ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4487/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4487/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 497 din 25 ianuarie

2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a dispus următoarele:

- a admis excepția

inadmisibilității invocată de pârât cu privire la cererea de anulare a deciziei

de preaviz,

- a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâta Garda

Financiară, Comisariatul General,

- a anulat decizia din

27 iulie 2011 emisă de Garda Financiară, Comisariatul General,

- a obligat pe pârâtă

să reintegreze reclamantul cu plata salariilor aferente funcției deținute,

actualizate, pentru perioada cuprinsă între data emiterii actului administrativ

anulat și data repunerii în funcție;

- a respins ca

inadmisibilă cererea de anulare a deciziei de preaviz.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia de preaviz atacată

i-a fost adus la cunoștință reclamantului faptul că i se acordă un termen de 30

de zile calendaristice, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) lit.

b) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici,

termen în care poate opta pentru una dintre funcțiile publice vacante

corespunzătoare gradului și clasei profesionale deținute.

Instanța a apreciat

că această decizie de preaviz reprezintă o simplă înștiințare, nesusceptibilă a

fi atacată pe cale separată, fiind un act premergător emiterii deciziei de

eliberare din funcția publică, iar atacarea pe cale separată a acesteia este

inadmisibilă, motiv pentru care instanța a admis excepția invocată de pârâtă și

a respins cererea de anulare a deciziei de preaviz din 23 iunie 2011, ca

inadmisibilă.

Cu privire la fondul

cererii, instanța a reținut că prin decizia din 27 iulie 2011 emisă de

A.N.A.F., Garda Financiară, Comisariatul General s-a dispus ca, începând cu

data de 25 iulie 2011, ca urmare a reorganizării Gărzii Financiare, reclamantul

să fie eliberat din funcția publică de execuție de comisar clasa I, grad

profesional superior la Divizia Control Operativ Inopinat, Jocuri de Noroc, în

conformitate cu dispozițiile art. 97 lit. c), coroborate cu cele ale art. 99

alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3), alin. (5), art. 103 și art. 106 din

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

S-a reținut că decizia

a fost emisă ca urmare a reorganizării activității instituției pârâte, prin stabilirea

unei noi structuri organizatorice potrivit Ordinului președintelui A.N.A.F. nr.

2253/2011, că reclamantul a optat pentru funcția de comisar clasa I, gradul profesional

superior, la Divizia Analize și Sinteze din cadrul Comisariatului General, compartiment

în cadrul căruia erau prevăzute 8 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior,

așa cum rezultă din cererea înregistrată din 1 iulie 2011 și că, deși inițial a

prevăzut un număr de 8 posturi în cadrul Diviziei Analize și Sinteze, pârâta a scos

la concurs doar 5 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior.

S-a mai reținut de către

instanță că avizul favorabil emis de A.N.F.P. din 23 iunie 2011, la care face referire

pârâta vizează structura organizatorică ce prevedea un număr de 8 posturi la divizia

pentru care a optat reclamantul, aspect ce nu a fost infirmat de autoritatea pârâtă

și că, de altfel, chiar din documentația înaintată de aceasta și anexată întâmpinării

rezultă că la Divizia Analize și Sinteze au fost menținute 8 posturi de comisar

clasa I, grad profesional superior și nu 5 cum a susținut pârâta prin întâmpinare.

Instanța a apreciat că

în aceste condiții nu mai erau aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (1) Regulamentul

pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționari

publici din cadrul Gărzii Financiare, aprobat prin Ordinul președintelui A.N.A.F.

nr. 2253/2011, care impuneau organizarea unui examen de testare profesională, întrucât

pentru funcțiile publice prevăzute în structura organizatorică la divizia respectivă

nu au fost înregistrate mai multe opțiuni (raportat la un post), astfel că implicit

decizia din 27 iulie 2011 de eliberare din funcția publică a reclamantului D.C.

este nelegală.

În temeiul art. 106

alin. (1) Legea nr. 188/1999, raportat la art. 1, art. 18 Legea nr. 554/2004, instanța

a anulat decizia atacată, cu consecința repunerii reclamantului în situația anterioară

și plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii actului administrativ

anulat și cea a repunerii în funcție.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta Garda Financiară, Comisariatul General, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

declarat se arată că prin sentința civilă recurată instanța a reținut un singur

motiv de nulitate a actului administrativ atacat și anume faptul că „deși inițial

au fost prevăzute un număr de 8 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior

în cadrul Direcției Analize și Sinteze, au fost scoase la concurs doar 5 posturi”.

Totodată s-a apreciat

că „nu se mai impunea organizarea unui examen de testare profesională, întrucât

pentru funcțiile publice prevăzute în structura organizatorică la divizia respectivă

nu au fost înregistrate mai multe opțiuni raportat la un post.”

Arată recurenta că testarea

profesională la care au fost supuși funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare

nu a fost un concurs în sensul recrutării, astfel cum este prevăzut în Legea nr.

188/1999, ci o acțiune de a se asigura, potrivit legii, celor ale căror funcții

se reduc, posturi de nivelul celor deținute sau inferioare.

Recurenta apreciază ca

fiind vădit eronată motivarea instanței de fond menționată anterior, întrucât toate

posturile de execuție existente la nivelul Diviziei Analize și Sinteze sunt ocupate.

Se arată că cele trei posturi la care se referă instanța de fond în motivare erau

ocupate înainte de declanșarea procedurii de reorganizare a Gărzii Financiare, de

trei funcționari publici, respectiv K.R.P., T.I. și P.R., ale căror raporturi de

serviciu au fost suspendate în baza art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici și, prin urmare, toate cele trei posturi

trebuiau rezervate conform dispozițiilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999,

astfel încât nu se putea exprima o opțiune pentru acestea, astfel încât decizia

Gărzii Financiare, Comisariatul General din 22 iulie 2011 este legală și temeinică.

În ceea ce privește dispozițiile

instanței de fond referitoare la reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută

anterior emiterii deciziei și plata drepturilor salariate de care a beneficiat,

începând cu 22 iulie 2011, până la data reintegrării definitive, recurenta arată

că hotărârea este, de asemenea, nelegală și netemeinică, postul ocupat de intimatul-reclamant

a fost supus reorganizării, în prezent fiind ocupat de un alt funcționar public

care a participat la examenul de testare profesională și a obținut un punctaj corespunzător.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și

a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte apreciază

că hotărârea atacată este la adăpostul criticilor în ceea ce privește soluția de

admitere a excepției inadmisibilității, invocate de pârât cu privire la cererea

de anulare a deciziei de preaviz, cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă.

Astfel, în mod corect

a reținut instanța de fond că decizia de preaviz reprezintă o simplă înștiințare,

nesusceptibilă de a fi atacată pe cale separată, fiind un act premergător emiterii

deciziei de eliberare din funcția publică.

Înalta Curte

constată, în acest sens, că

p

reavizul nu este un act administrativ, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât luat separat acest act

nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice și că prin acest preaviz

i se recunoaște reclamantului un drept legal și anume acela de a beneficia de preaviz,

precum și dreptul de a opta pentru altă funcție publică în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 188/1999, fără ca prin respectivul act să se dispună încetarea raportului

de serviciu.

Câtă vreme prin preavizul

contestat autoritatea publică nu modifică ceva în ordinea juridică existentă, ci

doar comunică reclamantului faptul că postul pe care-l ocupă va fi supus reorganizării,

precum și procedura stabilită pentru numirea sa într-o altă funcție publică vacantă,

acesta nu constituie un act administrativ, chiar dacă în cuprinsul său este menționată

drept consecință și posibilitatea eliberării din funcția publică a recurentului,

cată vreme această ultimă operațiune administrativă presupune emiterea unui act

administrativ cu caracter individual supus regimul juridic reglementat de dispozițiile

Legii nr. 188/1999.

Prin urmare, vor fi înlăturate

toate criticile recurentei referitoare la greșita calificare juridică a preavizului

din 23 iunie 2011, constatând că în mod corect instanța de fond a conchis că acesta

reprezintă o simplă înștiințare, nesusceptibilă a fi atacată pe cale separată.

Înalta Curte are în vedere

faptul că prin decizia din 27 iulie 2011, a cărei anulare se solicită de asemenea

în prezenta cauză, i s-a comunicat reclamantului faptul că începând cu data de 25

iulie 2011 este eliberat din funcția publică teritorială de execuție de comisar

clasa I, grad profesional superior, la Divizia Control Operativ Inopinat, Jocuri

de Noroc, conform dispozițiilor art. 97 lit. c), coroborate cu cele ale art. 99

alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3) și alin. (5), art. 103 și art. 106 din Legea

nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, republicată, cu modificările

și completările ulterioare.

Decizia atacată a fost

emisă în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea

și funcționarea Gărzii Financiare și ale Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011

de aprobare a noii structuri pe secții județene, divizii, servicii, compartimente,

precum și a numărului total de posturi pe aceste structuri, acordându-i-se reclamantului

preavizul de 30 de zile calendaristice prin adresa din 23 iunie 2011.

Astfel, prin preavizul

comunicat la data de 23 iunie 2011, recurentului-reclamant i s-a adus la cunoștință,

în esență, că funcția publică în care era numit a fost supusă reorganizării, că

i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data comunicării

respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) și alin.

(3) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare și că, putea

opta pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul

Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul

nr. 2253/2011 al președintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) și alin. (7)

din Legea nr. 188/1999.

În mod corect a reținut

instanța de fond că intimatul-reclamant a optat pentru ocuparea unei funcții publice

vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice

aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 respectiv pentru funcția de comisar clasa I,

gradul profesional superior la Divizia Analize și Sinteze din cadrul Comisariatului

General, compartiment în cadrul căruia erau prevăzute 8 astfel de posturi, așa cum

rezultă din cererea înregistrată din 1 iulie 2011.

Deși inițial a prevăzut

un număr de 8 posturi în cadrul Diviziei Analize și Sinteze, pârâta a scos la concurs

doar 5 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior, iar avizul favorabil

emis de A.N.F.P. din 23 iunie 2011, la care a făcut referire pârâta, vizează structura

organizatorică ce prevedea un număr de 8 posturi la divizia pentru care a optat

reclamantul, aspect ce nu a fost infirmat de autoritatea pârâtă, așa cum a observat

corect și instanța fondului.

Înalta Curte reține că

din documentația înaintată de autoritatea pârâtă și anexată întâmpinării rezultă

că la Divizia Analize și Sinteze au fost menținute 8 posturi de comisar clasa I,

grad profesional superior și nu 5, cum a susținut pârâta prin întâmpinare.

Astfel, se reține că în

mod corect a apreciat instanța de fond că în aceste condiții nu mai erau aplicabile

dispozițiile art. 6 alin. (1) din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea

examenului de testare profesională pentru funcționari publici din cadrul Gărzii

Financiare aprobat prin Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, care impuneau

organizarea unui examen de testare profesională, întrucât pentru funcțiile publice

prevăzute în structura organizatorică la divizia respectivă nu au fost înregistrate

mai multe opțiuni (raportat la un post), astfel că implicit decizia din 27

iulie 2011 de eliberare din funcția publică a reclamantului D.C. este nelegală.

Înalta Curte are în vedere

faptul că la momentul exercitării dreptului de opțiune de către reclamant noua structură

a Gărzii Financiare prevedea un număr de 8 posturi pentru Divizia Analize și Sinteze,

nou înființată, număr de posturi prevăzut în anexa nr. 71 la Ordinul președintelui

A.N.A.F. nr. 2253/2011 și în Lista funcțiilor vacante în cadrul Gărzii Financiare

și că această structură a fost avizată de A.N.F.P., precum și faptul că recurenta

a redus numărul de posturi alocat acestei direcții de la 8 la 5, fără a motiva această

decizie și fără a solicita un nou aviz al A.N.F.P.

Decizia recurentei, de

a reduce numărul de posturi fără a exista un act administrativ în acest sens și

fără a exista avizul A.N.F.P. pentru această reducere, este nelegală, astfel cum

în mod corect a reținut instanța de fond.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite,

iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Garda Financiară, Comisariatul General împotriva sentinței civile nr. 497 din

25 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.