ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4935/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4935/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria
Târgoviște, astfel cum a fost modificată la termenul din 17 mai 2012,
reclamanții M.M. și M.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia
Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate a Terenurilor Dâmbovița,
Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Butimanu și Agenția
Națională de Pescuit și Acvacultură, obligarea primelor două pârâte să
procedeze la punerea în posesie și emiterea în favoarea reclamanților a titlului
de proprietate pentru suprafața de 18.582,00 mp teren, conform Sentinței nr.
3520/2007, pronunțată de aceeași instanță, precum și obligarea celei din urmă
pârâte, în posesia căreia se află terenul, la încheierea cu comisia locală a
protocolului de predare-primire a acestuia.
Prin Sentința nr.
3577 din 21 iunie 2012, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței
materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a
capătului de cerere privind obligarea pârâtei Agenția Națională de Pescuit și
Acvacultură la predarea către comisia locală a terenului în litigiu în favoarea
Curții de Apel Ploiești, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.
(1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.,
în raport cu rangul autorității pârâte, care este un organ de specialitate al
administrației publice centrale.
Curtea de Apel
Ploiești, prin Sentința nr. 409 din 14 noiembrie 2012, a admis excepția
necompetenței materiale, invocată de asemenea din oficiu, și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște,
reținând că cererea privind obligarea pârâtei Agenția Națională de Pescuit și
Acvacultură la predarea către comisia locală a terenului în litigiu este
formulată în cadrul unui proces de natură civilă, urmând a fi soluționat în
temeiul dispozițiilor art. 51 și urm. din Legea nr. 18/1999, aplicabile în
cauză.
Constatându-se ivirea
conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru
pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Examinându-se actele
dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii și având în vedere
dispozițiile 64 alin. (1) raportat la art. 53 și 54 din Legea nr. 18/1991,
competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Târgoviște.
Astfel, obiectul
acțiunii formulate de reclamanți îl constituie obligarea pârâtelor Comisia
Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate a Terenurilor Dâmbovița și
Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Butimanu să procedeze la
punerea în posesie și emiterea în favoarea reclamanților a titlului de
proprietate pentru suprafața de 18.582,00 mp teren, conform Sentinței nr. 3520/2007,
pronunțată de Judecătoria Târgoviște, și obligarea Agenției Naționale de
Pescuit și Acvacultură, în posesia căreia se află terenul, la predarea acestuia
comisiei locale.
În cauză, sunt, deci,
aplicabile prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată.
Potrivit
dispozițiilor art. 53 din acest act normativ, "Hotărârile comisiei
județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau
constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform
dispozițiilor cuprinse în Cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de
comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire" (alin. (1)) și "Împotriva hotărârii comisiei
județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este
situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare" (alin. (2)).
De asemenea, conform
art. 54 din actul normativ sus-menționat, "Dispozițiile art. 53 alin. (1)
se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului
prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a
refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în
condițiile prevăzute în Cap. III" (alin. (1)) și "Dispozițiile art.
53 alin. (2) rămân aplicabile" (alin. (2)).
Rezultă, în mod
explicit, din economia textelor legale citate că, în ce privește litigiile
născute în procesul de aplicare a Legii fondului funciar, inclusiv cererile
accesorii, ca în cazul de față, competența de soluționare a cauzei aparține
instanțelor de drept comun, respectiv judecătoriilor, conform art. 1 alin. (1)
C. proc. civ., Înalta Curte urmând a stabili, pentru aceste considerente,
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanții M.M. și M.E., în contradictoriu
cu pârâtele Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate a
Terenurilor Dâmbovița, Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar
Butimanu și Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură, în favoarea
Judecătoriei Târgoviște.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 10 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - AZ