ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1918/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 13 aprilie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.052.000 RON către societatea reclamantă, reprezentând prejudiciu cauzat prin fapta pârâtei ce constă în formularea la 27 ianuarie 2016 a unei cereri înregistrate pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr. x/2016, prin care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva averii debitoarei A. S.R.L., precum și la plata sumei de 500.000 RON reprezentând daune morale.

Prin încheierea nr. 420/2018 din 3 iulie 2018, instanța a anulat cererea de chemare în judecată pentru nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 194 C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea nr. 555/F din 21 septembrie 2018, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis cererea de reexaminare formulată de reclamantă, a revenit asupra măsurii anulării și a trimis cauza completului inițial învestit pentru continuarea procedurii.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția insuficientei timbrări și excepția nulității cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2019, instanța a respins excepția insuficientei timbrări și excepția nulității.

Prin sentința civilă nr. 2381 din 10 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 304/2020 din 12 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă.

Împotriva deciziei nr. 304/2020 din 12 martie 2020, reclamanta a declarat recurs, solicitând instanței casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că nu a susținut teza formulării unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței în condiții de nelegalitate, ci teza formulării unei astfel de cereri cu rea-credință întrucât intimata-pârâtă, prin acțiunile sale, a depășit limitele exercitării drepturilor din perspectiva scopului urmărit.

Recurenta-reclamantă susține că dispozițiile Legii nr. 85/2014 nu au fost corect interpretate, că instanța de apel a reținut în mod greșit că nu s-a făcut dovada existenței faptei ilicite a intimatei-pârâte și a interpretat greșit și prevederile referitoare la răspunderea civilă delictuală. Aceeași parte mai susține că instanța de judecată ar fi trebuit să analizeze conduita pârâtei în raport de acțiunile formulate, conform dispozițiilor art. 1349 C. civ.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării recursului și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în cauză este nul.

Prin încheierea din 31 martie 2021, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile acestuia. Prin punctul de vedere formulat, intimata-pârâtă a arătat că își însușește concluziile raportului.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, constată următoarele:

Cu privire la excepția netimbrării, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge întrucât, raportat la dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta-reclamantă a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 9.562,50 RON, conform dovezii de plată aflate la dosarul de recurs.

Cu privire la recurs, Înalta Curte reține inexistența motivelor de nelegalitate deoarece prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. au fost invocate formal întrucât din cererea de recurs nu se desprind critici care să poată fi subsumate acestui motiv de nelegalitate.

Criticile prin care se invocă greșita interpretare a Legii nr. 85/2014 și a normelor din C. civ. relative la răspunderea civilă delictuală nu pot fi analizate din perspectiva pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care permite casare unei hotărâri numai în cazul încălcării sau aplicării greșite a normei de drept material. Recurenta-reclamantă nu arată în concret care este norma materială încălcată și nici nu argumentează de ce este greșit raționamentul instanței de apel, ci face aprecieri legate de reaua-credință de care ar fi dat dovadă intimata-pârâtă la formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței și solicită instanței de recurs să verifice aspecte de fapt, cum ar fi cine era debitorul creanței deținute de intimata-pârâtă și eventuala plată a acestei creanțe prin valorificarea anumitor garanții.

Recurenta invocă nerespectarea art. 1349 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală, dar de fapt solicită instanței să analizeze conduita intimatei-pârâte sau să aprecieze asupra unor clauze contractuale, cum ar fi cele referitoare la renunțarea la beneficiul de diviziune sau de discuțiune, acestea fiind aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 304/2020 din 12 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 304/2020 din 12 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2021.