ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1043/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 43/59/2012, reclamanții H.M., K.M., B.A., L.M.,

K.E.M., M.K., H.A., B.M., B.Ș., K.Ș., K.E.E., I.A., M.E., I.Ș., T.Ș., Z.D.T., C.C.,

C.V., S.O., B.S., B.F., D.O., T.A., Z.A., F.M., B.P., B.E., P.A., N.A., T.E.C.,

T.E., S.V., R.I., T.R.S., T.A.V., SC I. SRL, P.L.A., P.O.A., T.D.L., H.B.M., C.R.B.,

J.M., P.M., P.G., C.I. și C.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se

dispună anularea H.G. nr. 488 din 11 octombrie 2011, publicată în M. Of. al

României Partea I nr. 367 din 26 mai 2011, cu Rectificarea publică în M. Of. al

României nr. 442 din data de 24 iunie 2011, precum și anexa aferentă acesteia.

Prin sentința civilă

nr. 527 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea excepția lipsei de interes

în promovarea acțiunii și respingerea acțiunii formulate de reclamanții H.M., K.M.,

B.A., L.M., K.E.M., M.K., H.A., B.M., B.Ș., K.Ș., K.E.E., I.A., M.E., I.Ș., T.Ș.,

Z.D.T., C.C., C.V., S.O., B.S., B.F., D.O., T.A., Z.A., F.M., B.P., B.E., P.A.,

N.A., T.E.C., T.E., S.V., R.I., T.R.S., T.A.V., SC I. SRL, P.L.A., P.O.A., T.D.L.,

H.B.M., C.R.B., J.M., P.M., P.G., C.I. și C.E., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul

României.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin H.G. nr. 416/2010,

emisă în temeiul art. 4 din Legea nr. 198/2004, au fost declanșate procedurile de

expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de

utilitate publică „Autostrada N. - A.”.

Ulterior, prin H.G.

nr. 488/2001, emisă în temeiul Legii nr. 255/2010, a fost modificată și completată

H.G. nr. 416/2010.

Completarea relevantă

pentru prezenta cauză constă în enumerarea proprietarilor de terenuri situate pe

raza localității P., județul Arad, și a despăgubirilor aferente, prin Anexa nr.

2 la hotărâre (ceea ce H.G. nr. 416/2010 nu făcea).

Reclamanții justifică

interes în promovarea acțiunii, deoarece anularea H.G. nr. 488/2011 nu i-ar lipsi

de orice despăgubire (exproprierea presupune, ex lege, existența unei despăgubiri),

ci doar de cea stabilită actualmente de Guvern. Altfel spus, interesul reclamanților

constă într-o nouă estimare a despăgubirii, anularea H.G. nr. 488/2011 fiind un

pas în acest sens.

H.G. nr. 488/2011 a fost

emisă, printre altele, în vederea executării în concret a dispozițiilor art. 5

alin. (1) din Legea nr. 255/2010.

Potrivit acestor dispoziții

legale, Guvernul are obligația să stabilească sumele individuale cuvenite expropriaților

în baza expertizelor actualizate de camerele notarilor publici. Prin urmare, nu

va fi reținută apărarea reclamanților privind nelegalitatea H.G. nr. 488/2011, pe

motiv că evaluarea însușită de Guvern nu a fost făcută de un expert evaluator -

membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România (A.N.E.V.A.R.).

Aspectele legate de cuantumul

despăgubirilor de care sunt nemulțumiți reclamanții nu țin de legalitatea hotărârii,

ci de temeinicia acesteia.

Verificarea justeței despăgubirilor

presupune evaluări de fapt care pot fi efectuate numai în cadrul procedurii speciale

reglementate de art. 18-23 din lege deoarece, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului

administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se

prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.

Or, potrivit art. 73

alin. (3) lit. m) din Constituție, regimul juridic al proprietății se stabilește

prin lege organică, iar Legea nr. 258/2010 este de acest tip.

Instanța competentă la

care se referă art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 nu este instanța de contencios

administrativ, ci instanța civilă, prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. f) din C.

proc. civ.

Așadar, în măsura în care

contestă cuantumul despăgubirilor (că n-ar fi just sau ar fi discriminatoriu), reclamanții

nu au la dispoziție decât calea instanței civile, în procedura menționată.

În consecință, acțiunea

promovată de reclamanți a fost respinsă, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

în cauză

Împotriva sentinței civile

nr. 527 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții,

susținând că este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii, având în vedere următoarele motive:

H.G. nr. 488 din 11 mai

2011, a cărei anulare s-a solicitat în cauză, a stabilit exproprierea reclamanților

fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, încălcându-se astfel dispozițiile

art. 44 alin. (3) din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și art. 8 alin.

(2) din Legea nr. 255/2010.

Pe lângă normele de drept

intern menționate, emiterea H.G. nr. 488 din 11 mai 2011 s-a făcut cu nerespectarea

prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

a jurisprudenței C.E.D.O., precum și a celor statuate cu valoare de principiu de

Comisia Europeană, prin Hotărârea din 15 ianuarie 1998.

Astfel, prin H.G. contestată

s-a stabilit nominal pentru reclamanți despăgubirea aferentă suprafețelor supuse

intenției de expropriere, la o valoare derizorie pe metru pătrat de teren, în medie

de 0,17 euro/mp.

De asemenea, modul în

care prin hotărârea contestată au fost stabilite despăgubirile aferente terenului

expropriat este ilegal și contrar realității.

Față de dispozițiile

art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

raportarea la expertizele întocmite de camerele notarilor publici, pe care Guvernul

le-a avut în vedere în hotărârea atacată este nelegală și nu evidențiază valoarea

unei juste despăgubiri, așa cum impune chiar Constituția României.

La comisia locală constituită

la nivelul orașului P., în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010, există

listate toate proprietățile și persoanele în calitate de titulari ai acestora, pe

care urmează să treacă tronsonul de autostradă. La fiecare dintre respectivele proprietăți,

inclusiv la cele ale reclamanților, s-au stabilit de către expertul evaluator A.N.E.V.A.R.

U.I.R., valori de despăgubiri pe mp de teren între 4 euro și 15,54 euro. Aceste

liste au fost comunicate Guvernului și acceptate prin H.G. nr. 416/2010, iar diferențele

foarte mari între valorile terenurilor stabilite prin H.G. nr. 416/2010 și cele

evidențiate în anexa la H.G. nr. 488/2011 nu se poate explica decât ca o nedreptate

majoră și o vătămare gravă adusă interesului individual al fiecăruia dintre reclamanți.

Prevederile H.G. nr. 488/2011

sunt și discriminatorii, încălcându-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) din

Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție și art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor

fundamentale a Uniunii Europene.

În acest sens, se impune

a se observa că Guvernul României ignoră aceste prevederi legale și stabilește,

la un interval de câteva luni, pentru reclamanți despăgubiri cu 70% mai mici decât

cele stabilite pentru ceilalți proprietari de pe același amplasament al lucrării

de utilitate publică „Autostrada N. - A.”.

În concluzie, pentru motivele

arătate, recurenții-reclamanți au solicitat, în temeiul art. 299 și urm., art. 304

pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, desființarea sentinței civile nr.

527 din 27 septembrie 2012 și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Guvernul

României deși a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul

declarat de reclamanți.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată,

prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și

de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Argumente de fapt și de

drept relevante

Reclamanții au supus controlului

de legalitate, în condițiile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, H.G. nr. 488 din 11 mai 2011 pentru modificarea și completarea H.G.

nr. 416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate

privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada N. -

A.”.

Prin dispozițiile

art. 3

1

, introdus prin H.G. nr. 488/2011, s-a prevăzut lista imobilelor

situate pe raza localității P. supuse exproprierii (Anexa nr. 2 la hotărâre), valoarea

totală a despăgubirilor aferente imobilelor din Anexa nr. 2 la hotărâre, precum

și sumele individuale stabilite ca despăgubire pentru fiecare imobil în parte.

Contrar susținerilor recurenților,

sumele de bani reprezentând despăgubiri, contestate de aceștia, rezultă din Raportul

de expertiză întocmit de către un expert autorizat al Asociației Naționale a Evaluatorilor

din România - A.N.E.V.A.R., având în vedere expertizele întocmite și actualizate

de camerele notarilor publici, potrivit art. 77

1

alin. (5) din Legea

nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare.

Au fost respectate astfel

prevederile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 225/2010 coroborate cu prevederile

art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,

necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, cu modificările

și completările ulterioare.

În privința cuantumului

despăgubirilor stabilite prin actul administrativ contestat, calea procedurală prevăzută

de lege pentru contestarea acestuia este cea specială instituită de art. 22

alin. (1) din Legea nr. 255/2010, la instanța civilă, astfel cum se menționează

expres și în conținutul hotărârilor de stabilire a despăgubirilor pentru fiecare

dintre reclamanți emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 - Consiliul

Local P., județul Arad.

De altfel, reclamanții

au și inițiat acest demers judiciar prin acțiunile de stabilire a despăgubirilor

conform procedurii prevăzute de Legea nr. 255/2010 și Legea nr. 33/1994, înregistrate

pe rolul Tribunalului Arad, astfel cum se precizează în concluziile scrise depuse

la instanță la data de 25 septembrie 2012.

Prin urmare, în mod corect,

prima instanță a reținut, în limitele competenței conferite de lege instanței de

contencios administrativ, legalitatea H.G. nr. 488/2011 și a dispus respingerea

cererii de anulare a acesteia promovată de reclamanți.

Temeiul legal al soluției

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat

de reclamanți, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții H.M., K.M., B.A., L.M., K.E.M., M.K., H.A., B.M., B.Ș., K.Ș., K.E.E.,

I.A., M.E., I.Ș., T.Ș., Z.D.T., C.C., C.V., S.O., B.S., B.F., D.O., T.A., Z.A.,

F.M., B.P., B.E., P.A., N.A., T.E.C., T.E., S.V., R.I., T.R.S., T.A.V., SC I.

SRL, P.L.A., P.O.A., T.D.L., H.B.M., C.R.B., J.M., P.M., P.G., C.I. și C.E. împotriva

sentinței civile nr. 527 din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2014.