ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4798/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată sub nr.

882/39/2012 din 2 noiembrie 2012 reclamantul M.C. a chemat în judecată pe

pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și

Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava (I.P.J. Suceava), solicitând:

obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație să-i comunice

întreaga documentație (referate, comunicări, note) care a stat la baza emiterii

Dispoziției din 11 aprilie 2012 prin care i s-a retras avizul de numire în

structurile poliției judiciare, obligarea pârâtului I.P.J. Suceava să-i

comunice întreaga documentație care a fundamentat emiterea Dispoziției din 10

mai 2012 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția deținută - șef al Postul

de poliție U., jud. Suceava; obligarea pârâtului I.P.J. Suceava să-i comunice

documentele care cuprind motivele pentru care la data de 19 aprilie 2012 a fost

emisă dispoziția de cercetare prealabilă împotriva lui și ridicarea pistolului

și a muniției din dotare, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de

judecată.

1.2. Prin

întâmpinare, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant în principal ca

inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

1.3. Pârâtul

Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a formulat întâmpinare prin care a

solicitat în primul rând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivat de

faptul că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile

astfel cum prevede art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și, în subsidiar, ca

neîntemeiată.

1.4. Prin Sentința

nr. 77 din 18 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate excepțiile invocate

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv a

inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive, a respins excepția

inadmisibilității invocată de Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava și

a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M.C.

Instanța a respins

excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul public - Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că prin Încheierea de

ședință din data de 10 ianuarie 2013 i s-au solicitat reclamantului precizări

cu privire la temeiul în drept al acțiunii și că acesta a arătat prin răspunsul

la întâmpinările pârâților că înțelege să-l mențină pe cel invocat inițial,

respectiv Legea nr. 554/2004.

Instanța a respins de

asemenea excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului motivat de

faptul că pârâtul chemat în judecată pentru capetele de cerere 2, 3 este

Inspectoratul de Poliție Județean Suceava. Totodată, s-a reținut că reclamantul

justifică un drept în sensul art. 109 alin. (1) C. proc. civ., iar interesul

său este legitim, născut, actual, personal și direct întrucât prin Dispoziția

din 11 aprilie 2012 i s-a retras avizul de numire în structurile poliției

judiciare, acest demers afectându-i în mod evident cariera profesională.

Curtea a respins

excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de I.P.J., întemeiată pe

prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând că înscrisurile

din dosar demonstrează parcurgerea acesteia de către reclamant.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că reclamantul invocă refuzul nejustificat al pârâtelor de

a-i răspunde solicitărilor de comunicare a documentației (referate, comunicări,

note) care a stat la baza emiterii Dispoziției din 11 aprilie 2012 prin care i

s-a retras avizul de numire în structurile poliției judiciare, obligarea

pârâtului I.P.J. Suceava să-i comunice întreaga documentație care a fundamentat

emiterea Dispoziției din 10 mai 2012 prin care s-a dispus eliberarea sa din

funcția deținută - șef la Postul de poliție U., jud. Suceava, obligarea

pârâtului I.P.J. Suceava să-i comunice documentele care cuprind motivele pentru

care la data de 19 aprilie 2012 a fost emisă dispoziția de cercetare prealabilă

împotriva sa și ridicarea pistolului și muniției din dotare, cu obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța a reținut că

atitudinea pârâtelor nu se circumscrie dispozițiilor art. 2 lit. i) din Legea

nr. 554/2004.

În opinia instanței,

prin Adresa din 5 iulie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție i-a comunicat reclamantului răspuns la petiția sa.

Acest răspuns a fost

contrar așteptărilor petiționarului, însă s-a apreciat că acesta nu poate fi

interpretat ca un refuz nejustificat conform dispozițiilor art. 2 lit. i) din

Legea 554/2004.

A mai reținut

instanța că nici în sarcina I.P.J. nu se poate reține refuzul nejustificat de

soluționare a cererii, întrucât acesta a răspuns petiției adresate și i-a

transmis reclamantului recomandarea ca în situația în care dorește să consulte

Dispoziția șefului inspectoratului din 10 mai 2012 să se adreseze Serviciului

Resurse Umane, deoarece deține certificat de acces la informații clasificate.

exercitată

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamantul M.C., care a

invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865 și a

susținut, în esență, următoarele critici:

- adresele,

referatele, comunicările, notele, etc., a căror comunicare a solicitat-o autorităților

publice pârâte, au valoarea juridică a unor acte administrative în sensul art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și au stat la baza Dispoziției din

11 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

prin care i-a fost retras "Avizul de urmărire în structurile poliției

judiciare", care este la rândul său un act administrativ, a cărui anulare

nu a cerut-o în cauză;

- faptul că

autoritățile publice nu i-au rezolvat favorabil cererea de comunicare a actelor

solicitate reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004;

- retragerea

"avizului" i-a lezat dreptul legitim la afirmare profesională, astfel

că este îndreptățit să i se transmită actele solicitate "pentru a putea

cunoaște care a fost natura acuzațiilor ce i-au fost aduse și de către

cine".

În concluzie, a

solicitat admiterea recursului și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii

acțiunii așa cum a fost formulată.

2.2. Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare invocând excepția

necompetenței secției de contencios administrativ și fiscal de a soluționa

recursul formulat în cauza de față, în raport cu prevederile art. 109 din Legea

nr. 188/1999, așa cum a fost modificat prin art. IV și art. XXIII din Legea nr.

2/2013.

Pe fondul cauzei a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, în primul rând pentru că

recurentul-reclamant nu a afirmat și nu a probat existența unui drept subiectiv

personal sau interes legitim care să fi fost vătămate prin pretinsa necomunicare

a actelor solicitate.

Totodată, a susținut,

în esență, că respingerea acțiunii reprezintă o soluție legală și temeinică.

2.3. Inspectoratul de

Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, precizând totodată că prin Dispoziția I.P.J. Suceava

din 10 mai 2012 recurentul reclamant a fost eliberat din funcție și pus la

dispoziție, măsură care i-a fost adusă la cunoștință (prin Adresa din 10 mai

2012) sub semnătură, fără ca acesta să o conteste/atace la instanța competentă.

de recurs

3.1. Excepția

necompetenței secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de a

soluționa recursul în cauză, invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, este nefondată.

Într-adevăr, potrivit

art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de

competența tribunalului ca instanță de contencios administrativ, precum și că

potrivit art. XXIII din Legea nr. 2/2013, recursurile aflate pe rolul Înaltei

Curți având ca obiect asemenea cauze se trimit la curțile de apel.

În cauză, însă,

litigiul are ca obiect pretinsul refuz nejustificat al autorităților publice

pârâte de a-i comunica actele/documentele solicitate, iar nu drepturi și

obligații izvorâte din raportul de serviciu, astfel încât dispozițiile legale

invocate nu sunt incidente.

3.2. Recursul

formulat de recurentul-reclamant este nefondat, soluția instanței de fond fiind

legală și temeinică, potrivit considerentelor care vor fi prezentate în

continuare.

În cauză, este

necontestat că urmare a retragerii Avizului de numire în structurile poliției

judiciare - prin Dispoziția din 11 aprilie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul reclamant a fost eliberat din

funcția deținută în cadrul poliției judiciare, prin Dispoziția I.P.J. Suceava

din 10 mai 2012, care i-a fost comunicată sub semnătură și pe care acesta nu a

înțeles să o conteste/să o atace la instanța de contencios administrativ

competentă.

Având în vedere

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, doar dispoziția prin care recurentul-reclamant a

fost eliberat din funcția deținută în structurile poliției judiciare are natura

juridică a actului administrativ apt să producă efecte juridice, în timp ce

dispoziția de retragere a avizului conform, precum și toate actele care au stat

la baza retragerii avizului, reprezintă din perspectiva Legii nr. 554/2004

operațiuni administrative sau simple operațiuni materiale care au premers și

pregătit emiterea Dispoziției I.P.J. Suceava din 10 mai 2012.

Or, potrivit art. 18

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este

competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative

care au stat la baza emiterii actului administrativ producător de efecte

juridice, iar conform art. 13 alin. (2) teza a II-a din lege, instanța este

datoare să ceară autorității documentația/toate actele care au stat la baza

emiterii actului administrativ atacat.

Astfel fiind, rezultă

că răspunsul comunicat recurentului reclamant nu reprezintă manifestarea unui

refuz nejustificat, ci o conduită conformă cu prevederile legale indicate mai

sus.

Susținerea

recurentului-reclamant că necomunicarea actelor solicitate, cât și retragerea

avizului conform i-au vătămat dreptul legitim la afirmare profesională este, în

opinia instanței de recurs, lipsită de temei legal, din moment ce acestea sunt

doar operațiuni administrative și materiale inapte să producă efecte juridice,

actul care a produs efecte juridice fiind actul prin care a fost eliberat din

funcția deținută în cadrul structurilor poliției juridice - Dispoziția I.P.J. Suceava

din 10 mai 2012.

În concluzie, având

în vedere considerentele de mai sus, soluția instanței de fond este legală și

temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

necompetenței materiale invocată de intimatul Ministerul Public - Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Respinge recursul

declarat de M.C. împotriva Sentinței nr. 77 din 18 februarie 2013 a Curții de

Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ