ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4487/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 497 din 25 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a admis excepția inadmisibilității invocată de pârât cu privire la cererea de anulare a deciziei de preaviz, - a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară, Comisariatul General, - a anulat decizia din 27 iulie 2011 emisă de Garda Financiară, Comisariatul General, - a obligat pe pârâtă să reintegreze reclamantul cu plata salariilor aferente funcției deținute, actualizate, pentru perioada cuprinsă între data emiterii actului administrativ anulat și data repunerii în funcție; - a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a deciziei de preaviz.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia de preaviz atacată i-a fost adus la cunoștință reclamantului faptul că i se acordă un termen de 30 de zile calendaristice, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, termen în care poate opta pentru una dintre funcțiile publice vacante corespunzătoare gradului și clasei profesionale deținute. Instanța a apreciat că această decizie de preaviz reprezintă o simplă înștiințare, nesusceptibilă a fi atacată pe cale separată, fiind un act premergător emiterii deciziei de eliberare din funcția publică, iar atacarea pe cale separată a acesteia este inadmisibilă, motiv pentru care instanța a admis excepția invocată de pârâtă și a respins cererea de anulare a deciziei de preaviz din 23 iunie 2011, ca inadmisibilă.

Cu privire la fondul cererii, instanța a reținut că prin decizia din 27 iulie 2011 emisă de A.N.A.F., Garda Financiară, Comisariatul General s-a dispus ca, începând cu data de 25 iulie 2011, ca urmare a reorganizării Gărzii Financiare, reclamantul să fie eliberat din funcția publică de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior la Divizia Control Operativ Inopinat, Jocuri de Noroc, în conformitate cu dispozițiile art. 97 lit. c), coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3), alin. (5), art. 103 și art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. S-a reținut că decizia a fost emisă ca urmare a reorganizării activității instituției pârâte, prin stabilirea unei noi structuri organizatorice potrivit Ordinului președintelui A.N.A.F.

nr. 2253/2011, că reclamantul a optat pentru funcția de comisar clasa I, gradul profesional superior, la Divizia Analize și Sinteze din cadrul Comisariatului General, compartiment în cadrul căruia erau prevăzute 8 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior, așa cum rezultă din cererea înregistrată din 1 iulie 2011 și că, deși inițial a prevăzut un număr de 8 posturi în cadrul Diviziei Analize și Sinteze, pârâta a scos la concurs doar 5 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior. S-a mai reținut de către instanță că avizul favorabil emis de A.N.F.P.

din 23 iunie 2011, la care face referire pârâta vizează structura organizatorică ce prevedea un număr de 8 posturi la divizia pentru care a optat reclamantul, aspect ce nu a fost infirmat de autoritatea pârâtă și că, de altfel, chiar din documentația înaintată de aceasta și anexată întâmpinării rezultă că la Divizia Analize și Sinteze au fost menținute 8 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior și nu 5 cum a susținut pârâta prin întâmpinare. Instanța a apreciat că în aceste condiții nu mai erau aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (1) Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționari publici din cadrul Gărzii Financiare, aprobat prin Ordinul președintelui A.N.A.F.

nr. 2253/2011, care impuneau organizarea unui examen de testare profesională, întrucât pentru funcțiile publice prevăzute în structura organizatorică la divizia respectivă nu au fost înregistrate mai multe opțiuni (raportat la un post), astfel că implicit decizia din 27 iulie 2011 de eliberare din funcția publică a reclamantului D.C. este nelegală. În temeiul art. 106 alin. (1) Legea nr. 188/1999, raportat la art. 1, art. 18 Legea nr. 554/2004, instanța a anulat decizia atacată, cu consecința repunerii reclamantului în situația anterioară și plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii actului administrativ anulat și cea a repunerii în funcție. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Garda Financiară, Comisariatul General, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat se arată că prin sentința civilă recurată instanța a reținut un singur motiv de nulitate a actului administrativ atacat și anume faptul că „deși inițial au fost prevăzute un număr de 8 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior în cadrul Direcției Analize și Sinteze, au fost scoase la concurs doar 5 posturi”. Totodată s-a apreciat că „nu se mai impunea organizarea unui examen de testare profesională, întrucât pentru funcțiile publice prevăzute în structura organizatorică la divizia respectivă nu au fost înregistrate mai multe opțiuni raportat la un post.” Arată recurenta că testarea profesională la care au fost supuși funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare nu a fost un concurs în sensul recrutării, astfel cum este prevăzut în Legea nr. 188/1999, ci o acțiune de a se asigura, potrivit legii, celor ale căror funcții se reduc, posturi de nivelul celor deținute sau inferioare.

Recurenta apreciază ca fiind vădit eronată motivarea instanței de fond menționată anterior, întrucât toate posturile de execuție existente la nivelul Diviziei Analize și Sinteze sunt ocupate. Se arată că cele trei posturi la care se referă instanța de fond în motivare erau ocupate înainte de declanșarea procedurii de reorganizare a Gărzii Financiare, de trei funcționari publici, respectiv K.R.P., T.I. și P.R., ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în baza art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și, prin urmare, toate cele trei posturi trebuiau rezervate conform dispozițiilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, astfel încât nu se putea exprima o opțiune pentru acestea, astfel încât decizia Gărzii Financiare, Comisariatul General din 22 iulie 2011 este legală și temeinică.

În ceea ce privește dispozițiile instanței de fond referitoare la reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii deciziei și plata drepturilor salariate de care a beneficiat, începând cu 22 iulie 2011, până la data reintegrării definitive, recurenta arată că hotărârea este, de asemenea, nelegală și netemeinică, postul ocupat de intimatul-reclamant a fost supus reorganizării, în prezent fiind ocupat de un alt funcționar public care a participat la examenul de testare profesională și a obținut un punctaj corespunzător. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată este la adăpostul criticilor în ceea ce privește soluția de admitere a excepției inadmisibilității, invocate de pârât cu privire la cererea de anulare a deciziei de preaviz, cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că decizia de preaviz reprezintă o simplă înștiințare, nesusceptibilă de a fi atacată pe cale separată, fiind un act premergător emiterii deciziei de eliberare din funcția publică.

Înalta Curte constată, în acest sens, că p reavizul nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât luat separat acest act nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice și că prin acest preaviz i se recunoaște reclamantului un drept legal și anume acela de a beneficia de preaviz, precum și dreptul de a opta pentru altă funcție publică în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 188/1999, fără ca prin respectivul act să se dispună încetarea raportului de serviciu.

Câtă vreme prin preavizul contestat autoritatea publică nu modifică ceva în ordinea juridică existentă, ci doar comunică reclamantului faptul că postul pe care-l ocupă va fi supus reorganizării, precum și procedura stabilită pentru numirea sa într-o altă funcție publică vacantă, acesta nu constituie un act administrativ, chiar dacă în cuprinsul său este menționată drept consecință și posibilitatea eliberării din funcția publică a recurentului, cată vreme această ultimă operațiune administrativă presupune emiterea unui act administrativ cu caracter individual supus regimul juridic reglementat de dispozițiile Legii nr. 188/1999. Prin urmare, vor fi înlăturate toate criticile recurentei referitoare la greșita calificare juridică a preavizului din 23 iunie 2011, constatând că în mod corect instanța de fond a conchis că acesta reprezintă o simplă înștiințare, nesusceptibilă a fi atacată pe cale separată.

Înalta Curte are în vedere faptul că prin decizia din 27 iulie 2011, a cărei anulare se solicită de asemenea în prezenta cauză, i s-a comunicat reclamantului faptul că începând cu data de 25 iulie 2011 este eliberat din funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, la Divizia Control Operativ Inopinat, Jocuri de Noroc, conform dispozițiilor art. 97 lit. c), coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3) și alin. (5), art. 103 și art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Decizia atacată a fost emisă în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (1) din H.G.

nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare și ale Ordinului președintelui A.N.A.F.

nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe secții județene, divizii, servicii, compartimente, precum și a numărului total de posturi pe aceste structuri, acordându-i-se reclamantului preavizul de 30 de zile calendaristice prin adresa din 23 iunie 2011. Astfel, prin preavizul comunicat la data de 23 iunie 2011, recurentului-reclamant i s-a adus la cunoștință, în esență, că funcția publică în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data comunicării respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare și că, putea opta pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al președintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 188/1999.

În mod corect a reținut instanța de fond că intimatul-reclamant a optat pentru ocuparea unei funcții publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 respectiv pentru funcția de comisar clasa I, gradul profesional superior la Divizia Analize și Sinteze din cadrul Comisariatului General, compartiment în cadrul căruia erau prevăzute 8 astfel de posturi, așa cum rezultă din cererea înregistrată din 1 iulie 2011. Deși inițial a prevăzut un număr de 8 posturi în cadrul Diviziei Analize și Sinteze, pârâta a scos la concurs doar 5 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior, iar avizul favorabil emis de A.N.F.P.

din 23 iunie 2011, la care a făcut referire pârâta, vizează structura organizatorică ce prevedea un număr de 8 posturi la divizia pentru care a optat reclamantul, aspect ce nu a fost infirmat de autoritatea pârâtă, așa cum a observat corect și instanța fondului. Înalta Curte reține că din documentația înaintată de autoritatea pârâtă și anexată întâmpinării rezultă că la Divizia Analize și Sinteze au fost menținute 8 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior și nu 5, cum a susținut pârâta prin întâmpinare. Astfel, se reține că în mod corect a apreciat instanța de fond că în aceste condiții nu mai erau aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (1) din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționari publici din cadrul Gărzii Financiare aprobat prin Ordinul președintelui A.N.A.F.

nr. 2253/2011, care impuneau organizarea unui examen de testare profesională, întrucât pentru funcțiile publice prevăzute în structura organizatorică la divizia respectivă nu au fost înregistrate mai multe opțiuni (raportat la un post), astfel că implicit decizia din 27 iulie 2011 de eliberare din funcția publică a reclamantului D.C. este nelegală. Înalta Curte are în vedere faptul că la momentul exercitării dreptului de opțiune de către reclamant noua structură a Gărzii Financiare prevedea un număr de 8 posturi pentru Divizia Analize și Sinteze, nou înființată, număr de posturi prevăzut în anexa nr. 71 la Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 și în Lista funcțiilor vacante în cadrul Gărzii Financiare și că această structură a fost avizată de A.N.F.P., precum și faptul că recurenta a redus numărul de posturi alocat acestei direcții de la 8 la 5, fără a motiva această decizie și fără a solicita un nou aviz al A.N.F.P.

Decizia recurentei, de a reduce numărul de posturi fără a exista un act administrativ în acest sens și fără a exista avizul A.N.F.P. pentru această reducere, este nelegală, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Garda Financiară, Comisariatul General împotriva sentinței civile nr. 497 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.