ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4767/2012

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 25 iulie 2011, reclamantul R.N.N., a chemat în

judecată Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție

Județean Cluj, solicitând anularea ordinului nr. II/3139 din 6 iulie 2011 prin

care a fost sancționat disciplinar cu destituirea din poliție.

În

motivarea cererii, reclamantul a învederat că nu se face vinovat de săvârșirea

abaterii reținute în sarcina sa, respectiv "neglijență manifestată în

îndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor primite

de la șefii ierarhici", iar oricum, sancțiunea aplicată este vădit lipsită

de proporționalitate.

Ulterior,

reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând în subsidiar modificarea

ordinului contestat, în sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare aplicate cu o

alta mai ușoară.

Prin

Sentința civilă nr. 102 din 9 februarie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a

civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a

dispus modificarea ordinului atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii

disciplinare "destituirea din poliție" cu sancțiunea disciplinară

"amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 2 ani".

Prin

aceeași hotărâre s-a dispus obligarea ambilor pârâți la plata cheltuielilor de judecată

și în plus obligarea Inspectoratului de Poliție Județean Cluj la plata unor

despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și calculate, cuprinzând și

celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data de 8

iulie 2011 și până la rămânerea irevocabilă a sentinței.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a

parcurs procedura prealabilă, dar Ministerul Administrației și Internelor nu a

soluționat contestația, rezumându-se să comunice posibilitatea sesizării

instanței judecătorești.

Instanța

a constatat că actul de sancționare a fost întocmit cu respectarea

dispozițiilor legale în materie, cuprinzând toate elementele cu caracter

obligatoriu prevăzute de Ordinul MAI nr. 400/2004, inclusiv cerința motivării.

Pe

fondul cauzei, s-a reținut în esență că abaterea disciplinară a fost corect

stabilită în sarcina reclamantului care, în calitate de ofițer de poliție

rurală, în cursul anului 2010, a manifestat lipsă de sprijin, îndrumare și

implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale la

Postul de Poliție M., pentru gravele deficiențe constatate la acea unitate

fiind sancționat și șeful de post.

Referitor

la individualizarea sancțiunii disciplinare, instanța a constatat lipsa de

proporționalitate a măsurii dispuse, atât în raport de împrejurările concrete

în care a fost săvârșită abaterea disciplinară și de persoana reclamantului,

cât și față de faptul că persoana găsită direct responsabilă de rezultatele

defectuoase constatate la Postul de Poliție M. - conducătorul acestuia - a

primit o sancțiune mai blândă.

Sub

acest aspect, instanța de fond și-a însușit propunerea Consiliului de

disciplină și a dispus înlocuirea măsurii destituirii din poliție cu sancțiunea

"amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 2 ani".

Împotriva

sentinței au declarat recurs atât reclamantul R.N.N., cât și pârâții Ministerul

Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție Județean Cluj,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

reclamantul a învederat că instanța a interpretat în mod eronat probele

administrate, din care rezultă că nu se poate reține săvârșirea abaterii

disciplinare prevăzute de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, întrucât, în

calitate de ofițer încadrat la Biroul de ordine publică pentru mediu rural din

Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, nu avea nici un fel de atribuții cu

privire la dosarele penale instrumentate la nivelul Postului de Poliție M.,

asemenea competențe revenind Compartimentului criminalitate judiciară din care

nu făcea parte reclamantul.

Reclamantul

a criticat sentința și referitor la lipsa motivării actului administrativ

contestat, ordinul, deși reține săvârșirea unei grave abateri disciplinare,

neindividualizând în concret care sunt prejudiciile grave aduse funcționării și

imaginii poliției care să fundamenteze măsura destituirii.

În

recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor s-a învederat că

instanța a reținut în mod nejustificat că s-a refuzat dreptul reclamantului la

soluționarea contestației, ignorând faptul că, în raport de calitatea

emitentului ordinului, contestația nu putea fi adresată decât instanței de

judecată.

Pârâtul

a mai arătat că instanța de fond putea pronunța doar o soluție de anulare a

actului administrativ contestat, în tot sau în parte, fără a se putea substitui

structurii competente pentru a dispune înlocuirea sancțiunii disciplinare.

De

altfel, a precizat pârâtul, față de împrejurările săvârșirii abaterii, de

cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, precum și în raport de gradul de

vinovăție a reclamantului, sancțiunea disciplinară aplicată a fost corect

individualizată.

În

recursul formulat de Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a fost criticată

sentința sub aspectul reținerii aspectului că sancțiunea aplicată ar fi fost

suspendată de drept prin nesoluționarea contestației administrative, deși

adresa nr. 430710 din 22 iulie 2011 a Ministerului Administrației și Internelor

reprezintă chiar actul de soluționare a procedurii prealabile.

În

acest sens, a precizat pârâtul, s-a procedat la punerea în executare a

ordinului, nefiind justificată nici acordarea despăgubirilor constând în

drepturile salariale neîncasate, în condițiile în care reclamantul nu a mai

desfășurat vreo activitate de la data de 8 iulie 2011.

Analizând

actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile

declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Astfel,

criticile privind aspectele formale ale actului administrativ contestat,

formulate pe de o parte de reclamant, iar pe de altă parte de către pârâți,

sunt neîntemeiate.

Referitor

la parcurgerea procedurii prealabile administrative, această etapă reprezintă o

condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul

dreptului la acțiune în contencios administrativ.

Astfel,

atât Legea nr. 554/2004, cât și Legea nr. 360/2002 reglementează recursul

grațios obligatoriu, funcționarul public cu statut special, polițistul, dacă se

consideră vătămat într-un drept al său print-un act administrativ individual,

trebuind să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic

superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a actului.

În

cauză, procedura prealabilă a fost îndeplinită, împrejurarea că pârâtul emitent

al deciziei de sancționare a înaintat contestația instanței de contencios

administrativ, fără a se pronunța asupra plângerii, fiind fără relevanță.

Referitor

la motivarea actului contestat, instanța de fond a reținut în mod justificat că

această condiție de legalitate și validitate a deciziei de sancționare a fost

îndeplinită, fiind precizate atât fapta reținută, prevederile legale încălcate,

precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de

reclamant.

Pe

fondul litigiului, în sarcina polițistului s-a reținut abaterea disciplinară

prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, respectiv neglijență

manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor

primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.

În

concret, astfel cum au statuat atât pârâții, cât și Consiliul de disciplină și

instanța de judecată, reclamantul a manifestat lipsă de sprijin, îndrumare și

implicare în activitatea de cercetare și soluționare a dosarelor penale cu

autori cunoscuți și autori neidentificați la Postul de Poliție M..

Instanța

de fond a constatat în mod corect că fapta imputată reclamantului se

circumscrie activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a

datelor în vederea identificării autorilor și începerii urmăririi penale,

gravele deficiențe manageriale ale șefului de post, și el sancționat

disciplinar, repercutându-se nemijlocit și asupra reclamantului, în calitatea

sa de ofițer de poliție rurală.

Sub

acest aspect, apar ca neîntemeiate criticile formulate de reclamant, abaterea

disciplinară fiind bine stabilită și sancționată.

Referitor

la individualizarea sancțiunii disciplinare, pârâtul Ministerul Administrației

și Internelor a criticat sentința, susținând că instanța nu se putea substitui

angajatorului și aplica o altă sancțiune mai ușoară.

Curtea

nu poate primi acest punct de vedere, întrucât rolul instanței de judecată, ce

deține plenitudinea de competență jurisdicțională disciplinară, nu poate fi

limitat doar la verificarea legalității actului de sancționare, fără a-i

recunoaște și posibilitatea de a cenzura ea însăși sancțiunea aplicată.

Odată

învestită instanța, în baza rolului său activ, trebuie să soluționeze cauza sub

toate aspectele, neputându-se susține că ar fi vorba de o imixtiune în

prerogativele disciplinare ale autorității angajatoare.

Astfel,

instanța, ca organ abilitat cu controlul jurisdicțional, care este devolutiv,

are dreptul de a pronunța o soluție proprie, respectiv de a reindividualiza

sancțiunea disciplinară aplicată, în funcție de criteriile legale generale:

împrejurările săvârșirii abaterii, gradul de vinovăție, consecințele faptei

comise, comportarea anterioară a persoanei și eventualele sancțiuni

disciplinare anterioare.

În

cauză, instanța a analizat toate aceste aspecte, procedând în mod judicios la

înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate cu o alta mai ușoară, respectiv

amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 2 ani.

Curtea

nu poate primi nici critica formulată de Inspectoratul de Poliție Județean Cluj

privind obligarea sa la plata unor despăgubiri materiale.

Întrucât

instanța a dispus în mod corect modificarea ordinului atacat, reclamantul este

în drept să beneficieze de despăgubiri, respectiv de drepturile salariale și

celelalte drepturi de care a fost lipsit din momentul punerii în executare a

sancțiunii disciplinare și până la data soluționării irevocabile a litigiului.

În

raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate,

Curtea va respinge recursurile declarate în cauză ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursurile declarate de R.N.N., Ministerul Administrației și Internelor și de

Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj împotriva Sentinței civile nr. 102

din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - GV