ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2940/2017

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 15 ianuarie 2015, reclamanta Agenția Națională de Integritate a chemat în judecată pe pârâții A., Primăria Municipiului Slobozia, Primarul Municipiului Slobozia și Serviciul Public Poliția Comunitară Slobozia, solicitând:

- constatarea nulității absolute a următoarelor documente: contract de asistență juridică nr. x din 4 iulie 2008 (Consiliul Local al Municipiului Slobozia), nr. x din 1 iulie 2008 (Serviciul Public Poliția Comunitară Slobozia), nr. x din 5 ianuarie 2009 (Consiliul Local al Municipiului Slobozia), nr. x din 5 ianuarie 2009 (Primarul Municipiului Slobozia), nr. x din 5 ianuarie 2009 (Serviciul Public Poliția Comunitară Slobozia), nr. x din 4 iunie 2010 (Primarul Municipiului Slobozia), nr. x din 25 noiembrie 2010 (Primăria Municipiului Slobozia), nr. x din 5 ianuarie 2010 (Serviciul Public Poliția Comunitară Slobozia), Act adițional la Contractul nr. x din 5 ianuarie 2010 Serviciul Public Poliția Comunitară Slobozia), Contract de asistență juridică nr. x din 3 ianuarie 2011 (Primarul Municipiului Slobozia), nr. x din 17 ianuarie 2011 (Consiliul Local al Municipiului Slobozia), nr. x din 30 septembrie 2011 (Municipiul Slobozia), Contract de asistență juridică nr. x din 12 ianuarie 2011 și Actul adițional la acest contract (Serviciul Public Poliția Comunitară Slobozia);

- repunerea părților în situația anterioară.

Prin Sentința nr. 1454 din 22 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea 176/2010,"În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută."

De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție", iar la alin. (3) se prevede că instanța va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulității absolute, și repunerea părților în situația anterioară.

Instanța de fond a apreciat că in cauză nu este îndeplinită condiția prevăzuta de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 în sensul de a fi fost constatată existența unui conflict de interese, întrucât prin raportul de evaluare întocmit anterior de reclamantă a fost sesizat Parchetul de pe lângă CAB cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese, fals în înscrisuri și uz de fals.

Raportul de evaluare nu a constatat că există un conflict de interese, ci constituie doar un act de sesizare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, astfel cum s-a statuat cu putere de lucru judecat prin Sentința nr. 1229/2014 pronunțată de Curtea de Apel București.

De asemenea, prin Ordonanța din 14 iulie 2014, dată în Dosar nr. x/2013, s-a dispus "clasarea prezentei cauze privind săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 253<SUP>1</SUP>, art. 288 si art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 5 C. pen".

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În esență, recurenta a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 23 din Legea nr. 176/2010, motivat de faptul că prin raportul de evaluare s-ar fi sesizat, exclusiv, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese, fals în înscrisuri si uz de fals, raportul nefiind un act administrativ prin care să se fi reținut conflictul de interese de natură administrativă al intimatei pârâte A.

Hotărârea primei instanțe este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor art. 22 alin. (2), art. 23 și art. 24 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

În acest sens, recurenta reclamantă a reluat "argumentele care au condus la evaluarea stării de conflict de interese", precizând că, din evaluarea datelor și informațiilor aflate la dosar, au rezultat elemente în sensul existenței unui conflict de interese ca urmare a faptului că A., în calitatea sa de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Slobozia, a participat la ședințele consiliului local unde a deliberat și votat un număr de 6 hotărâri ale consiliului local (nr. x din 25 septembrie 2008, nr. xx din 30 martie 2009, nr. xxx din 13 octombrie 2009, nr. xxxx din 17 decembrie 2009, nr. xxxxx din 4 martie 2010 și nr. xxxxxx din 10 februarie 2011) prin care au fost aprobate bugetele locale pentru perioada 01 iulie 2008 - 2011.

Mai mult, prin H.C.L. din 21 ianuarie 2010, aceasta a fost desemnată să reprezinte în instanțele de judecată Local al Municipiului Slobozia, din procesul-verbal al ședinței de consiliu reieșind faptul că a participat la ședință, nu a votat proiectul respectiv de hotărâre, dar a participat la deliberare, luând cuvântul și explicând colegilor consilieri locali cine îl reprezintă pe primar în instanță și cine semnează împuternicirea, respectiv contractul de asistentă.

Cabinetul de avocat A. a încheiat, în perioada 1 iulie 2008 - 2011, contracte de asistență juridică cu Consiliul Local al Municipiului Slobozia, Primăria Municipiului Slobozia, Primarul Municipiului Slobozia și cu Serviciul Public Poliția Comunitară Slobozia, instituție publică aflată în subordinea acestuia, în valoare totală de aproximativ 161.100 RON, plata fiind efectuată din bugetul local, aprobat și de către persoana evaluată.

În conformitate cu art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 "în cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută."

De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție. Iar la alin. (3) se prevede că instanța va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulității absolute, și repunerea părților în situația anterioară."

În speță, Raportul de evaluare nr. x din 14 noiembrie 2013 a fost contestat de către intimata A. la data de 10 decembrie 2013, la data de 14 aprilie 2014, instanța a respins cererea ca neîntemeiată, iar intimata nu a formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței, astfel încât raportul își produce efectele cu privire la nulitatea actelor încheiate în stare de conflict de interese.

Contrar celor reținute de instanță, raportul de evaluare a fost întocmit ca urmare a încălcării legislației privind conflictul de interese în materie administrativă în sensul prevăzut de 77 din Legea nr. 161/2003. art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali si art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, întrucât persoana evaluată a participat la ședințele consiliului local, la deliberarea și adoptarea hotărârilor prin care au fost aprobate bugetele locale ale municipiului Slobozia și ale instituțiilor publice subordonate pentru anii 2009, 2010, respectiv 2011, fără a anunța la începutul dezbaterilor faptul că se află în derulare contracte de asistență juridică încheiate între Cabinetul de avocat A. cu Consiliul Local al Municipiului Slobozia, Primăria Municipiului Slobozia, Primarul Municipiului Slobozia și cu Serviciul Public Poliția Comunitară Slobozia, instituție publică aflată în subordinea consiliului local, în valoare aproximativă de 161.100 RON, sume plătite din bugetul local - Capitolul bugetar 24510220 - Autorități executive.

A precizat recurenta că prin raportul de evaluare ce a făcut obiectul analizei instanței de judecată în Dosarul nr. x/2013, s-a dispus:

1 .Comunicarea Raportului de evaluare persoanei evaluate.

Deci, pe lângă conflictul de interese de natură administrativă, s-au identificat elemente în sensul existenței unui conflict de interese, prin încălcarea dispozițiilor art. 2531 din C. pen. al României de către A.

Nu pot fi primite susținerile intimatei, îmbrățișate de către instanța de fond, că Sentința nr. 1229/2014 a stabilit că raportul de evaluare nu este un act administrativ producător de efecte juridice prin el însuși, atât timp cât instanța care a judecat cauza în Dosarul nr. x a respins cererea ca neîntemeiată, deci după analiza pe fond a cauzei, iar nu ca inadmisibilă.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatele pârâte A. și Poliția Locală Slobozia au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin Încheierea de ședință din 9 mai 2017, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În ședința publică din 11 octombrie 2017, Înalta Curte a invocat și pus în discuție motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., prin raportare la natura litigiului.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată, pe baza dispozițiilor legale aplicabile, se constată că recursul se impune a fi admis în limitele motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., invocat din oficiu, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În Titlul III, Capitolul I, Secțiunea I "Competența după materie și valoare" din C. proc. civ., se prevede, la art. 94:

"Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: (...) k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști."

De asemenea, în Capitolul II "Competența teritorială", se stipulează la art. 107 faptul că, de drept comun, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Recurenta reclamantă a supus controlului de legalitate al curții de apel o serie de acte juridice (contracte de asistență juridică), considerând faptul că au fost încheiate de o parte contractantă aflată în situația de conflict de interese ca fiind o împrejurare de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ.

Or, Înalta Curte arată că natura contractelor de asistență juridică încheiate de avocat este una eminamente civilă, inclusiv în situații cum sunt cele din speță, în care una dintre părțile contractante este o autoritate administrativă.

În acest sens, sunt de observat prevederile Legii nr. 51/1995 rep. și ale Statutului profesiei de avocat, care reglementează activitatea avocatului și natura civilă a actelor încheiate de acesta, în contrast cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care constituie "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competentei instanțelor de contencios administrativ", ceea ce nu este cazul contractelor în discuție.

Pe de altă parte, potrivit art. 23 din Legea nr. 176/2010: "(1) În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută. (2) Acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție. (3) Instanța va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulității absolute, și repunerea părților în situația anterioară."

Prin urmare, chiar dacă în cauză ar fi fost dovedită incidența situației premisă reglementate de art. 23 și invocate de recurenta reclamantă, este evident din chiar redactarea textului de lege, că acțiunea în constatarea nulității absolute urmează a fi introdusă la instanța competentă după natura juridică (și valoarea, după caz) a actului atacat, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să facă vreo derogare.

În aceste condiții, față de prevederile exprese ale art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 107 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că pricina a fost judecată în fond de o instanță necompetentă, urmând să procedeze la casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la judecătoria Slobozia, instanța cu plenitudine de competență de la domiciliul/sediul pârâților.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 483 alin. (3) și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Agenția Națională de Integritate pentru motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., invocat din oficiu, va casa sentința instanței de fond, urmând să trimită cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 1454 din 22 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., invocat din oficiu.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Slobozia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2017.

<SPAN id=65T class=l5prgT></SPAN>