ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5016/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 17

decembrie 2008 pe rolul Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantul S.Ș. a chemat în judecată pe pârâții C.D.,

M.I.R.A., și pe viitorul M.I.R.A. în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat

ministrul să răspundă detaliat și documentat subiectelor din scrisoarea din 05

din data de 01 noiembrie 2008 până la data de 04 noiembrie 2008 și, în temeiul

dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007, să fie obligat

ministrul C.D. la plata unei amenzi contravenționale de 5.000 lei.

În motivarea

acțiunii, reclamantul arată că, la scrisoarea sa din 05 din 01 noiembrie 2008,

prin care ridica o problematică complexă, de larg interes privind

reglementările de aplicare din Legea nr. 230/2007 privind înființarea,

organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, nu a primit un

răspuns.

Mai arată reclamantul

că, prin scrisoarea din 01 noiembrie 2008, a îndeplinit procedura prealabilă

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Acțiunea a fost

precizată la termenele din 24 februarie 2009 și 10 noiembrie 2009, reclamantul

solicitând: obligarea M.A.I. V.B. să răspundă detaliat și documentat

subiectelor din scrisoarea 05 din 01 noiembrie 2008, obligarea fostului M.I.R.A.,

C.D. la plata unei amenzi contravenționale de 5.000 lei conform art. 56 (1) lit.

f) din Legea nr. 230/2007 și obligarea fostului Ministru al Internelor și Reformei

Administrative, D.N., la plata unei amenzi contravenționale de 5.000 lei,

conform art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007.

Pârâtul D.N. a depus

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul

a formulat mai multe petiții, răspunsul la acestea fiind trimis petentului cu

adresele din 21 iulie 2008 și din 18 august 2008. Având în vedere că scrisoarea

din 01 noiembrie 2008 are același conținut ca celelalte petiții, aceasta a fost

atașată la numărul inițial, făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns.

Pârâtul Cristian

David a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității

acțiunii în ceea ce-l privește, arătând că instanța de judecată nu are rolul de

agent constatator al faptelor ce constituie contravenții, potrivit Legii nr. 230/2007.

Mai arată pârâtul că reclamantului i-au fost trimise mai multe răspunsuri la

petițiile sale, simpla nemulțumire a acestuia cu privire la răspunsul primit

neconstituind „refuz nejustificat”, în sensul Legii nr. 554/2004.

Reclamantul S.Ș. a

invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8, 9, 10, 24, 25

din Legea nr. 230 din 06 iulie 2007 privind înființarea, organizarea și

funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în M. Of. nr. 490 din 23

iulie 2007, arătând că aceste dispoziții contravin art. 40 și art. 44 din

Constituția României.

2.

Hotărârile instanței de fond

La data de 2 iunie

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea

excepției de neconstituționalitate invocate de reclamant, pentru considerentele

expuse în încheierea pronunțată la acel termen.

Prin sentința civilă nr.

4443 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea precizată

formulată de reclamantul S.Ș., a admis excepția inadmisibilității cu privire la

capetele de cerere privind sancționarea contravențională a pârâților C.D. și D.N.,

în calitate de foști Miniștrii al M.I.R.A., și, în consecință, a respins aceste

capete de cerere, ca inadmisibile, l-a obligat pe pârâtul V.B. - în calitate de

ministru al M.A.I. - să răspundă scrisorii reclamantului din 01 noiembrie 2008

și l-a obligat pe reclamant la plata către pârâtul C.D. a sumei de 357 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Examinând cu

prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția

inadmisibilității capetelor de cerere ce vizează aplicarea unor amenzi

contravenționale prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007,

pârâților N.D. și C.D., în calitatea lor de foști Miniștrii ai Internelor și Reformei

Administrative, Curtea a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 56 alin. (1)

lit. f) și alin. (4) din Legea nr. 230/2007, în privința contravenției constând

în neaplicarea sau nerespectarea prevederilor prezentei legi de către

funcționarii publici și personalul angajat al autorităților publice locale și

centrale, inclusiv personalul regiilor ori al societăților furnizoare de

servicii publice de utilități, dacă fapta nu a fost comisă în astfel de

împrejurări, încât să constituie infracțiune, agenții constatatori sunt

persoanele împuternicite de Inspectoratul de Stat în Construcții și M.I.R.A.,

de primari și de împuterniciți ai acestora. Astfel fiind, este inadmisibilă

cererea reclamantului prin care solicită aplicarea sancțiunii contravenționale

prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007 pentru pârâții N.D.

și C.D.

Cu privire la fondul

cererii, Curtea de apel a reținut că, la data de 01 noiembrie 2008 reclamantul

s-a adresat cu cererea din 2005 (fila 2 la dosarul de fond) Ministrului în

funcție al I.R.A. - C.D., solicitând lămuriri la o serie de probleme legate de

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și

funcționarea asociațiilor de proprietari.

Conform celor

recunoscute de pârâți, scrisoarea nu a primit un răspuns în termenul de 30 de

zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, argumentul pârâților fiind acela că

această scrisoare este identică petițiilor anterioare înregistrate de

reclamant, petiții la care au fost emise adresele de răspuns din 21 iulie 2008

și din 18 august 2008 (filele 37 și 44 la dosarul de fond).

Analizând atât

adresele de răspuns anexate, cât și cuprinsul petițiilor înregistrate anterior

de reclamant, Curtea a reținut că acestea nu sunt identice, problematica

sesizată fiind diferită, astfel că în cauză suntem în prezența unui „refuz

nejustificat” de soluționare a cererii reclamantului, așa cum este definit de

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

3.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței

civile nr. 4443 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.Ș.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în

vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și

solicitând casarea parțială a hotărârii în ceea ce privește exonerarea de

răspundere a pârâților C.D. și D.N., cu reținerea cauzei spre rejudecare, iar,

dacă instanța va menține neaplicarea sancțiunii contravenționale, obligarea

pârâților C.D. și D.N. la plata unei penalități către bugetul de stat de un leu

pentru neîndeplinirea obligațiilor de serviciu.

Recurentul-reclamant

precizează că hotărârea recurată este legală și temeinică în ceea ce privește

obligarea pârâtului V.B. să răspundă scrisorii din 1 noiembrie 2008.

Prin criticile de

recurs, recurentul reiterează situația de fapt și precizează că înscrisul din 1

noiembrie 2008, la care a solicitat să îi fie transmis un răspuns, a fost

primit de minister la data de 4 noiembrie 2008 în perioada mandatului de Ministru

al pârâtului C.D., cuprinsă între data numirii prin Decretul nr. 379 din 04

aprilie 2007 și data de 13 ianuarie 2009 când a fost revocat din funcție, iar

pârâtul D.N. a îndeplinit funcția de ministru interimar al administrației și

internelor în perioada 13 ianuarie 2009 și 1 octombrie 2009, perioadă în care

avea obligația de a răspunde petiției din 1 noiembrie 2009.

instanței de recurs

Analizând cauza, prin

prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Recurentul-reclamant

critică soluția pronunțată de instanța de fond numai sub aspectul admiterii

excepției

inadmisibilității acțiunii cu privire la capetele de cerere privind

sancționarea contravențională a pârâților C.D. și D.N., în calitate de foști

miniștrii ai internelor și reformei administrative, și, în consecință, sub

aspectul respingerii acestui capăt de cerere, ca inadmisibil.

După cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin acțiunea formulată și

precizată, recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâților, persoane

fizice, C.D. și D.N., în calitate de foști Miniștri ai Internelor și Reformei

Administrative, la plata unei amenzi contravenționale de 5.000 lei conform art.

56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007

privind

înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, motivat

de faptul că nu au răspuns corespondenței

din 01

noiembrie 2008.

Temeiul de drept

invocat de reclamant îl reprezintă dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. f) din

Legea nr. 230/2007, conform cărora:

„Art. 56.

-

alin.

(1)

Constituie

contravenții următoarele fapte:

- neaplicarea sau

nerespectarea prevederilor prezentei legi de către funcționarii publici și

personalul angajat al autorităților publice locale și centrale, inclusiv

personalul regiilor ori al societăților furnizoare de servicii publice de

utilități, dacă fapta nu a fost comisă în astfel de împrejurări încât să

constituie infracțiune.

”

Instanța are în

vedere și dispozițiile art. 56 alin. (2) lit. c) și alin. (3) și (4) din Legea nr.

230/2007, conform cărora:

1)

Contravențiile prevăzute la alin. (1) se

sancționează după cum urmează:

2)

faptele prevăzute la

lit. e) și f), cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

3)

Sancțiunile pentru contravențiile

prevăzute la alin. (1) lit. a) - e) se aplică persoanelor fizice constatate

vinovate, iar cea prevăzută la alin. (1) lit. f) funcționarilor publici sau

personalului angajat al autorităților publice, inclusiv personalului regiilor

ori societăților furnizoare de servicii de utilități publice.

4)

Constatarea contravențiilor prevăzute de prezenta lege, făcută la sesizarea

oricărei persoane interesate, precum și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare

se fac de către persoanele împuternicite de Inspectoratul de Stat în

Construcții și de M.I.R.A., de primari sau de împuterniciții acestora.”

Din simpla

lectură a dispozițiilor citate, rezultă că atât constatarea săvârșirii

contravenției prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007,

cât și aplicarea sancțiunii amenzii pentru contravenția respectivă sunt de

competența persoanelor împuternicite de Inspectoratul de Stat în Construcții și

de M.I.R.A. de primari sau de împuterniciții acestora.

Astfel

fiind, rezultă că o asemenea cerere nu poate face obiectul unei acțiuni în

contencios administrativ, întrucât instanța nu are competența de a constata

săvârșirea contravenției și de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, motiv

pentru care instanța de fond în mod temeinic și legal a admis excepția

inadmisibilității acțiunii.

În

prezența acestui fine de neprimire a capătului de cerere referitor la dispunerea

de către instanță a sancțiunii amenzii contravenționale prevăzute de

dispozițiile citate față de pârâții persoane fizice, susținerile recurentului-reclamant

referitoare la perioada în care C.D. și D.N. au exercitat funcția de ministru

al internelor și reformei administrative sunt lipsite de relevanță.

Față de cele arătate,

în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 312 C. proc. civ.,

urmează a fi respins, ca nefondat,

recursul declarat de S.Ș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.Ș. împotriva sentinței civile nr. 4443 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.