ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman sub nr. 1040/291 Ia 26 februarie 2010,

petentul C.l. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție din 19

februarie 2010, întocmit de D.J.A.O.V. Neamț și a sancțiunilor complementare

aplicate, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment și obligarea

intimatei la restituirea sumei de 10.000 lei, achitată în termen de 48 de ore.

În motivarea

plângerii, petentul a invocat, nelegalitatea actului de sancționare, întrucât

nu are calitatea de subiect activ calificat al contravenției reținute, iar, pe

de altă parte, că oprirea și controlul său în trafic au fost nelegale, cu

încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 93/2009.

Pe fond, petentul a

învederat că a cumpărat din municipiul Suceava pachete de țigări care nu erau

marcate cu timbre corespunzătoare, precum și că a plătit jumătate din cuantumul

amenzii din cauza amenințărilor agenților de poliție, că măsura confiscării autoturismului

nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

În drept, au fost

invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, art. 223 din O.G. nr. 92/2003 și Legea nr.

571/2003.

La termenul de

judecată din data de 25 martie 2010, petentul a depus adresa din 02 martie 2010

emisă de D.R.A.O.V. Iași și a formulat, în completarea plângerii, un nou capăt

de cerere, solicitând restituirea autoturismului până la pronunțarea hotărârii

de fond.

Prin încheierea de la

acel termen, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere nou formulat de

restul plângerii și constituirea unui nou dosar, înregistrat la aceeași dată.

În Dosarul constituit

nr. 1547/291/2010, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei Roman, în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004

și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr.

1135 din 30 martie 2010, s-a admis excepția necompetenței materiale a

Judecătoriei Roman și a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea

Curții de Apel Constanța.

Pentru a pronunța

această soluție, Judecătoria a reținut, cu privire la capătul de cerere având

ca obiect restituirea autoturismului până la pronunțarea hotărârii, că

formularea acestuia a fost determinată de refuzul D.R.A.O.V. Iași de a restitui

bunul confiscat, deși a exercitat calea de atac prevăzută de art. 31 alin. (1) din

O.G. nr. 2/2001, refuz concretizat prin răspunsul din 02 martie 2010. Or

această cerere excede disp.art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și

este de competența instanței de contencios administrativ.

Urmare acestei

soluții, pe rolul Curții de Apel Constanța s-a înregistrat cauza nr. 611/36/2010.

La rândul ei și

această instanță a invocat excepția necompetenței materiale în raport cu disp. art.

32-34 din O.G. nr. 2/2001 și prin sentința civilă nr. 180/ CA din 17 mai 2010 a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Roman.

A reținut în

motivarea soluției următoarele considerente:

Prin cererea adresată

Judecătoriei Roman, petentul C.I. a formulat plângere contravențională

împotriva procesului-verbal de contravenție încheiat la 19 februarie 2010,

solicitând anularea acestuia, precum și a sancțiunii complementare constând în confiscarea

autoturismului și restituirea către proprietarul său.

Prin precizările

formulate și aflate la fila 14, reclamantul a solicitat ca instanța să se

pronunțe și asupra cererii de restituire a autoturismului către proprietar,

menționând ca temei de drept art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

Din cuprinsul acestei

cereri nu rezultă că reclamantul a înțeles să conteste adresa din 02 martie 2010

emisă de D.R.A.O.V. Iași, astfel că, în speță, calificarea acesteia ca o cerere

modificatoare apare în afara celor solicitate de parte.

De altfel, adresa din

02 martie 2010 nu reprezintă act administrativ în înțelesul art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004, fiind, de fapt, un răspuns la o cerere a petentului,

cerere care intră sub incidența O.G. nr. 2/2001.

În temeiul art. 34

din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă (judecătoria) este în măsură să

soluționeze și cererea ce vizează măsura confiscării.

În speță, potrivit

dispozițiilor legale sus-menționate și în raport cu obiectul cererii, astfel

cum a fost precizată de reclamant, competența de soluționare a cauzei aparține

judecătoriei și nicidecum instanței de contencios administrativ.

Constatând că între

cele două instanțe s-a ivit conflict negativ de competență, în temeiul art. 22 C.

proc. civ., Curtea de Apel Constanța a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru a hotărî asupra instanței competente să soluționeze cauza.

Înalta Curte,

examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Roman și

Curtea de Apel Constanța, constată:

Obiectul prezentei

cauze îl constituie cererea de restituire a autoturismului, până la pronunțarea

sentinței în dosarul având ca obiect anularea procesului verbal de

contravenție.

Judecătoria Roman a

apreciat că petentul a solicitat anularea adresei din 02 martie 2010 prin care

D.R.A.O.V. i-a comunicat acestuia că plângerea formulată împotriva procesului

verbal de contravenție suspendă executarea sancțiunii amenzii, urmând ca în

baza art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 instanța să hotărască asupra măsurii

confiscării bunului.

În raport de

împrejurarea că petentul ar fi solicitat anularea unei adrese emise de o autoritate

publică, Judecătoria Roman a considerat că aceasta face parte din categoria

actelor administrative, motiv pentru care competența de soluționare a cererii

aparține instanței de contencios administrativ.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 554/2004, art.

2 alin. (1) lit. c): „

act administrativ - actul

unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în

regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a

executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi

juridice”.

O.G. nr. 2/2001,

art. 34, alin. (1): „

Instanța competentă să

soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în

termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă

aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege,

necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal,

și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra

măsurii confiscării”.

Având în

vedere conținutul adresei din 02 martie 2010, Înalta Curte arată că aceasta nu

are caracter de act administrativ, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit

definiției legale pentru a avea caracter de act administrativ actul unilateral

trebuie să fie emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în

vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, și să

dea naștere, să modifice sau să stingă un raport juridic.

În cauză,

adresa din 02 martie 2010 nu îndeplinește aceste condiții pentru că nu dă

naștere, nu modifică și nu stinge un raport juridic, aceasta reprezentând o

comunicare prin care petentul este încunoștiințat cu privire la cererea de

restituire a autoturismului, întrucât prin procesul verbal de contravenție s-a

dispus măsura confiscării.

De

altfel, potrivit O.G. nr. 2/2001 în materie contravențională, Judecătoria este

competentă să se pronunțe asupra procesului verbal de contravenție, atât

referitor la sancțiunea principală a amenzii, cât și la sancțiunile

complementare, categorie căreia i se circumscrie măsura confiscării.

În baza art.

34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea

hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și a măsurii confiscării.

Având în

vedere că prin adresa din 02 martie 2010 nu s-au dispus măsuri și ca urmare nu

au luat naștere, nu s-au modificat și nu s-au stins raporturile juridice, ci

numai s-a comunicat opinia unei autorități și ținând seama de prevederile

exprese ale art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cererea petentului având ca

obiect restituirea autoturismului confiscat prin procesul de contravenție,

competența de soluționare a cestui petit aparține Judecătoriei Roman, cauza

având un caracter unitar.

Astfel fiind,

în baza art. 20 și urm. C. proc. civ. se va stabili competența de soluționare a

cererii la Judecătoria Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a litigiului privind pe C.I. și A.N.V. - D.R.A.O.V. Iași în

favoarea Judecătoriei Roman.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 august 2010.