ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4737/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.R.A., Prepozit-Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic P. Oradea, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Specială de Retrocedare, obligarea pârâtului să emită o decizie de soluționare a cererii care a fost înregistrată la Comisia Specială de Retrocedare, sub nr. 7186 din 28 februarie 2003. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la 28 martie 2003 s-a adresat fostei Autorități pentru Urmărirea Aplicării Unitare a Legii nr. 10/2001, cu o notificare înregistrată la această autoritate sub nr. 7186 din 28 februarie 2003, solicitând retrocedarea unor terenuri intravilane situate în localitatea Băile Felix, jud. Bihor, fără a primi, până la data sesizării instanței, răspuns la această solicitare.

Prin Sentința civilă nr. 4820 din 10 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către pârâta Comisia Specială de Retrocedare, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea. Pentru a pronunța această soluție, Curtea, raportând obiectul cauzei la dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a constatat că imobilul a cărui retrocedare se solicită este situat în județul Bihor și, față de textul normativ menționat, competența de soluționare a cauzei revine instanței în a cărei rază teritorială se află acesta.

La rândul său, prin Sentința civilă nr. 385/CA/2012/PI din data de 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către reclamantul F.R.A., cu privire la soluționarea prezentei cauze. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă constatarea refuzului nejustificat al Comisiei de a soluționa cererea reclamantului, înregistrată la aceasta sub nr. 7186 din 28 februarie 2003 și obligarea ei la emiterea unei decizii în soluționarea acestei cereri, iar dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 cuprind o reglementare specială a competenței teritoriale pentru acțiunile în anularea deciziilor emise de Comisie.

Întrucât, în speță, obiectul litigiului nu îl reprezintă anularea deciziilor emise de Comisie, ci obligarea Comisiei la soluționarea cererii, normele speciale privind competența teritorială prevăzute de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 nu se aplică, acestea fiind de strictă interpretare și aplicare. A concluzionat Curtea de Apel Oradea că în această situație normele ce reglementează competența teritorială în speță sunt prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, norme care dau posibilitatea pârâtului să se adreseze instanței de la sediul pârâtului, cum de altfel a și făcut. Constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc.

civ., Curtea de Apel Ploiești a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal. Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantului F.R.A., Prepozit-Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic P. Oradea de obligare a pârâtei Comisia Specială de Retrocedare la emiterea unei decizii de soluționare a cererii sale, înregistrată în 28 februarie 2003, solicitând retrocedarea unor terenuri intravilane situate în localitatea Băile Felix, jud. Bihor.

Temeiul juridic al acțiunii îl constituie O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Acest act normativ prevede, la art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, că: "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat." Dacă în ceea ce privește competența materială a instanței de contencios administrativ sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care arată că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, în ceea ce privește competența teritorială, art. 3 alin. (7) din O.U.G.

nr. 94/2000 instituie un regim derogator, față de dispozițiile Legii nr. 554/2004, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a actelor emise de către autoritatea pârâtă, în aplicarea O.U.G. nr. 94/2000. Întrucât dispozițiile arătate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competența exclusivă a instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Comisiei speciale de retrocedare, pentru identitate de rațiune, competența teritorială este aceeași și în privința acțiunilor având ca obiect obligarea Comisiei la soluționarea cererilor formulate în baza acestei legi speciale.

Înalta Curte mai reține că dispozițiile cuprinse în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au asimilat actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal. Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența teritorială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe F.R.A., Prepozit al Prepoziturii Ordinului Canonic P. Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Specială de Retrocedare, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2013. Procesat de GGC - CL