ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea întemeiată pe prevederile art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004 reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâta Garda Financiară - Comisariatul General București solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 1322 din 17 august 2011 emisă de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în fond. În motivarea cererii reclamantul a arătat că, prin Deciziei nr. 1322 din 17 august 2011, a fost eliberat din funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, la Garda Financiară - Secția județeană Timiș.

A solicitat emitentului anularea Preavizului nr. 803041 din 23 iunie 2011 emis de Garda Financiara Secția Timiș, fiind ilegal, emis în mod abuziv, deoarece preavizul trebuia acordat la momentul eliberării din funcția publică pe care o deține conform dispozițiilor art. 99 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Or, a precizat reclamantul, la data emiterii preavizului, nefiind emisă decizia de eliberare din funcția publică pe care o deține, preavizul primit nu poate produce efecte juridice decât în condițiile în care există și actul administrativ prin care se stabilește eliberarea din funcția publică. De asemenea, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 1322 din 17 august 2011 de eliberare din funcția publică pe care o deține, ca act administrativ unilateral cu caracter individual, prin care se stabilește eliberarea din funcția publică.

Pe cale de excepție, reclamantul a invocat și nelegalitatea actelor normative H.G. 1324/2009 cu modificările și completările ulterioare și O.A.N.A.F nr. 2253/2011, care au stat la baza emiterii preavizului nr. 803041 din 23 iunie 2011 și a Deciziei nr. 1322 din 17 august 2011. A solicitat suspendarea efectelor actului administrativ atacat, având în vedere că nu există concordanță între H.G.

566 din 01 iunie 2011 și actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a acestora consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 republicată privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative; că prin acest act normativ, s-a încălcat art. 99 alin. (1) lit. b) ce prevede că: "autoritatea sau instituția publica își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public" în această situație, persoana care are competență legală de numire în funcție publică trebuia să dispună eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 (cinci) zile lucrătoare de la emitere, conform art. 99 alin. (1). Prin întâmpinare, pârâta Garda Financiară - Comisariatul General București a invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă arătând că în conformitate cu prevederile art. 1 din H.G.

nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, cu modificările și completările ulterioare, Garda Financiară este instituție publică de control, cu personalitate juridică, care se organizează și funcționează în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În susținerea excepției s-au invocat și prevederile art. 111 alin. (3) din H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea și completarea H.G.

nr. 1.324/2009, potrivit cărora "(3) Pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Comisariatul General al Gărzii Financiare se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale secțiilor județene și ale Secției Municipiului București ale Gărzii Financiare și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri". Totodată pârâta a solicitat introducerea în cauză a emitenților actelor administrative mai sus menționate, în speță, Guvernul României și Agenția Națională de Administrare Fiscală, având în vedere ca s-a invocat nelegalitatea actelor normative H.G.

nr. 1.324/2009 cu modificările și completările ulterioare și OPANAF nr. 2.253/2011 care au stat la baza emiterii Preavizului nr. 803041 din 23 iunie 2011 și a Deciziei nr. 1.322 din 17 august 2011. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare având în vedere că, în speță, nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Curtea a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă ca nefondată pentru considerentul că așa cum rezultă din conținutul Deciziei nr. 1.322 din 17 august 2011, aceasta a fost emisă de pârâta Garda Financiară - Comisariatul General București, astfel că îi revine calitatea de pârâtă în cauză.

Prin Sentința nr. 482 din 1 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul S.I. împotriva pârâtei Garda Financiară - Comisariatul General București.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Potrivit conținutului Deciziei nr. 1.322 din 17 august 2011 și a celor declarate în fața instanței de reprezentantul reclamantului, la termenul de judecată din data de 01 noiembrie 2011, reclamantul a fost eliberat efectiv din funcția publică la data de 18 august 2011. Potrivit art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul administrativ sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ [..]". Prin cerere, reclamantul a invocat motive de nelegalitate ale Deciziei nr. 1.322 din 17 august 2011, în raport cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 sau că aceasta s-a emis în baza unui act administrativ nepublicat în M. Of., ceea ce cade sub incidența prevederilor art. 2 alin. (1) lit. z) din Legea nr. 554/2004, dovedind și efectuarea procedurii prealabile în cauză.

Curtea a reținut că, privitor la cerința legală legată de existența unei pagube iminente prin executarea actului administrativ, art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 definește noțiunea de mai sus ca un prejudiciu material viitor și previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice. Doar un prejudiciu iminent este unul care urmează a se produce într-un viitor foarte apropiat și care nu poate fi înlăturat decât prin suspendarea executării unui act administrativ, deci iminența vizează o situație de fapt în care actul de autoritate încă nu și-a produs efectele iar dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o contracarare legală a realizării acestora.

Or, a stabilit prima instanță, în cauza de față, nu este îndeplinită această condiție legală întrucât Decizia nr. 1.322 din 17 august 2011 a fost pusă deja în executare, reclamantul fiind eliberată din funcția publică începând cu data de 18 august 2011, așa cum părțile au declarat și în fața instanței, potrivit încheierii de ședință din data de 1 noiembrie 2011, astfel că nu mai exista nici un prejudiciu iminent de înlăturat prin suspendarea executării acestuia.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul S.I., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive, respectiv argumente: - Preavizul nr. 803041 din 23 iunie 2011 este nelegal, deoarece trebuia emis la momentul eliberării din funcția publică, conform dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999; - preavizul a fost anulat prin emiterea OPANAF nr. 2.353 din 29 iunie 2011 și, ca atare, el nu mai putea produce efecte la data eliberării din funcție - 17 august 2011; - au fost încălcate prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 în sensul că decizia de eliberare din funcție a fost comunicată după expirarea termenului de 5 zile; - nu au fost respectate dispozițiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, care obligă instituția publică să solicite ANAF lista funcțiilor publice vacante; - eliberarea din funcție s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 100 alin. (4) și (5) din Legea nr. 188/1999, în sensul că nu a avut loc o reorganizare efectivă a autorității, în noile funcții fiind încadrate persoane având aceleași atribuții ca și reclamantul.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În mod greșit recurentul consideră că instanța de fond ar fi trebuit să se pronunțe asupra unor motive de nelegalitate a măsurii eliberării din funcție, deși la o cercetare sumară a legalității deciziei (actului administrativ) atacate, acestea nu se confirmă. Astfel, măsura dispusă întrunește, la o primă analiză, condițiile esențiale de valabilitate, respectiv termenul de preaviz, posibilitatea de opțiune pentru funcțiile publice vacante corespunzătoare rezultate în urma reorganizării și organizarea examenului de testare profesională - în ipoteza în care existau mai multe opțiuni pentru aceeași funcție.

De asemenea, perioada concediului medical al reclamantului a fost avută în vedere la calcularea termenului de preaviz. Față de împrejurarea că motivele de nelegalitate invocate de recurent nu se încadrează în noțiunea de caz bine - justificat prevăzut de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în mod corect instanța de fond a respins cererea de suspendare formulată în baza art. 14 alin. (1) și (2) din aceeași lege. Cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.I. împotriva Sentinței nr. 482 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2012. Procesat de GGC - LM