ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4839/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4839/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura derulată
în fața primei instanțe
Prin acțiunea
formulată, reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a
Funcționarilor Publici, a solicitat redistribuirea sa pe un post vacant, fără concurs
și plata drepturilor salariale începând cu data organizării concursului de
către Poliția Locală Slobozia și până la data ieșirii acestuia din corpul de
rezervă al funcționarilor publici.
În motivarea acțiunii
reclamantul a arătat că în perioada 1 iulie 2007-15 octombrie 2010, a fost
angajat în cadrul Serviciului Public de Politie Comunitară Slobozia, având
funcția publică de referent, grad profesional asistent. La data de 15 octombrie
2010, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de referent, grad
profesional asistent, treapta de salarizare 2 în cadrul biroului Ordine
Publică, pe motivul desființării postului.
Prin întâmpinarea formulată,
pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii
prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei,
a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Hotărârea instanței
de fond
Prin sentința civilă
nr. 1656 din 78 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată
și a respins acțiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta
Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această
soluție instanța de fond a reținut, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc.
civ., că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată și a respins-o, reținând
că reclamantul pune în discuție refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri
și nu legalitatea unui act administrativ, astfel că dispozițiile art. 7 din Legea
nr. 554/2004 nu sunt aplicabile.
Pe fondul cauzei, instanța
de fond a reținut că potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, „Agenția Națională a Funcționarilor
Publici va asigura redistribuirea pe funcții publice temporar vacante, ca urmare
a suspendării titularului pe o perioadă de cel puțin o lună, a funcționarilor publici
din corpul de rezervă care îndeplinesc condițiile specifice pentru ocuparea funcției
publice respective. În cazul în care există mai mulți funcționari publici care îndeplinesc
condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice respective, Agenția Națională
a Funcționarilor Publici organizează, în colaborare cu autoritatea sau instituția
publică în cadrul căreia se află funcția publică vacantă, o testare profesională
pentru selectarea funcționarului public care urmează să fie redistribuit.”
Curtea de Apel a constatat
că din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, în situația în
care în corpul de rezervă există mai multe persoane care îndeplinesc condițiile
specifice necesare ocupării unei funcții publice temporar vacante, se va organiza
o testare profesională, în colaborare cu autoritatea sau instituția publică în organigrama
căreia se află postul, conform Ordinului nr. 985/2011 emis de Președintele Agenției
Naționale a Funcționarilor Publici.
De asemenea, din anunțul
publicat de Poliția Locală Slobozia, rezultă că pentru ocuparea funcției publice
temporar vacante trebuie îndeplinite atât condițiile generale prevăzute de art.
54 din Legea nr. 188/1999, cât și condiții specifice necesare exercitării acestei
funcții publice și care au impus organizarea unui concurs.
Prin urmare, instanța
de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile 104 alin. (5) din Legea
nr. 188/1999, republicată, care să instituie obligația Agenției Naționale a Funcționarilor
Publici de a proceda la redistribuirea reclamantului pe funcția publică temporar
vacantă de polițist local.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri,
reclamantul B.D. a declarat apel, Înalta Curte calificând, în temeiul art. 84 C.
proc. civ., calea de atac exercitată în recurs.
Recurentul nu și-a structurat
criticile formulate în motive de recurs, ci a expus, in extenso, istoricul litigiului
cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Sistematizând aspectele prezentate,
Înalta Curte reține că hotărârea fondului este combătută sub următoarele aspecte:
- nu s-a observat că în
alte situații similare, pârâta A.N.F.P. a organizat testare pentru selectarea funcționarilor
publici în vederea redistribuirii pe funcțiile publice de execuție vacante de polițist
local;
- s-a ignorat împrejurarea
că prin hotărârea de înființare a Poliției Locale Slobozia funcțiile generale de
consilieri, experți și referenți au fost echivalate cu funcții specifice de polițiști
locali, fără a fi necesară vreo testare;
- în sprijinul susținerilor
sale trebuia avut în vedere adresa din 4 august 2012 a Instituției Prefectului Județului
Ialomița, în care s-a conchis în sensul neîndeplinirii de către A.N.F.P. a obligațiilor
legale referitoare la gestionarea corpului de rezervă.
Apărările Agenției
Naționale a Funcționarilor Publici
Prin întâmpinarea formulată,
intimata a invocat excepția inadmisibilității apelului, soluționată de instanță
potrivit consemnărilor din practicaua acestei decizii.
Pe fondul căii de atac
exercitate, intimata a arătat că, criticile formulate nu au legătură cu obiectul
cauzei.
De altfel, a mai susținut
intimata, B.D. nu putea fi redistribuit pe funcția publică scoasă la concurs întrucât
nu îndeplinea condițiile specifice, funcția publică din care fusese eliberat nefiind
echivalentă cu cea în care dorea să fie redistribuit.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată
prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor din întâmpinare, cât
și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Obiectul acțiunii judiciare
formulate de recurentul-reclamant B.D. vizează constatarea refuzului nejustificat
al intimatei-pârâte Agenția Națională a Funcționarilor Publici de a-l redistribui,
fără concurs, pe postul temporar vacant de polițist local, grad asistent, din cadrul
Serviciului Ordine Publică și Control al Poliției Locale Slobozia (menționat în
anunțul din 22 iunie 2011) și, corelativ, plata drepturilor salariale cuvenite de
la data organizării concursului și până la data ieșirii sale din corpul de rezervă
al funcționarilor publici.
Prima instanță, examinând
atât condițiile generale, cât și pe cele specifice necesare exercitării funcției
publice pentru care s-a organizat concursul la care s-a raportat reclamantul, a
ajuns la concluzia că ipoteza normei cuprinse în art. 104 alin. (5) din Legea
nr. 188/1999 (text legal redat la pct. 1.2 din decizie) nu este îndeplinită în cauză.
După reevaluarea tuturor
înscrisurilor administrate în cauză, și instanța de control judiciar a ajuns la
concluzia enunțată.
Astfel, funcția publică
din care a fost eliberat recurentul ca urmare a desființării acesteia prin hotărârea
Consiliului Local Slobozia din 2010 era de referent, grad profesional asistent,
treapta 2 de salarizare în cadrul Biroului de Ordine Publică din Serviciul Public
Poliția Comunitară Slobozia.
Pentru a beneficia de
redistribuire în postul temporar vacant la Poliția Locală Slobozia era necesar,
potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (5) din Legea nr. 188/1888, să îndeplinească
și „condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice respective”.
Or, după cum bine a reținut
judecătorul fondului, funcția publică deținută anterior de reclamant și cea pentru
care s-a organizat concursul de către Poliția Locală Slobozia nu sunt echivalente,
între condițiile speciale fiind indicată și o probă sportivă eliminatorie (cu barem
strict distinct bărbați/femei).
Împrejurarea că între
condițiile specifice a fost enumerată și cea referitoare la „experiență de minim
2 ani în Poliția Locală (comunitară) sau în structurile teritoriale ale Poliției
Române ori Jandarmeriei” nu face decât să confirme soluția atacată, prin aceea că
nu există suprapunere între condițiile specifice de exercitare a celor două funcții
publice, cum susține recurentul.
De altfel, recurentul
are o abordare contradictorie în primele două critici la adresa sentinței, în prima
recunoscând obligativitatea testării profesionale în timp ce în cea de-a doua o
exclude.
Nici susținerea potrivit
căreia prin hotărârea de înființare a Poliției Locale Slobozia funcțiile generale
de consilieri, experți și referenți au fost echivalate cu funcțiile specifice de
polițiști locali nu poate fi primită, hotărârea din 2011 a Consiliului Local al
Municipiului Slobozia neconținând o astfel de asimilare.
În fine, trimiterea pe
care recurentul o face la adresa-răspuns din 4 august 2011 emisă de Instituția Prefectului
Județului Ialomița este lipsită de consistență, întrucât, din conținutul acesteia
se degajă ideea că în petiția pe care a înregistrat-o, recurentul-reclamant a indicat
o premisă incorectă, respectiv că în urma disponibilizării nu a fost inclus în corpul
de rezervă al funcționarilor publici. Drept urmare, întregul răspuns al Instituției
Prefectului s-a raportat la această situație, care nu se regăsește în speță, recurentul
figurând în evidențele Corpului de rezervă gestionat de Agenția Națională a Funcționarilor
Publici.
Temeiul legal al soluției
instanței de recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-alin.
(3) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de B.D. împotriva sentinței civile nr. 1656 din 7 martie 2012 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 16 noiembrie 2012.