ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2740/2012

Asupra recursului de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 396 din 10 octombrie 2011 Tribunalul Alba a dispus condamnarea

inculpatului D.D.C., la:

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen.;

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 320

1

C. proc. pen.;

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 4 luni închisoare.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a,

b)

C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În

baza art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4

luni.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen.

Pe aceeași durată, de 2 ani și 4 luni,

a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform,

art. 71 alin. ultim C. pen.

În

baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor

întocmite în fals de către inculpat, respectiv procesele-verbale de contravenție

din data de 24 decembrie 2010 și din data de 27 decembrie 2010.

În

baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata

sumei de 370 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință instanța

de fond a reținut, în esență, că inculpatul D.D.C. a fost încadrat în poliție în

anul 2007, dată de la care și-a desfășurat activitatea la Postul de Poliție Pianu,

îndeplinind funcția de ajutor de șef de post și, în această calitate, la sfârșitul

anului 2010, respectiv în datele de 24 decembrie 2010 și 27 decembrie 2010, având

planificată activitate în domeniul evaziunii fiscale și ailându-se astfel în exercițiul

atribuțiilor de serviciu, acesta a întocmit două procese-verbale de contravenție

în care a menționat neconform cu realitatea faptul că a depistat pe numiții B.G.R.

și P.I. în timp ce comercializau în mod nelegal și fără documente de proveniență

2 pachete de țigări marca I.C., și respectiv un pachet de țigări marca I.C., împrejurări

ce constituie contravenția prev. de art. 1 alin. (1) lit. a), e) din Legea nr. 12/1990

republicată, aplicând acestora sancțiunea avertismentului. Apoi după ce a preluat

din evidența înregistrată la poliție datele de identitate ale martorilor, inculpatul

a semnat în fals, în numele acestora, ambele procese-verbale, după care le-a înregistrat

în registrul de contravenții, întocmind totodată acte de predare la Camera de corpuri

delicte din cadrul Poliției mun. Sebeș a celor trei pachete de țigări, care au fost

achiziționate de către el.

Această situație de fapt a fost reținută

pe baza următorului material probatoriu: declarațiile inculpatului, procesul-verbal

de ridicare de înscrisuri, procesele-verbale de contravenție, extras din registrul

de

contravenții de la Postul de Poliție P.,

în care sunt consemnate cele două procese-verbale, declarațiile martorilor B.G.R.

și P.I.

În

drept, instanța a apreciat că acțiunile inculpatului întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2), art.

289, art. 291 C. pen. toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate

inculpatului au fost avute în vedere, criteriile generale de individualizare consacrate

de art. 71 C. pen., respectiv limitele pedepsei reduse conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite,

precum și persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală,

apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim

de detenție.

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat

apel, în termen legal, inculpatul D.D.C. solicitând achitarea în baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

și aplicarea unei amenzi administrative potrivit art. 18

1

C. pen., iar

în subsidiar, aplicarea unei pedepse constând în amendă penală, cu suspendarea executării

acesteia.

Prin decizia penală nr. 48/A din 5 aprilie

2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca nefondat apelul declarat

în cauză.

S-a reținut că din coroborarea probatorului

administrat starea de fapt este corectă, fiind întrunite elementele constitutive

ale infracțiunilor de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale și

uz de fals, săvârșite în formă continuată.

De asemenea Curtea de Apel a constatat

că în mod corect tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și a dispus condamnarea acestuia conform art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. și a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită,

gradului de pericol social ridicat al acesteia, împrejurările de săvârșire, precum

și persoanei inculpatului.

În

ceea ce privește solicitarea inculpatului de achitare și aplicarea

unei sancțiuni cu caracter administrativ, s-a constatat că este nefondată, în cauză

nefîind îndeplinite criteriile prevăzute de art. 18

1

C. pen.

Raportat la aceste criterii, respectiv

față de modul de săvârșire, de împrejurările în care au fost comise faptele - inculpatul

având calitatea de polițist, ajutor de șef de post - având în vedere faptul că infracțiunile

prev. de art. 288, art. 289 și art. 291 C. pen. sunt infracțiuni de pericol, instanța

de apel, a apreciat că nu se poate reține că faptele acestuia nu prezintă gradul

de pericol social concret al infracțiunilor de fals intelectual, fals material în

înscrisuri oficiale și uz de fals, săvârșite în formă continuată.

Referitor la solicitarea de a se schimba

natura pedepselor aplicate, instanța de apel a reținut că instanța de fond a dat

eficiență atât aspectelor legate de gravitatea faptelor comise și de împrejurările

concrete în care au fost săvârșite faptele, cât și împrejurărilor referitoare la

persoana inculpatului apelant, care se află la prima confruntare cu legea penală,

aplicându-i acestuia pedepse constând în minimul special prevăzut de lege ca urmare

a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța

de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul D.D.C. invocând cazul de

casare reglementat de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat

reindividualizarea pedepselor, aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus sau

a unor amenzi.

Recursul este nefondat.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că

în mod corect s-au reținut faptele și vinovăția inculpatului, s-a dat o încadrare

juridică corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele

administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul D.D.C. în calitate

de agent de poliție din cadrul Postului de Poliție P., în mod abuziv i-a sancționat

contravențional pe numiții B.G.R. și P.I., întocmind în fals procesele-verbale de

contravenție din 24 decembrie 2010 și din 27 decembrie 2010, în cuprinsul cărora

a consemnat că i-a depistat comercializând în mod ilicit pachete de țigări marca

„.I.C." (3 pachete) și a semnat în fals la poziția contravenient, fără ca persoanele

în cauză să aibă cunoștință de existența proceselor-verbale de contravenție - întrunește

în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 288 alin. (2),

art. 289 și de art. 291 C. pen. toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte apreciind criticile formulate

de inculpat că nu sunt întemeiate reține că în cauză, s-a făcut o corectă individualizare

a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere

a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în

cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. Prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că în cauză,

sub aspectul individualizării pedepselor nu se justifică diminuarea și nici schimbarea

naturii acestora, raportat la dispozițiile art. 52 C. pen. și la criteriile prevăzute

în art. 72 C. pen., la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile

săvârșite, ca urmare a reducerii acestora cu o treime, conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la gradul de pericol social al acestora, în raport atât

cu natura infracțiunilor săvârșite cât și cu împrejurările concrete de săvârșire

și cu urmarea produsă.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul

individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72

C. pen., pedepsele de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material

în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., de 4 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și

de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art.

291 C. pen. toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C.

proc. pen. aplicate inculpatului D.D.C. au fost stabilite într-un cuantum corespunzător

circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, având în vedere împrejurările

comiterii faptelor și consecințele acestora.

În

consecință, față de toate aceste considerente Înalta

Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată

a fost just individualizată, nejustificându-se reducerea acesteia.

Astfel că, pentru motivele anterior expuse,

pedepsele stabilite sunt legale, justificate și proporționale, fiind apte să asigure

reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de

art. 52 C. pen., Înalta Curte constată că nu se impune reducerea acestora, nefiind

incident în speță cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen.

De asemenea, nu se impune nici aplicarea

unei sancțiuni cu caracter administrativ potrivit art. 18

1

C. pen., întrucât

nu se poate reține lipsa de pericol social ale infracțiunilor comise de

inculpat

ci dimpotrivă faptele acestuia prezintă gradul de pericol social concret al infracțiunii

raportat la modalitatea de comitere, a scopului urmărit și calitatea acestuia de

ofițer de poliție care îl obliga să apere și să aplice corect legea nu să săvârșească

fapte de natură penală.

Neexistând alte temeiuri de casare care

pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul

D.D.C. împotriva deciziei penale nr. 48/A din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba

lulia, secția penală, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385

13

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include

și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul D.D.C. împotriva deciziei penale nr. 48/A din 5 aprilie 2012 a Curții

de Apel Alba lulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie

2012.