ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2740/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 396 din 10 octombrie 2011 Tribunalul Alba a dispus condamnarea inculpatului D.D.C., la: - 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen.; - 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen.; - 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc.

pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare. A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Pe aceeași durată, de 2 ani și 4 luni, a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform, art. 71 alin. ultim C. pen. În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor întocmite în fals de către inculpat, respectiv procesele-verbale de contravenție din data de 24 decembrie 2010 și din data de 27 decembrie 2010. În baza art. 191 C. proc.

pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 370 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul D.D.C. a fost încadrat în poliție în anul 2007, dată de la care și-a desfășurat activitatea la Postul de Poliție Pianu, îndeplinind funcția de ajutor de șef de post și, în această calitate, la sfârșitul anului 2010, respectiv în datele de 24 decembrie 2010 și 27 decembrie 2010, având planificată activitate în domeniul evaziunii fiscale și ailându-se astfel în exercițiul atribuțiilor de serviciu, acesta a întocmit două procese-verbale de contravenție în care a menționat neconform cu realitatea faptul că a depistat pe numiții B.G.R.

și P.I. în timp ce comercializau în mod nelegal și fără documente de proveniență 2 pachete de țigări marca I.C., și respectiv un pachet de țigări marca I.C., împrejurări ce constituie contravenția prev. de art. 1 alin. (1) lit. a), e) din Legea nr. 12/1990 republicată, aplicând acestora sancțiunea avertismentului. Apoi după ce a preluat din evidența înregistrată la poliție datele de identitate ale martorilor, inculpatul a semnat în fals, în numele acestora, ambele procese-verbale, după care le-a înregistrat în registrul de contravenții, întocmind totodată acte de predare la Camera de corpuri delicte din cadrul Poliției mun. Sebeș a celor trei pachete de țigări, care au fost achiziționate de către el.

Această situație de fapt a fost reținută pe baza următorului material probatoriu: declarațiile inculpatului, procesul-verbal de ridicare de înscrisuri, procesele-verbale de contravenție, extras din registrul de contravenții de la Postul de Poliție P., în care sunt consemnate cele două procese-verbale, declarațiile martorilor B.G.R. și P.I. În drept, instanța a apreciat că acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2), art. 289, art. 291 C. pen. toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere, criteriile generale de individualizare consacrate de art. 71 C. pen., respectiv limitele pedepsei reduse conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, precum și persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție. Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel, în termen legal, inculpatul D.D.C. solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și aplicarea unei amenzi administrative potrivit art. 18 1 C. pen., iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse constând în amendă penală, cu suspendarea executării acesteia. Prin decizia penală nr. 48/A din 5 aprilie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.

S-a reținut că din coroborarea probatorului administrat starea de fapt este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, săvârșite în formă continuată. De asemenea Curtea de Apel a constatat că în mod corect tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și a dispus condamnarea acestuia conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. și a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradului de pericol social ridicat al acesteia, împrejurările de săvârșire, precum și persoanei inculpatului.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de achitare și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, s-a constatat că este nefondată, în cauză nefîind îndeplinite criteriile prevăzute de art. 18 1 C. pen. Raportat la aceste criterii, respectiv față de modul de săvârșire, de împrejurările în care au fost comise faptele - inculpatul având calitatea de polițist, ajutor de șef de post - având în vedere faptul că infracțiunile prev. de art. 288, art. 289 și art. 291 C. pen. sunt infracțiuni de pericol, instanța de apel, a apreciat că nu se poate reține că faptele acestuia nu prezintă gradul de pericol social concret al infracțiunilor de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, săvârșite în formă continuată.

Referitor la solicitarea de a se schimba natura pedepselor aplicate, instanța de apel a reținut că instanța de fond a dat eficiență atât aspectelor legate de gravitatea faptelor comise și de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, cât și împrejurărilor referitoare la persoana inculpatului apelant, care se află la prima confruntare cu legea penală, aplicându-i acestuia pedepse constând în minimul special prevăzut de lege ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul D.D.C. invocând cazul de casare reglementat de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

a solicitat reindividualizarea pedepselor, aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus sau a unor amenzi. Recursul este nefondat. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-au reținut faptele și vinovăția inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul D.D.C. în calitate de agent de poliție din cadrul Postului de Poliție P., în mod abuziv i-a sancționat contravențional pe numiții B.G.R.

și P.I., întocmind în fals procesele-verbale de contravenție din 24 decembrie 2010 și din 27 decembrie 2010, în cuprinsul cărora a consemnat că i-a depistat comercializând în mod ilicit pachete de țigări marca „.I.C." (3 pachete) și a semnat în fals la poziția contravenient, fără ca persoanele în cauză să aibă cunoștință de existența proceselor-verbale de contravenție - întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 288 alin. (2), art. 289 și de art. 291 C. pen. toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. Înalta Curte apreciind criticile formulate de inculpat că nu sunt întemeiate reține că în cauză, s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că în cauză, sub aspectul individualizării pedepselor nu se justifică diminuarea și nici schimbarea naturii acestora, raportat la dispozițiile art. 52 C. pen. și la criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, ca urmare a reducerii acestora cu o treime, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la gradul de pericol social al acestora, în raport atât cu natura infracțiunilor săvârșite cât și cu împrejurările concrete de săvârșire și cu urmarea produsă. Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.

și de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. aplicate inculpatului D.D.C. au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor și consecințele acestora. În consecință, față de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a fost just individualizată, nejustificându-se reducerea acesteia. Astfel că, pentru motivele anterior expuse, pedepsele stabilite sunt legale, justificate și proporționale, fiind apte să asigure reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen., Înalta Curte constată că nu se impune reducerea acestora, nefiind incident în speță cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. De asemenea, nu se impune nici aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ potrivit art. 18 1 C. pen., întrucât nu se poate reține lipsa de pericol social ale infracțiunilor comise de inculpat ci dimpotrivă faptele acestuia prezintă gradul de pericol social concret al infracțiunii raportat la modalitatea de comitere, a scopului urmărit și calitatea acestuia de ofițer de poliție care îl obliga să apere și să aplice corect legea nu să săvârșească fapte de natură penală. Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul D.D.C. împotriva deciziei penale nr. 48/A din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385 13 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.C. împotriva deciziei penale nr. 48/A din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2012.