ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4648/2012

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 84/2012 din 7 februarie 2012,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC U.P.M. SRL în contradictoriu cu pârâtele Administrația

Finanțelor Publice a Municipiului Slatina și D.G.F.P. Olt.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată prin întâmpinare de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Slatina,

apreciind-o ca fiind întemeiată, având în vedere că actele fiscale contestate, respectiv

raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere și decizia de soluționare

a contestației emisă în procedura administrativă sunt emise de D.G.F.P. Olt,

motiv pentru care acțiunea a fost respinsă față de această pârâtă pentru lipsa de

calitate procesuală.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut situația de fapt potrivit căreia, în urma verificării societății

reclamante pentru perioada 1 ianuarie 2005-28 februarie 2010, D.G.F.P. Olt a întocmit

raportul de inspecție fiscală înregistrat din 21 februarie 2011 și a stabilit

în sarcina acesteia, prin decizia de impunere din 21 februarie 2011, obligații

fiscale suplimentare în sumă de 513.535 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA

cu accesoriile aferente.

Împotriva măsurilor dispuse

prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare, societatea

reclamantă a formulat contestație în procedura administrativă, iar prin decizia

emisă, organul de soluționare a acestei contestații a dispus suspendarea

soluționării acesteia până la pronunțarea unei soluții definitive

pe latură penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului

care a determinat suspendarea, în condițiile legii, având în vedere că atât

raportul de inspecție fiscală, cât și decizia de impunere au fost înaintate

de organele de inspecție fiscală către organele de cercetare penală cu plângerea

penală din 21 februarie 2011, reținându-se că, între stabilirea obligației

bugetare constatate prin decizia de impunere din 21 februarie 2011 privind obligațiile

fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, raportul de inspecție

fiscală din 21 februarie 2011 întocmit și stabilirea caracterului infracțional

al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență, de care depinde soluționarea

cauzei supusă judecății, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 214

alin. (1) C. proc. fisc., coroborat cu art. 19 alin. (2) C. proc. pen.

Instanța de fond a constatat

că, în urma inspecției fiscale efectuate la societatea reclamantă, D.G.F.P.

Olt a înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina plângerea penală

din 21 februarie 2011, apreciind că prin faptele constatate au fost încălcate prevederile

Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, respectiv

a fost săvârșită infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. c) din lege.

Curtea a reținut că, deși

măsura suspendării soluționării contestației în procedura administrativă

prevăzută de dispozițiile legale mai sus arătate este facultativă, totuși o

astfel de măsură poate fi luată atunci când este temeinic justificată de organul

fiscal, cum este cazul în speță, întrucât cu privire la faptele constatate,

respectiv diminuarea impozitului pe profit cu suma de 109.732 RON și a TVA cu suma

de 130.373 RON, la care s-au stabilit majorări și penalități de întârziere aferente,

s-a reținut existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni cu înrâurire hotărâtoare

asupra soluției, iar din adresa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Slatina și adresa emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, a rezultat cu claritate

efectuarea de cercetări penale în legătură cu activitatea societății comerciale

reclamante și care justifică măsura suspendării, organul de soluționare a contestației

neputându-se pronunța asupra fondului cauzei înainte de finalizarea laturii

penale, iar în funcție de soluția ce se va pronunța pe latura penală,

procedura administrativă va fi reluată în condițiile legii.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta SC U.P.M. SRL Potcoava, susținând că hotărârea dată

este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:

- soluția pronunțată de

instanța de fond este nelegală deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

iar motivele prezentate sunt străine de natura pricinii, în sensul că la data introducerii

contestației de către societate intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului

Slatina nu a făcut dovada că a introdus plângere împotriva administratorului societății,

sau că, împotriva acestuia s-a pus în mișcare acțiunea penală sau că a început urmărirea

penală;

- față de împrejurarea

că împotriva administratorului societății Parchetul a dispus neînceperea urmăririi

penale, rezult că se impune admiterea prezentului recurs și modificarea soluției

în sensul admiterii contestației introduse de societate împotriva deciziei de suspendare

a soluționării contestației împotriva actului administrativ-fiscal.

Din punct de vedere procedural

recurenta și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 7 și pct.

9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Astfel, în ceea ce privește

primul motiv de recurs, este nerelevantă împrejurarea că la data formulării contestației

de către reclamantă nu exista o plângere penală, ci aceasta a fost formulată ulterior,

deoarece art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/ 2003 nu distinge cu privire

la momentul în care se face sesizarea organelor în drept în legătură cu indiciile

săvârșirii unei infracțiuni, ci menționează doar condiția să existe „o înrâurire

hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă”,

ca urmare a constatării acelei infracțiuni.

Referitor la cel de-al

doilea motiv de recurs, acesta este, de asemenea, neîntemeiat, deoarece potrivit

înscrisurilor depuse în dosarul de recurs, la data de 7 mai 2012 Tribunalul Olt

a admis plângerea formulată de D.G.F.P. Olt în contradictoriu cu B.S., administrator

la SC U.P.M. SRL Potcoava, a dispus desființarea rezoluției din 2012 a prim-procurorului

Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și a trimis cauza în vederea începerii urmăririi

penale împotriva intimatului B.S.

Pentru considerentele

menționate, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC U.P.M. SRL Potcoava împotriva sentinței nr. 84/2012 din 7 februarie 2012 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2012.