ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2083/2024

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 24.10.2018, reclamanta A., prin reprezentant legal B., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intervenientul forțat D., să oblige pârâta să-i plătească sumele de 100.000 euro, reprezentând daune morale și 5.000 RON, cu titlu de daune materiale, penalități de întârziere de 0,2% pe zi, calculate de la 22.02.2018, data formulării ofertei de despăgubire de către pârâtă, până la plata despăgubirilor și cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 470/26.03.2020, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 200 RON, reprezentând daune materiale și 25.000 euro, cu titlu de daune morale și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, ca nefondat.

Împotriva acestei sentințe, A., prin reprezentant legal B., și S.C. C. S.A. au declarat apel.

La termenul din 29.09.2020, instanța de prim control judiciar a invocat excepția insuficientei timbrări a apelului declarat de reclamantă, iar prin încheierea din 11.11.2020, constituită în complet de divergență, cu majoritate, a admis-o.

Prin decizia civilă nr. 64/A/19.01.2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de A. și a respins apelul promovat de S.C. C. S.A., ca nefondat.

Împotriva încheierii din 11.11.2020 și a deciziei curții de apel, A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 2067/19.10.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul, a casat în tot încheierea recurată și în parte decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată a apelului declarat de reclamantă; a menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Prin decizia civilă nr. 871/30.05.2023, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul declarat de A., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50.000 euro, la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței; a obligat intimata-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 2.972,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, S.C. C. S.A., societate în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar E.., a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, autoarea căii de atac a criticat decizia instanței de apel pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1.391 C. civ. cu privire la acordarea daunelor morale, apreciind că, deși prejudiciul trebuie reparat integral, se impune reducerea cuantumului despăgubirilor, care nu sunt corelate cu practica judiciară în materie.

A susținut că decizia atacată nu cuprinde motivele întemeiate pe probatoriul administrat și, prezentând argumente teoretice privind natura, scopul și aprecierea cuantumului daunelor morale și principiul reparării integrale a prejudiciului, a relevat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, cu privire la modul de calcul al zilelor de îngrijiri medicale. A subliniat că despăgubirile trebuie să aibă caracter compensatoriu pentru suferința certă a persoanei vătămate, dar și că ele nu pot conduce la îmbogățirea fără justă cauză a acesteia.

Recurenta a arătat că instanța de apel nu a avut în vedere aceste aspecte, motiv pentru care a considerat că se impune reevaluarea cuantumului daunelor morale, cu obligația de a fi raportate la jurisprudența în materie, la salariul minim pe economie și nivelul de trai al colectivității, pentru a respecta criteriul rezonabilității. Totodată, a precizat că nu au fost avute în vedere documentele medicale depuse la dosar, din care rezultă că intimata a suferit vătămări care au necesitat pentru vindecare 85 de zile de îngrijiri medicale, dar nu i-au pus viața în pericol și nici nu au condus la infirmitatea sa, astfel că a apreciat că despăgubirea acordată este exagerată.

În opinia recurentei, întrucât instanța de apel nu a evaluat prejudiciul prin analiza concretă a situației de fapt și despăgubirile prin raportare la practica judiciară, se impune casarea deciziei atacate și rejudecarea de către instanța de recurs, în sensul reexaminării valorii despăgubirilor.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante, respectiv intimatului-intervenient, fără ca vreo parte să formuleze întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta apreciindu-se că nu există critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 29.05.2024 s-a dispus comunicarea acestuia părților cu mențiunea că au dreptul de a depune punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Nicio parte nu a depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 25.07.2024, s-a fixat termen pentru examinarea recursului în completul de filtru la 6.11.2024.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat de pârâta S.C. C. S.A., Înalta Curte, în complet de filtru, reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă argumentele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat calea de atac pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de pct. 8 al normei evocate, impune nu numai indicarea dispoziției de drept material pretins a fi fost nesocotită, încălcată sau interpretată greșit, dar și expunerea unui raționament prin care autorul căii de atac, enunțând modul în care apreciază că prevederea se interpretează sau aplică în mod legal, să argumenteze defectuozitatea judecății instanței de control judiciar devolutiv.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului. Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Așadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive.

Cererea de recurs formulată de pârâtă S.C. C. S.A. nu conține critici care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate.

Astfel, se pretinde greșita aplicare a art. 1.391 C. civ. privind repararea prejudiciului nepatrimonial, însă argumentele aduse în concret combat cuantumul daunelor morale, apreciindu-l exagerat în raport cu vătămarea efectiv suferită de către reclamantă, dar și cu sumele acordate de instanțele judecătorești în materie.

Aceste susțineri ale recurentei nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu se constituie în motive de nelegalitate care să argumenteze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, ci tind la o nouă evaluare a fondului pretențiilor și a materialului probator, or asemenea obiecții privesc netemeinicia soluției, nicidecum nelegalitatea ei.

Așadar, nu se poate considera că afirmațiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în lipsa unor veritabile critici de nelegalitate, autoarea căii de atac urmărește să obțină o nouă evaluare a cuantumului daunelor morale acordate reclamantei de curtea de apel, examinare incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Așa fiind, Înalta Curte conchide în sensul că niciuna dintre criticile recurentei nu poate fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și constată, așadar, incidentă sancțiunea nulității, aplicabilă nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, situație care, deopotrivă, încalcă exigențele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 871/30.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2024.