ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2327/2020

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București la data de 10 octombrie 2017 în dosarul nr. x/2017, petenta A. a chemat în judecată pe pârâta Prefectura Ialomița, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 3.000.000 euro daune morale, 3.000.000 RON daune materiale, anularea actelor false emise de Primăria Slobozia și stabilirea corectă a taxelor, cu cheltuieli de judecată.

Prin rezoluția din 11.10.2017 judecătorul cauzei ce formează obiectul dosarului x/2017, soluționat definitiv, a înaintat la serviciul registratură cererea petentei, apreciind-o ca o cerere distinctă, nouă.

Cererea a fost înregistrată aleatoriu la 13.10.2017 formând obiectul dosarului nr. x/2017

Curtea de Apel București, prin încheierea din 23.11.2017, în baza art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., reținând că aceasta nu a achitat taxa de timbru de 300 RON și nu a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță prin adresa din 23.10.2017, anume: înscrisurile doveditoare, certificate pentru conformitate cu originalul, în exemplare suficiente pentru comunicare; dovada îndeplinirii proceduri prealabile; motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea; dovezile pe care se întemeiază fiecare capăt de cerere iar pentru martori, dacă se solicită proba testimonială, numele, prenumele și adresa acestora.

Urmare a cererii de reexaminare formulată de petentă, Curtea de Apel București, prin încheierea din 30.05.2018, a admis cererea de reexaminare formulată de reclamanta A., a dispus revenirea asupra anulării cererii de chemare în judecată dispusă prin încheierea din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel București și înaintarea cauzei completului de judecată ințial învestit pentru continuarea judecății cauzei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2001/26.04.2018 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat în favoarea Tribunalului Ialomița, secția civilă competența materială de soluționare a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 578F/17.04.2019, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Prefectura Ialomița și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă; conform art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru de care reclamanta a fost scutită au rămas în sarcina statului.

Prin decizia nr. 1638/A din 5 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a admis excepția netimbrării și a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 578F/17.04.2019, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata pârâtă Prefectura Ialomița.

Decizia nr. 1638/A din 5 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București a fost atacată cu recurs de către reclamanta A..

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a arătat că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 425 pct. (3) C. proc. civ. întrucât nu este semnată.

Se mai învederează că au fost încălcate dispozițiile din C. proc. pen., precum și prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, recurenta susține că decizia recurată încalcă prevederile art. 1 pct. 3 și 5, 16, 22, 21 și 124 din Constituție.

Învederează că pe parcursul procesului, timp de 11 ani, au fost încălcate dispozițiile art. 21 din Constituție și că nu a primit o decizie semnată timp de 11 ani.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul astfel întocmit, s-a reținut că se pune problema nulității recursului față de împrejurarea că prin cererea de recurs se pun în discuție chestiuni ce țin de aspecte care nu au legătură cu considerentele și soluția dată prin hotărârea atacată, prin care a fost anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantă.

În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Reclamanta A. a depus punct de vedere la raport prin care a susținut admisibilitatea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Pe calea prezentului recurs a fost atacată decizia nr. 1638/A din 5 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

De principiu, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligația de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această mențiune este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Art. 489 alin. (2) din același cod stipulează că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici îndreptate împotriva deciziei recurate, care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci recurenta susține că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 425 pct. (3) C. proc. civ. întrucât exemplarul care i-a fost comunicat nu este semnat și că au fost încălcate dispoziții din C. proc. pen., respectiv prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și dispozițiile art. 1 pct. 3 și 5, 16, 22, 21 și 124 din Constituție. Or, asemenea susțineri nu vizează în mod concret motivele pentru care instanța de apel a admis excepția netimbrării și a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 578F/17.04.2019, iar pe de altă parte vizează aspecte de fond, ce nu au făcut obiect al judecății în etapa apelului, în condițiile în care apelul a fost anulat ca netimbrat, astfel că excedează controlului de legalitate permis acestei instanțe de recurs. Dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod imperativ că recursul poate fi exercitat "numai" pentru motivele de nelegalitate statuate expres în ipotezele de la pct. 1-8 ale aceluiași articol, această normă imperativă, de ordine publică, nepermițând analiza unor aspecte ce nu au aptitudinea de a se încadra în respectivele motive. De menționat și faptul că exemplarele de hotărâre ce se comunică sunt copii conform art. 427 C. proc. civ., așa încât nu este necesar să conțină semnături, iar exemplarul din dosar este semnat - fiind astfel satisfăcută cerința prevăzută de art. 426 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, se constată că în speță nu au fost dezvoltate critici concrete de natură a se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care să vizeze raționamentul adoptat de instanța de apel, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare.

În aceste condiții, având în vedere că în cauză nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1638/A din 5 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2020.