ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4737/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

F.R.A., Prepozit-Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic P. Oradea, a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Specială de

Retrocedare, obligarea pârâtului să emită o decizie de soluționare a cererii

care a fost înregistrată la Comisia Specială de Retrocedare, sub nr. 7186 din

28 februarie 2003.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că la 28 martie 2003 s-a adresat fostei Autorități pentru

Urmărirea Aplicării Unitare a Legii nr. 10/2001, cu o notificare înregistrată

la această autoritate sub nr. 7186 din 28 februarie 2003, solicitând

retrocedarea unor terenuri intravilane situate în localitatea Băile Felix, jud.

Bihor, fără a primi, până la data sesizării instanței, răspuns la această

solicitare.

Prin Sentința civilă

nr. 4820 din 10 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale

teritoriale, invocată de către pârâta Comisia Specială de Retrocedare, și, în

consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Oradea.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea, raportând obiectul cauzei la dispozițiile art. 3 alin.

(7) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au

aparținut cultelor religioase din România, a constatat că imobilul a cărui

retrocedare se solicită este situat în județul Bihor și, față de textul

normativ menționat, competența de soluționare a cauzei revine instanței în a

cărei rază teritorială se află acesta.

La rândul său, prin

Sentința civilă nr. 385/CA/2012/PI din data de 12 noiembrie 2012, Curtea de

Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către reclamantul

F.R.A., cu privire la soluționarea prezentei cauze.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă constatarea

refuzului nejustificat al Comisiei de a soluționa cererea reclamantului,

înregistrată la aceasta sub nr. 7186 din 28 februarie 2003 și obligarea ei la

emiterea unei decizii în soluționarea acestei cereri, iar dispozițiile art. 3

alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 cuprind o reglementare specială a competenței

teritoriale pentru acțiunile în anularea deciziilor emise de Comisie.

Întrucât, în speță,

obiectul litigiului nu îl reprezintă anularea deciziilor emise de Comisie, ci

obligarea Comisiei la soluționarea cererii, normele speciale privind competența

teritorială prevăzute de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 nu se aplică,

acestea fiind de strictă interpretare și aplicare.

A concluzionat Curtea

de Apel Oradea că în această situație normele ce reglementează competența

teritorială în speță sunt prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, norme care dau posibilitatea pârâtului să se adreseze instanței de la

sediul pârâtului, cum de altfel a și făcut.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22

alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Ploiești a decis înaintarea cauzei la

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul

negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul

litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei

aparține Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obiectul prezentei

cauze îl constituie cererea reclamantului F.R.A., Prepozit-Prelat al

Prepoziturii Ordinului Canonic P. Oradea de obligare a pârâtei Comisia Specială

de Retrocedare la emiterea unei decizii de soluționare a cererii sale,

înregistrată în 28 februarie 2003, solicitând retrocedarea unor terenuri

intravilane situate în localitatea Băile Felix, jud. Bihor.

Temeiul juridic al

acțiunii îl constituie O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri

imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Acest act normativ

prevede, la art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, că: "Deciziile

Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la

instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat

imobilul solicitat."

Dacă în ceea ce

privește competența materială a instanței de contencios administrativ sunt

incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care arată că

litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, în ceea ce privește competența

teritorială, art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 instituie un regim derogator,

față de dispozițiile Legii nr. 554/2004, în ceea ce privește competența

teritorială de soluționare a actelor emise de către autoritatea pârâtă, în

aplicarea O.U.G. nr. 94/2000.

Întrucât dispozițiile

arătate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în

materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 -

prevăd competența exclusivă a instanței de contencios administrativ în a cărei

rază teritorială este situat imobilul în ceea ce privește acțiunile având ca obiect

contestarea hotărârilor Comisiei speciale de retrocedare, pentru identitate de

rațiune, competența teritorială este aceeași și în privința acțiunilor având ca

obiect obligarea Comisiei la soluționarea cererilor formulate în baza acestei

legi speciale.

Înalta Curte mai

reține că dispozițiile cuprinse în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au

asimilat actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a

rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după

caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența

teritorială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Curții de Apel

Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe F.R.A., Prepozit al Prepoziturii Ordinului

Canonic P. Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia

Specială de Retrocedare, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - CL