ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5016/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 17 decembrie 2008 pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.Ș. a chemat în judecată pe pârâții C.D., M.I.R.A., și pe viitorul M.I.R.A. în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat ministrul să răspundă detaliat și documentat subiectelor din scrisoarea din 05 din data de 01 noiembrie 2008 până la data de 04 noiembrie 2008 și, în temeiul dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007, să fie obligat ministrul C.D.

la plata unei amenzi contravenționale de 5.000 lei. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, la scrisoarea sa din 05 din 01 noiembrie 2008, prin care ridica o problematică complexă, de larg interes privind reglementările de aplicare din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, nu a primit un răspuns. Mai arată reclamantul că, prin scrisoarea din 01 noiembrie 2008, a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Acțiunea a fost precizată la termenele din 24 februarie 2009 și 10 noiembrie 2009, reclamantul solicitând: obligarea M.A.I. V.B. să răspundă detaliat și documentat subiectelor din scrisoarea 05 din 01 noiembrie 2008, obligarea fostului M.I.R.A., C.D.

la plata unei amenzi contravenționale de 5.000 lei conform art. 56 (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007 și obligarea fostului Ministru al Internelor și Reformei Administrative, D.N., la plata unei amenzi contravenționale de 5.000 lei, conform art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007. Pârâtul D.N. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul a formulat mai multe petiții, răspunsul la acestea fiind trimis petentului cu adresele din 21 iulie 2008 și din 18 august 2008. Având în vedere că scrisoarea din 01 noiembrie 2008 are același conținut ca celelalte petiții, aceasta a fost atașată la numărul inițial, făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns.

Pârâtul Cristian David a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce-l privește, arătând că instanța de judecată nu are rolul de agent constatator al faptelor ce constituie contravenții, potrivit Legii nr. 230/2007. Mai arată pârâtul că reclamantului i-au fost trimise mai multe răspunsuri la petițiile sale, simpla nemulțumire a acestuia cu privire la răspunsul primit neconstituind „refuz nejustificat”, în sensul Legii nr. 554/2004. Reclamantul S.Ș. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8, 9, 10, 24, 25 din Legea nr. 230 din 06 iulie 2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în M. Of.

nr. 490 din 23 iulie 2007, arătând că aceste dispoziții contravin art. 40 și art. 44 din Constituția României. 2. Hotărârile instanței de fond La data de 2 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate de reclamant, pentru considerentele expuse în încheierea pronunțată la acel termen. Prin sentința civilă nr. 4443 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamantul S.Ș., a admis excepția inadmisibilității cu privire la capetele de cerere privind sancționarea contravențională a pârâților C.D.

și D.N., în calitate de foști Miniștrii al M.I.R.A., și, în consecință, a respins aceste capete de cerere, ca inadmisibile, l-a obligat pe pârâtul V.B. - în calitate de ministru al M.A.I. - să răspundă scrisorii reclamantului din 01 noiembrie 2008 și l-a obligat pe reclamant la plata către pârâtul C.D. a sumei de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității capetelor de cerere ce vizează aplicarea unor amenzi contravenționale prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007, pârâților N.D.

și C.D., în calitatea lor de foști Miniștrii ai Internelor și Reformei Administrative, Curtea a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. f) și alin. (4) din Legea nr. 230/2007, în privința contravenției constând în neaplicarea sau nerespectarea prevederilor prezentei legi de către funcționarii publici și personalul angajat al autorităților publice locale și centrale, inclusiv personalul regiilor ori al societăților furnizoare de servicii publice de utilități, dacă fapta nu a fost comisă în astfel de împrejurări, încât să constituie infracțiune, agenții constatatori sunt persoanele împuternicite de Inspectoratul de Stat în Construcții și M.I.R.A., de primari și de împuterniciți ai acestora.

Astfel fiind, este inadmisibilă cererea reclamantului prin care solicită aplicarea sancțiunii contravenționale prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007 pentru pârâții N.D. și C.D. Cu privire la fondul cererii, Curtea de apel a reținut că, la data de 01 noiembrie 2008 reclamantul s-a adresat cu cererea din 2005 (fila 2 la dosarul de fond) Ministrului în funcție al I.R.A. - C.D., solicitând lămuriri la o serie de probleme legate de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. Conform celor recunoscute de pârâți, scrisoarea nu a primit un răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, argumentul pârâților fiind acela că această scrisoare este identică petițiilor anterioare înregistrate de reclamant, petiții la care au fost emise adresele de răspuns din 21 iulie 2008 și din 18 august 2008 (filele 37 și 44 la dosarul de fond).

Analizând atât adresele de răspuns anexate, cât și cuprinsul petițiilor înregistrate anterior de reclamant, Curtea a reținut că acestea nu sunt identice, problematica sesizată fiind diferită, astfel că în cauză suntem în prezența unui „refuz nejustificat” de soluționare a cererii reclamantului, așa cum este definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. 3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 4443 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. și solicitând casarea parțială a hotărârii în ceea ce privește exonerarea de răspundere a pârâților C.D. și D.N., cu reținerea cauzei spre rejudecare, iar, dacă instanța va menține neaplicarea sancțiunii contravenționale, obligarea pârâților C.D. și D.N. la plata unei penalități către bugetul de stat de un leu pentru neîndeplinirea obligațiilor de serviciu. Recurentul-reclamant precizează că hotărârea recurată este legală și temeinică în ceea ce privește obligarea pârâtului V.B. să răspundă scrisorii din 1 noiembrie 2008. Prin criticile de recurs, recurentul reiterează situația de fapt și precizează că înscrisul din 1 noiembrie 2008, la care a solicitat să îi fie transmis un răspuns, a fost primit de minister la data de 4 noiembrie 2008 în perioada mandatului de Ministru al pârâtului C.D., cuprinsă între data numirii prin Decretul nr. 379 din 04 aprilie 2007 și data de 13 ianuarie 2009 când a fost revocat din funcție, iar pârâtul D.N.

a îndeplinit funcția de ministru interimar al administrației și internelor în perioada 13 ianuarie 2009 și 1 octombrie 2009, perioadă în care avea obligația de a răspunde petiției din 1 noiembrie 2009. 4. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. Recurentul-reclamant critică soluția pronunțată de instanța de fond numai sub aspectul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii cu privire la capetele de cerere privind sancționarea contravențională a pârâților C.D. și D.N., în calitate de foști miniștrii ai internelor și reformei administrative, și, în consecință, sub aspectul respingerii acestui capăt de cerere, ca inadmisibil.

După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin acțiunea formulată și precizată, recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâților, persoane fizice, C.D. și D.N., în calitate de foști Miniștri ai Internelor și Reformei Administrative, la plata unei amenzi contravenționale de 5.000 lei conform art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, motivat de faptul că nu au răspuns corespondenței din 01 noiembrie 2008. Temeiul de drept invocat de reclamant îl reprezintă dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007, conform cărora: „Art.

56. - alin. (1) Constituie contravenții următoarele fapte: - neaplicarea sau nerespectarea prevederilor prezentei legi de către funcționarii publici și personalul angajat al autorităților publice locale și centrale, inclusiv personalul regiilor ori al societăților furnizoare de servicii publice de utilități, dacă fapta nu a fost comisă în astfel de împrejurări încât să constituie infracțiune. ” Instanța are în vedere și dispozițiile art. 56 alin. (2) lit. c) și alin. (3) și (4) din Legea nr. 230/2007, conform cărora: 1) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: 2) faptele prevăzute la lit. e) și f), cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

3) Sancțiunile pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - e) se aplică persoanelor fizice constatate vinovate, iar cea prevăzută la alin. (1) lit. f) funcționarilor publici sau personalului angajat al autorităților publice, inclusiv personalului regiilor ori societăților furnizoare de servicii de utilități publice. 4) Constatarea contravențiilor prevăzute de prezenta lege, făcută la sesizarea oricărei persoane interesate, precum și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare se fac de către persoanele împuternicite de Inspectoratul de Stat în Construcții și de M.I.R.A., de primari sau de împuterniciții acestora.” Din simpla lectură a dispozițiilor citate, rezultă că atât constatarea săvârșirii contravenției prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 230/2007, cât și aplicarea sancțiunii amenzii pentru contravenția respectivă sunt de competența persoanelor împuternicite de Inspectoratul de Stat în Construcții și de M.I.R.A.

de primari sau de împuterniciții acestora. Astfel fiind, rezultă că o asemenea cerere nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, întrucât instanța nu are competența de a constata săvârșirea contravenției și de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, motiv pentru care instanța de fond în mod temeinic și legal a admis excepția inadmisibilității acțiunii. În prezența acestui fine de neprimire a capătului de cerere referitor la dispunerea de către instanță a sancțiunii amenzii contravenționale prevăzute de dispozițiile citate față de pârâții persoane fizice, susținerile recurentului-reclamant referitoare la perioada în care C.D. și D.N. au exercitat funcția de ministru al internelor și reformei administrative sunt lipsite de relevanță.

Față de cele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de S.Ș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.Ș. împotriva sentinței civile nr. 4443 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.