ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4546/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea principală, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.10.2017, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Prefectura Județului Ialomița, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3 milioane euro cu titlu de daune morale, 3 milioane RON cu titlu de daune materiale și să se dispună anularea actelor false emise de Primăria Slobozia, cu consecința stabilirii corecte a taxelor.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că angajații Prefecturii au încălcat Legea nr. 554/2004, art. 2 pct. i), n) din Legea nr. 340/2004, iar actele false întocmite de Primăria Slobozia și contestate la Prefectură încalcă Legea nr. 233/2002.

În drept, reclamanta a indicat art. 1020-1021 C. civ., art. 480 C. civ., Legea nr. 554/2004.

Pârâta Prefectura Județului Ialomița a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, având în vedere obiectul cererii reclamantei, care constă în plata unor sume de bani și declinarea competenței în favoarea Tribunalului Ialomița în temeiul art. 94 alin. (1) lit. k), art. 95 alin. (1) C. proc. civ. A invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de pârâtă.

În ședința publică din data de 26.04.2018, la primul termen cu procedura legal îndeplinită, Curtea a pus în discuție competența instanței sesizate și a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 2001 din 26.04.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Prefectura Județului Ialomița, în favoarea Tribunalului Ialomița, secția civilă.

Prin cererea formulată la data de 14.08.2018, și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a arătat că declară recurs împotriva Deciziei civile nr. 705A din 29 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, făcând însă referire în cuprinsul cererii de recurs la Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Recurenta a solicitat admiterea recursului și casarea în întregime a Deciziei nr. 705A și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii formulate la fond.

Având în vedere informațiile contradictorii furnizate de recurentă, care a făcut referire în cererea de recurs la un dosar aflat pe rolul secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, dar a anexat o decizie pronunțată într-un alt dosar aflat pe rolul secției a III-a civile a aceleiași instanțe, Înalta Curte a pus în vedere recurentei, prin citația comunicată acesteia la data de 17.10.2018, să precizeze obiectul căii de atac și să timbreze cu 100 RON cererea formulată.

La data de 21.11.2018, recurenta a depus la dosar un set de înscrisuri, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă și a precizat obiectul căii de atac ca fiind "pretenții și reparație civilă", care "constau în solicitările făcute în Dosarul nr. x/2017". Totodată recurenta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte constată că excepția nulității recursului, invocată din oficiu, este întemeiată, astfel că va anula recursul formulat, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate;

b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului;

c) indicarea hotărârii care se atacă;

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic.

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Conform prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ.:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs", iar potrivit art. 489 C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3); (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că în cauză, deși a fost citată cu mențiunea precizării obiectului căii de atac exercitate, recurenta a indicat informații contradictorii în legătură cu hotărârea recurată.

De asemenea, în cauză, recurenta-reclamantă nu a formulat motive de casare care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din noul C. proc. civ., iar din dezvoltarea argumentelor cuprinse în răspunsul la întâmpinare nu se desprind critici ce ar putea fi considerate motive de ordine publică, sau care ar putea fi încadrate într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., partea exprimându-și doar nemulțumirea față de soluția primei instanțe.

Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate, care, de altfel, nu a fost indicată cu precizie, și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.

Așa cum s-a arătat anterior, dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, va admite această excepție și, pe cale de consecință, va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 705 A din 29 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN