ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4798/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond 1.1. Prin acțiunea înregistrată sub nr. 882/39/2012 din 2 noiembrie 2012 reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava (I.P.J. Suceava), solicitând: obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație să-i comunice întreaga documentație (referate, comunicări, note) care a stat la baza emiterii Dispoziției din 11 aprilie 2012 prin care i s-a retras avizul de numire în structurile poliției judiciare, obligarea pârâtului I.P.J. Suceava să-i comunice întreaga documentație care a fundamentat emiterea Dispoziției din 10 mai 2012 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția deținută - șef al Postul de poliție U., jud. Suceava; obligarea pârâtului I.P.J.

Suceava să-i comunice documentele care cuprind motivele pentru care la data de 19 aprilie 2012 a fost emisă dispoziția de cercetare prealabilă împotriva lui și ridicarea pistolului și a muniției din dotare, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. 1.2. Prin întâmpinare, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. 1.3. Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat în primul rând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile astfel cum prevede art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

1.4. Prin Sentința nr. 77 din 18 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate excepțiile invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv a inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive, a respins excepția inadmisibilității invocată de Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M.C. Instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că prin Încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2013 i s-au solicitat reclamantului precizări cu privire la temeiul în drept al acțiunii și că acesta a arătat prin răspunsul la întâmpinările pârâților că înțelege să-l mențină pe cel invocat inițial, respectiv Legea nr. 554/2004.

Instanța a respins de asemenea excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului motivat de faptul că pârâtul chemat în judecată pentru capetele de cerere 2, 3 este Inspectoratul de Poliție Județean Suceava. Totodată, s-a reținut că reclamantul justifică un drept în sensul art. 109 alin. (1) C. proc. civ., iar interesul său este legitim, născut, actual, personal și direct întrucât prin Dispoziția din 11 aprilie 2012 i s-a retras avizul de numire în structurile poliției judiciare, acest demers afectându-i în mod evident cariera profesională. Curtea a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de I.P.J., întemeiată pe prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând că înscrisurile din dosar demonstrează parcurgerea acesteia de către reclamant.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul invocă refuzul nejustificat al pârâtelor de a-i răspunde solicitărilor de comunicare a documentației (referate, comunicări, note) care a stat la baza emiterii Dispoziției din 11 aprilie 2012 prin care i s-a retras avizul de numire în structurile poliției judiciare, obligarea pârâtului I.P.J. Suceava să-i comunice întreaga documentație care a fundamentat emiterea Dispoziției din 10 mai 2012 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția deținută - șef la Postul de poliție U., jud. Suceava, obligarea pârâtului I.P.J. Suceava să-i comunice documentele care cuprind motivele pentru care la data de 19 aprilie 2012 a fost emisă dispoziția de cercetare prealabilă împotriva sa și ridicarea pistolului și muniției din dotare, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța a reținut că atitudinea pârâtelor nu se circumscrie dispozițiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. În opinia instanței, prin Adresa din 5 iulie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-a comunicat reclamantului răspuns la petiția sa. Acest răspuns a fost contrar așteptărilor petiționarului, însă s-a apreciat că acesta nu poate fi interpretat ca un refuz nejustificat conform dispozițiilor art. 2 lit. i) din Legea 554/2004. A mai reținut instanța că nici în sarcina I.P.J. nu se poate reține refuzul nejustificat de soluționare a cererii, întrucât acesta a răspuns petiției adresate și i-a transmis reclamantului recomandarea ca în situația în care dorește să consulte Dispoziția șefului inspectoratului din 10 mai 2012 să se adreseze Serviciului Resurse Umane, deoarece deține certificat de acces la informații clasificate.

2. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamantul M.C., care a invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

- 1865 și a susținut, în esență, următoarele critici: - adresele, referatele, comunicările, notele, etc., a căror comunicare a solicitat-o autorităților publice pârâte, au valoarea juridică a unor acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și au stat la baza Dispoziției din 11 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care i-a fost retras "Avizul de urmărire în structurile poliției judiciare", care este la rândul său un act administrativ, a cărui anulare nu a cerut-o în cauză; - faptul că autoritățile publice nu i-au rezolvat favorabil cererea de comunicare a actelor solicitate reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004; - retragerea "avizului" i-a lezat dreptul legitim la afirmare profesională, astfel că este îndreptățit să i se transmită actele solicitate "pentru a putea cunoaște care a fost natura acuzațiilor ce i-au fost aduse și de către cine". În concluzie, a solicitat admiterea recursului și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

2.2. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare invocând excepția necompetenței secției de contencios administrativ și fiscal de a soluționa recursul formulat în cauza de față, în raport cu prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, așa cum a fost modificat prin art. IV și art. XXIII din Legea nr. 2/2013. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în primul rând pentru că recurentul-reclamant nu a afirmat și nu a probat existența unui drept subiectiv personal sau interes legitim care să fi fost vătămate prin pretinsa necomunicare a actelor solicitate. Totodată, a susținut, în esență, că respingerea acțiunii reprezintă o soluție legală și temeinică.

2.3. Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând totodată că prin Dispoziția I.P.J. Suceava din 10 mai 2012 recurentul reclamant a fost eliberat din funcție și pus la dispoziție, măsură care i-a fost adusă la cunoștință (prin Adresa din 10 mai 2012) sub semnătură, fără ca acesta să o conteste/atace la instanța competentă. 3. Soluția instanței de recurs 3.1. Excepția necompetenței secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de a soluționa recursul în cauză, invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este nefondată.

Într-adevăr, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența tribunalului ca instanță de contencios administrativ, precum și că potrivit art. XXIII din Legea nr. 2/2013, recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți având ca obiect asemenea cauze se trimit la curțile de apel. În cauză, însă, litigiul are ca obiect pretinsul refuz nejustificat al autorităților publice pârâte de a-i comunica actele/documentele solicitate, iar nu drepturi și obligații izvorâte din raportul de serviciu, astfel încât dispozițiile legale invocate nu sunt incidente. 3.2. Recursul formulat de recurentul-reclamant este nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare.

În cauză, este necontestat că urmare a retragerii Avizului de numire în structurile poliției judiciare - prin Dispoziția din 11 aprilie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul reclamant a fost eliberat din funcția deținută în cadrul poliției judiciare, prin Dispoziția I.P.J. Suceava din 10 mai 2012, care i-a fost comunicată sub semnătură și pe care acesta nu a înțeles să o conteste/să o atace la instanța de contencios administrativ competentă.

Având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, doar dispoziția prin care recurentul-reclamant a fost eliberat din funcția deținută în structurile poliției judiciare are natura juridică a actului administrativ apt să producă efecte juridice, în timp ce dispoziția de retragere a avizului conform, precum și toate actele care au stat la baza retragerii avizului, reprezintă din perspectiva Legii nr. 554/2004 operațiuni administrative sau simple operațiuni materiale care au premers și pregătit emiterea Dispoziției I.P.J.

Suceava din 10 mai 2012. Or, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ producător de efecte juridice, iar conform art. 13 alin. (2) teza a II-a din lege, instanța este datoare să ceară autorității documentația/toate actele care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat. Astfel fiind, rezultă că răspunsul comunicat recurentului reclamant nu reprezintă manifestarea unui refuz nejustificat, ci o conduită conformă cu prevederile legale indicate mai sus.

Susținerea recurentului-reclamant că necomunicarea actelor solicitate, cât și retragerea avizului conform i-au vătămat dreptul legitim la afirmare profesională este, în opinia instanței de recurs, lipsită de temei legal, din moment ce acestea sunt doar operațiuni administrative și materiale inapte să producă efecte juridice, actul care a produs efecte juridice fiind actul prin care a fost eliberat din funcția deținută în cadrul structurilor poliției juridice - Dispoziția I.P.J. Suceava din 10 mai 2012. În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Respinge recursul declarat de M.C. împotriva Sentinței nr. 77 din 18 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2014. Procesat de GGC - AZ