ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4356/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Timișoara reclamanta M.N. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Guvernul României, anularea parțială a H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea

și completarea H.G. nr. 416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere

a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul lucrării de utilitate

publică "Autostrada Nadlac-Arad", publicată în M. Of. al României, Partea

I nr. 367/26.05.2011, cu privire la art. 3

1

și art. 7 din Anexa nr. 2

din H.G. nr. 416/2010 cuprinzând Lista imobilelor care constituie coridorul de expropriere

al lucrării de utilitate publică "Autostrada Nadlac-Arad", situate pe

raza localității Pecica, proprietarii sau deținătorii acestora, precum și sumele

individuale aferente despăgubirilor, cu referire la poziția nr. X din lista anexă

la hotărâre, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a criticat cuantumul scăzut al sumei prevăzute ca despăgubire în Anexa

din H.G. nr. 488/2011, arătând că se încalcă principiul neretroactivității prin

tendința de a modifica o situație născută anterior intrării în vigoare a Legii

nr. 255/2010 și că, prin stabilirea unei despăgubiri mult sub valoarea reală a terenului,

se aduce atingere art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Apel Timișoara

Prin sentința civilă

nr. 82 din 6 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale, declinându-se competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția civilă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 22

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 255/2010, potrivit cărora expropriatul nemulțumit

de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești,

acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21-art. 27 din Legea

nr. 33/ 1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Totodată, Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică prevede la art. 21 alin.

(1) că soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean

sau a Tribunalului Municipiului București în raza căruia este situat imobilul propus

pentru expropriere, legiuitorul reglementând așadar prin lege instanța și calea

susceptibilă a fi urmată pentru ipoteza în care actele administrative emise în procedura

exproprierii pentru cauză de utilitate publică sunt considerate nelegale, în ce

privește stabilirea despăgubirilor.

Arad

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Arad, secția civilă, care prin sentința civilă nr. 1140 din

8 mai 2012 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea

Curții de Apel Timișoara, constatând totodată ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că în motivarea acțiunii și a notelor de ședință ulterior

depuse, reclamanta a arătat în esență că nu solicită stabilirea cuantumului despăgubirilor

ce i se cuvin în Anexa din H.G. nr. 488/2011 și că de fapt solicită constatarea

faptului că H.G. nr. 488/2011 a fost dată cu încălcarea normelor legale în vigoare

și anume a principiului neretroactivității, art. 15 din Constituție, a art. 44 din

Constituție fiind nesocotite și prevederile Legii nr. 255/2010 și ale art. 1 din

Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În raport cu obiectul

acțiunii dedusă judecății, astfel cum a și fost acesta precizat, respectiv verificarea

legalității H.G. nr. 488/2011, instanța a constatat că în cauză sunt incidente prevederile

Legii nr. 554/ 2004, în speță art. 1 și art. 2 din actul normativ, iar, în ce privește

competența instanței, art. 10 alin. (1) din același act normativ.

II. Considerentele Înaltei

Curți, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, în temeiul

art. 20 pct. 2 și art. 22 din C. proc. civ.

în anularea parțială a H.G. nr. 488/2011, pentru modificarea și completarea H.G.

nr. 416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate

privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac–Arad”,

cu privire la art. 3

1

și art. 7 din Anexă, cu referire la poziția

nr. X.

Acțiunea a fost întemeiată

pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, modificată și completată.

Hotărârea de guvern atacată

în instanța de contencios administrativ este un act administrativ individual și,

conform art. 1 din Legea nr. 554/ 2004 poate fi cerută anularea sa în instanță.

Art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială de soluționare a acțiunilor formulate

împotriva unui act administrativ emis de o autoritate centrală (Guvernul României)

în favoarea secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,

în speță, Curtea de Apel Timișoara.

Reclamanta nu a solicitat

stabilirea cuantumului despăgubirilor, ci a invocat motive de anulare a însuși actului

administrativ raportate la prevederile art. 15 și art. 44 din Constituție, Legea

nr. 255/2010 și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului.

temeiul art. 20 și urm. din C. proc. civ., coroborat cu art. 1 și art. 10 din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se stabili competența de soluționare

a cererii în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta M.N. și pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie

2012.