ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4839/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată în fața primei instanțe Prin acțiunea formulată, reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a solicitat redistribuirea sa pe un post vacant, fără concurs și plata drepturilor salariale începând cu data organizării concursului de către Poliția Locală Slobozia și până la data ieșirii acestuia din corpul de rezervă al funcționarilor publici. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 1 iulie 2007-15 octombrie 2010, a fost angajat în cadrul Serviciului Public de Politie Comunitară Slobozia, având funcția publică de referent, grad profesional asistent.

La data de 15 octombrie 2010, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de referent, grad profesional asistent, treapta de salarizare 2 în cadrul biroului Ordine Publică, pe motivul desființării postului. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1656 din 78 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată și a respins acțiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată și a respins-o, reținând că reclamantul pune în discuție refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri și nu legalitatea unui act administrativ, astfel că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Agenția Națională a Funcționarilor Publici va asigura redistribuirea pe funcții publice temporar vacante, ca urmare a suspendării titularului pe o perioadă de cel puțin o lună, a funcționarilor publici din corpul de rezervă care îndeplinesc condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice respective.

În cazul în care există mai mulți funcționari publici care îndeplinesc condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice respective, Agenția Națională a Funcționarilor Publici organizează, în colaborare cu autoritatea sau instituția publică în cadrul căreia se află funcția publică vacantă, o testare profesională pentru selectarea funcționarului public care urmează să fie redistribuit.” Curtea de Apel a constatat că din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, în situația în care în corpul de rezervă există mai multe persoane care îndeplinesc condițiile specifice necesare ocupării unei funcții publice temporar vacante, se va organiza o testare profesională, în colaborare cu autoritatea sau instituția publică în organigrama căreia se află postul, conform Ordinului nr. 985/2011 emis de Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

De asemenea, din anunțul publicat de Poliția Locală Slobozia, rezultă că pentru ocuparea funcției publice temporar vacante trebuie îndeplinite atât condițiile generale prevăzute de art. 54 din Legea nr. 188/1999, cât și condiții specifice necesare exercitării acestei funcții publice și care au impus organizarea unui concurs. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile 104 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată, care să instituie obligația Agenției Naționale a Funcționarilor Publici de a proceda la redistribuirea reclamantului pe funcția publică temporar vacantă de polițist local. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, reclamantul B.D.

a declarat apel, Înalta Curte calificând, în temeiul art. 84 C. proc. civ., calea de atac exercitată în recurs. Recurentul nu și-a structurat criticile formulate în motive de recurs, ci a expus, in extenso, istoricul litigiului cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Sistematizând aspectele prezentate, Înalta Curte reține că hotărârea fondului este combătută sub următoarele aspecte: - nu s-a observat că în alte situații similare, pârâta A.N.F.P.

a organizat testare pentru selectarea funcționarilor publici în vederea redistribuirii pe funcțiile publice de execuție vacante de polițist local; - s-a ignorat împrejurarea că prin hotărârea de înființare a Poliției Locale Slobozia funcțiile generale de consilieri, experți și referenți au fost echivalate cu funcții specifice de polițiști locali, fără a fi necesară vreo testare; - în sprijinul susținerilor sale trebuia avut în vedere adresa din 4 august 2012 a Instituției Prefectului Județului Ialomița, în care s-a conchis în sensul neîndeplinirii de către A.N.F.P. a obligațiilor legale referitoare la gestionarea corpului de rezervă. 4. Apărările Agenției Naționale a Funcționarilor Publici Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepția inadmisibilității apelului, soluționată de instanță potrivit consemnărilor din practicaua acestei decizii.

Pe fondul căii de atac exercitate, intimata a arătat că, criticile formulate nu au legătură cu obiectul cauzei. De altfel, a mai susținut intimata, B.D. nu putea fi redistribuit pe funcția publică scoasă la concurs întrucât nu îndeplinea condițiile specifice, funcția publică din care fusese eliberat nefiind echivalentă cu cea în care dorea să fie redistribuit. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Obiectul acțiunii judiciare formulate de recurentul-reclamant B.D.

vizează constatarea refuzului nejustificat al intimatei-pârâte Agenția Națională a Funcționarilor Publici de a-l redistribui, fără concurs, pe postul temporar vacant de polițist local, grad asistent, din cadrul Serviciului Ordine Publică și Control al Poliției Locale Slobozia (menționat în anunțul din 22 iunie 2011) și, corelativ, plata drepturilor salariale cuvenite de la data organizării concursului și până la data ieșirii sale din corpul de rezervă al funcționarilor publici. Prima instanță, examinând atât condițiile generale, cât și pe cele specifice necesare exercitării funcției publice pentru care s-a organizat concursul la care s-a raportat reclamantul, a ajuns la concluzia că ipoteza normei cuprinse în art. 104 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 (text legal redat la pct. 1.2 din decizie) nu este îndeplinită în cauză.

După reevaluarea tuturor înscrisurilor administrate în cauză, și instanța de control judiciar a ajuns la concluzia enunțată. Astfel, funcția publică din care a fost eliberat recurentul ca urmare a desființării acesteia prin hotărârea Consiliului Local Slobozia din 2010 era de referent, grad profesional asistent, treapta 2 de salarizare în cadrul Biroului de Ordine Publică din Serviciul Public Poliția Comunitară Slobozia. Pentru a beneficia de redistribuire în postul temporar vacant la Poliția Locală Slobozia era necesar, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (5) din Legea nr. 188/1888, să îndeplinească și „condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice respective”.

Or, după cum bine a reținut judecătorul fondului, funcția publică deținută anterior de reclamant și cea pentru care s-a organizat concursul de către Poliția Locală Slobozia nu sunt echivalente, între condițiile speciale fiind indicată și o probă sportivă eliminatorie (cu barem strict distinct bărbați/femei). Împrejurarea că între condițiile specifice a fost enumerată și cea referitoare la „experiență de minim 2 ani în Poliția Locală (comunitară) sau în structurile teritoriale ale Poliției Române ori Jandarmeriei” nu face decât să confirme soluția atacată, prin aceea că nu există suprapunere între condițiile specifice de exercitare a celor două funcții publice, cum susține recurentul. De altfel, recurentul are o abordare contradictorie în primele două critici la adresa sentinței, în prima recunoscând obligativitatea testării profesionale în timp ce în cea de-a doua o exclude.

Nici susținerea potrivit căreia prin hotărârea de înființare a Poliției Locale Slobozia funcțiile generale de consilieri, experți și referenți au fost echivalate cu funcțiile specifice de polițiști locali nu poate fi primită, hotărârea din 2011 a Consiliului Local al Municipiului Slobozia neconținând o astfel de asimilare. În fine, trimiterea pe care recurentul o face la adresa-răspuns din 4 august 2011 emisă de Instituția Prefectului Județului Ialomița este lipsită de consistență, întrucât, din conținutul acesteia se degajă ideea că în petiția pe care a înregistrat-o, recurentul-reclamant a indicat o premisă incorectă, respectiv că în urma disponibilizării nu a fost inclus în corpul de rezervă al funcționarilor publici.

Drept urmare, întregul răspuns al Instituției Prefectului s-a raportat la această situație, care nu se regăsește în speță, recurentul figurând în evidențele Corpului de rezervă gestionat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.D. împotriva sentinței civile nr. 1656 din 7 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2012.