ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1999/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1999/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția
I penală, prin sentința penală nr. 247/ F din 29 februarie 2008, a respins, ca
inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul P.N. privind revizuirea
sentinței penale nr. 1569 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția
I penală.
Pentru a pronunța hotărârea,
instanța a reținut că susținerile revizuientului, în sensul că martorii B.B.N.,
V.G, S.G. și V.C.Ș., toți încarcerați în Penitenciarul Rahova ar releva, prin
audierea lor, împrejurări noi, necunoscute la pronunțarea sentinței de
condamnare, sau că martorii A.V., P.E., B.M. și avocata L.C. au mințit, nu
constituie cazuri de revizuire.
Apelul formulat de condamnat
a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 91 din 28 martie 2008 a
Curții de Apel București, secția I penală.
Nemulțumit și de hotărârile instanței
de apel, condamnatul revizuient, în termenul legal a declarat recurs, el
considerând că hotărârile sunt nelegale, cererea de revizuire fiind admisibilă
pentru temeiurile scrise.
Recursul nu este fondat.
Față de motivele invocate,
considerate de condamnat a fi dintre cele prevăzută în art. 394 C. proc. pen.,
se reține că acestea nu sunt întemeiate, în cazul instituției revizuirii neputându-se
prelungi probatoriul administrat (în cauză, audieri de martori), iar în ce
privește susținerea că unii martori ar fi declarat mincinos, în acest sens nu
există o hotărâre penală definitivă de condamnare a lor sau o ordonanță a
procurorului care să ateste acest fapt.
Pe parcursul procesului
penal, P.N. a uzat de căile de atac ordinare, condamnarea sa rămânând definitivă
prin decizia penală nr. 3727 din 16 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală.
Ca atare, recursul declarat nefiind
fondat, în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., va fi respins.
Conform art. 192, cu
referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurentul va fi obligat la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de revizuientul condamnat P.N. împotriva deciziei penale nr. 91
din 28 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul revizuient
să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40
lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 3 iunie 2008.