ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2283/2020

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamanta SOCIETATEA A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA B. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata integrală a sumei de 276.544,91 RON și a penalităților aferente reprezentând prejudiciu material cauzat societății prin neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate prin contractul de mandat nr. x/11.04.2016. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1350, art. 1518, art. 1530, art. 1531, art. 2018 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 3526F din 10 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Societatea B. S.R.L..

Împotriva acestei sentințe, atât reclamanta A. S.R.L., cât și pârâta B. S.R.L. au formulat cereri de apel, iar, prin decizia civilă nr. 1423 din 26 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1423 din 26 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În argumentarea recursului, după un scurt istoric al cauzei, recurenta-reclamantă susține, în esență, că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au nesocotit susținerile societății recurente precum și probele depuse în dovedirea acestora, sentințele pronunțate necuprinzând motivele pe care se întemeiază.

Astfel, precizează că a susținut și a dovedit cu actele aflate la dosarul cauzei că intimata-pârâtă i-a transmis electronic în 13.04.2016 atât cererea de declanșare a procedurii insolvenței, cât și acțiunea în pretenții împotriva debitorului recurentei, Societatea C. S.R.L..

În opinia sa, dacă apelanta-pârâtă ar fi înțeles să-și execute mandatul cu diligența unui bun proprietar, aceasta ar fi introdus mai întâi acțiunea în pretenții și abia la finalizarea acesteia, în cazul unei soluții nefavorabile, ar fi putut supune atenției societății recurente posibilitatea de introducere a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței. Modul în care au fost înregistrate dosarele indică faptul că intenția intimatei-pârâte a fost de la început aceea de a obține radierea debitorului recurentei, încasarea onorariului și nicidecum recuperarea debitelor.

În ceea ce privește cererea de insolvență împotriva debitorului societății recurente, solicită instanței de recurs să observe că societatea recurentă nu a fost reprezentată nici în fața instanței de judecată și nici în adunările creditorilor, deși era creditor majoritar și avea posibilitatea de a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 169 din Legea nr. 85/2014. Consideră că prin inacțiunile sale, intimata-pârâtă a prejudiciat societatea recurentă în condițiile în care în 3 procese-verbale ale adunării creditorilor, administratorul judiciar constată, ca urmare a nereprezentării societății noastre sau a neexercitării dreptului de vot, că nu este întrunit cvorumul pentru formularea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale. Apreciază că, în cazul în care intimata-pârâtă și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate și ar fi oferit consultanța juridică adecvată, recurenta ar fi avut posibilitatea, în calitate de creditor majoritar, să formuleze, ca ultim demers, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale și să-și recupereze prejudiciul.

Or, din înscrisurile depuse în dosar rezultă că intimata-pârâtă a privat societatea recurentă de orice posibilitate de recuperare a creanțelor.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimata-pârâtă Societatea B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea apărărilor intimatei-pârâte.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 26 iunie 2020, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, susținând, în esență, admisibilitatea în principiu a recursului, apreciind, totodată, că motivele invocate pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.R.L. din perspectiva criticilor indicate, reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenți a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanța de control judiciar în fundamentarea acesteia.

În susținerea recursului au fost invocate formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (precizate prin punctul de vedere la raportul întocmit în cauză), fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, simpla nemulțumire a recurentei cu privire la soluția pronunțată pe fondul cauzei, fără a formula critici de nelegalitate la adresa hotărârii care formează obiectul prezentului recurs, nu poate constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1423 din 26 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1423 din 26 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2020.