția proprietarilor de imobile. Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea criticată are temei legal - Legea nr. 255/2010, Guvernul având obligația să stabilească sumele individuale cuvenite expropriaților în baza expertizelor actualizate de camerele notarilor publici.

Curtea înțelege însă că, în esență, reclamanții sunt nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor dar această chestiune nu ține de legalitatea hotărârii. Împrejurarea că H.G. nr. 488/2011 prevede o despăgubire mai mică decât presupune reclamanta că ar fi putut beneficia în baza H.G. nr. 416/2010 (care nu a prevăzut despăgubiri nominale, ci o sumă globală, pentru toți proprietarii), nu demonstrează nelegalitatea hotărârii atacate, vizând mai degrabă temeinicia ei. Temeinicia, respectiv verificarea justeței despăgubirii, presupun însă evaluări de fapt, care pot fi efectuate numai în cadrul procedurii speciale reglementate de art. 18 - 23 din lege. Ori, art. 22 stipulează totodată că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești, acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Instanța competentă la care se referă acest text legal este instanța civilă, în cadrul căreia se poate cenzura câtimea despăgubirilor, pe baza expertizelor de specialitate. Conchizând, instanța de control judiciar reține că respectivele critici de nelegalitate invocate în cuprinsul excepției de nelegalitate sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va modifica hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii excepției de nelegalitate, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, Guvernul României și Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine. Modifică hotărârea instanței de fond, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a actului administrativ H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 416/2010 - Anexa 2, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2013. Procesat de GGC - LM