ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4767/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 25 iulie 2011, reclamantul R.N.N., a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, solicitând anularea ordinului nr. II/3139 din 6 iulie 2011 prin care a fost sancționat disciplinar cu destituirea din poliție. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că nu se face vinovat de săvârșirea abaterii reținute în sarcina sa, respectiv "neglijență manifestată în îndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici", iar oricum, sancțiunea aplicată este vădit lipsită de proporționalitate.

Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând în subsidiar modificarea ordinului contestat, în sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare aplicate cu o alta mai ușoară. Prin Sentința civilă nr. 102 din 9 februarie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus modificarea ordinului atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare "destituirea din poliție" cu sancțiunea disciplinară "amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 2 ani". Prin aceeași hotărâre s-a dispus obligarea ambilor pârâți la plata cheltuielilor de judecată și în plus obligarea Inspectoratului de Poliție Județean Cluj la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și calculate, cuprinzând și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data de 8 iulie 2011 și până la rămânerea irevocabilă a sentinței.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a parcurs procedura prealabilă, dar Ministerul Administrației și Internelor nu a soluționat contestația, rezumându-se să comunice posibilitatea sesizării instanței judecătorești. Instanța a constatat că actul de sancționare a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în materie, cuprinzând toate elementele cu caracter obligatoriu prevăzute de Ordinul MAI nr. 400/2004, inclusiv cerința motivării. Pe fondul cauzei, s-a reținut în esență că abaterea disciplinară a fost corect stabilită în sarcina reclamantului care, în calitate de ofițer de poliție rurală, în cursul anului 2010, a manifestat lipsă de sprijin, îndrumare și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale la Postul de Poliție M., pentru gravele deficiențe constatate la acea unitate fiind sancționat și șeful de post.

Referitor la individualizarea sancțiunii disciplinare, instanța a constatat lipsa de proporționalitate a măsurii dispuse, atât în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită abaterea disciplinară și de persoana reclamantului, cât și față de faptul că persoana găsită direct responsabilă de rezultatele defectuoase constatate la Postul de Poliție M. - conducătorul acestuia - a primit o sancțiune mai blândă. Sub acest aspect, instanța de fond și-a însușit propunerea Consiliului de disciplină și a dispus înlocuirea măsurii destituirii din poliție cu sancțiunea "amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 2 ani". Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamantul R.N.N., cât și pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a învederat că instanța a interpretat în mod eronat probele administrate, din care rezultă că nu se poate reține săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, întrucât, în calitate de ofițer încadrat la Biroul de ordine publică pentru mediu rural din Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, nu avea nici un fel de atribuții cu privire la dosarele penale instrumentate la nivelul Postului de Poliție M., asemenea competențe revenind Compartimentului criminalitate judiciară din care nu făcea parte reclamantul. Reclamantul a criticat sentința și referitor la lipsa motivării actului administrativ contestat, ordinul, deși reține săvârșirea unei grave abateri disciplinare, neindividualizând în concret care sunt prejudiciile grave aduse funcționării și imaginii poliției care să fundamenteze măsura destituirii.

În recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor s-a învederat că instanța a reținut în mod nejustificat că s-a refuzat dreptul reclamantului la soluționarea contestației, ignorând faptul că, în raport de calitatea emitentului ordinului, contestația nu putea fi adresată decât instanței de judecată. Pârâtul a mai arătat că instanța de fond putea pronunța doar o soluție de anulare a actului administrativ contestat, în tot sau în parte, fără a se putea substitui structurii competente pentru a dispune înlocuirea sancțiunii disciplinare. De altfel, a precizat pârâtul, față de împrejurările săvârșirii abaterii, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, precum și în raport de gradul de vinovăție a reclamantului, sancțiunea disciplinară aplicată a fost corect individualizată.

În recursul formulat de Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a fost criticată sentința sub aspectul reținerii aspectului că sancțiunea aplicată ar fi fost suspendată de drept prin nesoluționarea contestației administrative, deși adresa nr. 430710 din 22 iulie 2011 a Ministerului Administrației și Internelor reprezintă chiar actul de soluționare a procedurii prealabile. În acest sens, a precizat pârâtul, s-a procedat la punerea în executare a ordinului, nefiind justificată nici acordarea despăgubirilor constând în drepturile salariale neîncasate, în condițiile în care reclamantul nu a mai desfășurat vreo activitate de la data de 8 iulie 2011. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Astfel, criticile privind aspectele formale ale actului administrativ contestat, formulate pe de o parte de reclamant, iar pe de altă parte de către pârâți, sunt neîntemeiate. Referitor la parcurgerea procedurii prealabile administrative, această etapă reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ. Astfel, atât Legea nr. 554/2004, cât și Legea nr. 360/2002 reglementează recursul grațios obligatoriu, funcționarul public cu statut special, polițistul, dacă se consideră vătămat într-un drept al său print-un act administrativ individual, trebuind să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a actului.

În cauză, procedura prealabilă a fost îndeplinită, împrejurarea că pârâtul emitent al deciziei de sancționare a înaintat contestația instanței de contencios administrativ, fără a se pronunța asupra plângerii, fiind fără relevanță. Referitor la motivarea actului contestat, instanța de fond a reținut în mod justificat că această condiție de legalitate și validitate a deciziei de sancționare a fost îndeplinită, fiind precizate atât fapta reținută, prevederile legale încălcate, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant. Pe fondul litigiului, în sarcina polițistului s-a reținut abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, respectiv neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.

În concret, astfel cum au statuat atât pârâții, cât și Consiliul de disciplină și instanța de judecată, reclamantul a manifestat lipsă de sprijin, îndrumare și implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale cu autori cunoscuți și autori neidentificați la Postul de Poliție M.. Instanța de fond a constatat în mod corect că fapta imputată reclamantului se circumscrie activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea identificării autorilor și începerii urmăririi penale, gravele deficiențe manageriale ale șefului de post, și el sancționat disciplinar, repercutându-se nemijlocit și asupra reclamantului, în calitatea sa de ofițer de poliție rurală.

Sub acest aspect, apar ca neîntemeiate criticile formulate de reclamant, abaterea disciplinară fiind bine stabilită și sancționată. Referitor la individualizarea sancțiunii disciplinare, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a criticat sentința, susținând că instanța nu se putea substitui angajatorului și aplica o altă sancțiune mai ușoară. Curtea nu poate primi acest punct de vedere, întrucât rolul instanței de judecată, ce deține plenitudinea de competență jurisdicțională disciplinară, nu poate fi limitat doar la verificarea legalității actului de sancționare, fără a-i recunoaște și posibilitatea de a cenzura ea însăși sancțiunea aplicată. Odată învestită instanța, în baza rolului său activ, trebuie să soluționeze cauza sub toate aspectele, neputându-se susține că ar fi vorba de o imixtiune în prerogativele disciplinare ale autorității angajatoare.

Astfel, instanța, ca organ abilitat cu controlul jurisdicțional, care este devolutiv, are dreptul de a pronunța o soluție proprie, respectiv de a reindividualiza sancțiunea disciplinară aplicată, în funcție de criteriile legale generale: împrejurările săvârșirii abaterii, gradul de vinovăție, consecințele faptei comise, comportarea anterioară a persoanei și eventualele sancțiuni disciplinare anterioare. În cauză, instanța a analizat toate aceste aspecte, procedând în mod judicios la înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate cu o alta mai ușoară, respectiv amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 2 ani. Curtea nu poate primi nici critica formulată de Inspectoratul de Poliție Județean Cluj privind obligarea sa la plata unor despăgubiri materiale.

Întrucât instanța a dispus în mod corect modificarea ordinului atacat, reclamantul este în drept să beneficieze de despăgubiri, respectiv de drepturile salariale și celelalte drepturi de care a fost lipsit din momentul punerii în executare a sancțiunii disciplinare și până la data soluționării irevocabile a litigiului. În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursurile declarate în cauză ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursurile declarate de R.N.N., Ministerul Administrației și Internelor și de Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj împotriva Sentinței civile nr. 102 din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV