ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3579/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3996 din 6 iunie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A.I. și s-a

constatat existența calității de lucrător al Securității în privința pârâtului.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că pârâtul A.I. a avut gradele de căpitan

în cadrul Direcției Regionale Cluj, îndeplinind și funcția de șef al

Serviciului Raional de Securitate Turda (1965), maior în cadrul Inspectoratului

Județean de Securitate Cluj, Serviciul 1(1968) și, Inspector Raional,

îndeplinind funcția de șef al Serviciului 2 din cadrul aceluiași inspectorat

(1980, 1983).

În această calitate,

pârâtul a inițiat acțiune de urmărire informatică individuală a unui fost

condamnat, semnalat ca fiind un adept "convins" al mișcării

religioase iehoviste și, ulterior, a aprobat dirijarea rețelei informative

pentru "a stabili date despre comportarea și atitudinea" persoanei

urmărite. Drept urmare, pe lângă "obiectiv", au fost dirijate sursele

"A.", "S.M.", "N.M." și "A.P.". De

asemenea, în cazul descris anterior, pârâtul a aprobat și interceptarea corespondenței.

Toate aceste măsuri au fost puse în aplicare, conform probatoriului anexat.

Mai mult, în aceeași

calitate de ofițer de Securitate, pârâtul a solicitat "efectuarea de

investigații" asupra legăturilor unei persoane urmărită deoarece

întreținea "relații suspecte cu un cetățean vest - german".

Pentru a avea o

perspectivă cât mai completă asupra activității desfășurată de către domnul

A.I., s-a reținut și măsura avertizării unei persoane "identificată ca

autoare a unor înscrisuri cu caracter necorespunzător", adresate

Comitetului Județean Cluj și redacției ziarului "I." și că măsura

avertizării era una dintre cele mai umilitoare pentru demnitatea individului,

deoarece presupunea ca, în fața organelor de Securitate și de cele mai multe

ori și a organelor de partid sau a colectivului din care făcea parte, persoana

urmărită să fie constrânsă a-și recunoaște "faptele" (diverse

"manifestări împotriva regimului comunist") și să se angajeze că nu

va mai recurge la astfel de manifestări.

Față de cele expuse

anterior, s-a considerat că definiția legală a noțiunii de lucrător nu

presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri)

încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile

în care aceștia suprimau sau îngrădeau "drepturi și libertăți fundamentale

ale omului". Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă

aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel

spus, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme,

ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și

libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de

normele internaționale, la care România era parte, respectivul se înscria în

sfera lucrătorilor Securității, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 cu

modificările și completările ulterioare.

Așa cum reiese din

toate documentele cuprinse în Nota de Constatare amintită anterior, pe care de

altfel le-a reținut și în motivarea acțiunii în constatare, activitatea

domnului A.I. se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

S-a considerat că

activitățile desfășurate de către domnul A.I., în calitate de angajat al fostei

Securități, au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea

opiniilor, prevăzut de art. 85 din Constituția României din 1952, art. 28 din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului, art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile

și Politice; dreptul la libertatea religioasă, prevăzut de art. 84 din

Constituția României din 1952, coroborat cu art. 18 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului, precum și dreptul la viață privată, prevăzut de art. 88

(secretul corespondenței) din Constituția României din 1952, coroborat cu art.

12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, coroborat cu art. 17 din

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Toate măsurile

întreprinse de către domnul A.I. au încălcat flagrant drepturi și libertăți

fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul A.I. și s-a solicitat admiterea recursului,

casarea sentinței și ca urmare a rejudecării cauzei în fond, să fie respinsă

acțiunea în constatare ca neîntemeiată.

În motivele de recurs

s-a arătat că obiectul judecății în fond s-a aflat pe rolul Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, deși natura

intrisecă/declarată de reclamant a litigiului este de natură strict civilă,

adică o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., astfel că instanța de fond nu era competentă material să soluționeze cererea.

A mai fost invocată

excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității de reprezentant a CNSAS

și, implicit, lipsa sa de calitate procesuală activă.

Chiar dacă ordonanța

de urgență stabilește în mod artificial/derogatoriu ca o singură instanță din

România - Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, este desemnată să judece astfel de cauze, asta înseamnă că legea

organică a funcționării instanțelor poate fi modificată printr-o simplă

ordonanță de urgență.

Scopul O.U.G. este

străin de ideea de justiție echitabilă, susține recurentul, deoarece legea

vizează un grup de foști ofițeri aflați sub jurământ militar, care la ordin

ierarhic, au utilizat mijloace ale muncii informative în scopul asigurării

recunoașterii și prevenirii unor acțiuni îndreptate împotriva siguranței și

securității statului.

Referitor la

susținerile instanței de fond legate de acțiunile pârâtului, recurentul susține

că din niciun înscris nu rezultă că a realizat în fapt acele sarcini impuse de

un plan de măsuri, nu a luat declarații, nu a semnat procesul-verbal de

interogatoriu, nu a amenințat, nu a torturat persoane cu anume manifestări

democratice sau că făceau comentarii cu tentă denigratoare.

Informațiile obținute

și prelucrate au caracter de maximă generalitate și frizează aspecte banale și

nu afectează viața intimă sau privată a celui vizat.

Nu pot fi asimilate,

susțin recurentul, unor acte de îngrădire a drepturilor civile simpla

caracterizare și cunoașterea muncii și preocupărilor unei persoane prin

caracterizarea sa, conduita și atitudinea în societate și în grupul relațional

și care era chiar un criteriu de promovare profesională.

S-a apreciat că, în

mod greșit instanța de fond a acordat cuvântul pe fondul dezbaterilor numai pe

baza unor înscrisuri ineficiente de convingătoare, fiind lipsită de rol activ.

Renunțarea la

solicitarea prezentării înscrisurilor este în contradicție și în principiile

personalului civil, ale statului de drept și ale Convenției Europene a

Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil) și s-a considerat că

motivul pentru care instanța a renunțat la administrarea probei cu înscrisuri a

fost acela că accesul la informațiile vizate - secrete de stat presupune

parcurgerea proceduri reglementate de o legislație specifică.

de recurs.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele

considerente:

În cadrul motivelor

de recurs au fost invocate mai multe excepții care vor fi analizate înainte de

criticile ce vizează fondul cauzei și vor fi respinse ca neîntemeiate.

Excepția

necompetenței materiale a instanței.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din O.U.G. nr. 24/2008, în forma inițială, acțiunea în constatarea

calității de lucrător sau colaborator al Securității se introduce la secția de

contencios administrativ a Tribunalului București.

Ulterior, prin Legea

nr. 293/2008, art. 1 alin. (1) a fost modificat și s-a stabilit competența

exclusivă în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Prin urmare, suntem

în prezența unei competențe exclusive, speciale stabilită printr-o dispoziție

expresă a legii și nu poate fi contestată competența materială a instanței care

a soluționat cauza în fond.

Excepția lipsei de

interes.

Și această excepție

este nefondată deoarece interesul în promovarea acțiunii rezultă chiar din

motivul pentru care a fost promovată O.U.G. nr. 24/2008, acela de a permite

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, ca parte a poliției

politice.

Excepția lipsei

calității de reprezentant a C.N.S.A.S. și a lipsei calității procesuale active

a C.N.S.A.S. vor fi respinse pentru că legea a stabilit că persoanele

îndreptățite care solicită accesul la propriul dosar se adresează C.N.S.A.S.,

dar acesta poate efectua verificări și ca urmare a sesizării din oficiu.

În art. 14 din O.U.G.

nr. 24/2008 au fost stabilite atribuții la C.N.S.A.S. și în art. 24 sunt

stabilite atribuțiile Colegiului C.N.S.A.S., iar pentru Notele de constatare

care sunt aprobate, se dispune introducerea acțiunii în constatarea calității

de lucrător sau colaborator al Securității.

În ceea ce privește

criticile din recurs ce vizează fondul cauzei, se constată că acestea sunt

nefondate.

Acțiunea în

constatare adresată de Consiliul Național pentru Studierea Securității a avut

la bază cererile formulate de d-na M.E. și domnul B.H.C.

Potrivit art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008 "În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență,

termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) lucrător al

Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer

al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv

ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a

suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului;

În cauză, prima

condiție este îndeplinită, aspect necombătut de pârât, având în vede că acesta

a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Cluj,

Serviciul 1 și colonel și șef al Serviciului 2 din cadrul Inspectoratului

Județean de Securitate Cluj.

Cea de-a doua

condiție, ce vizează desfășurarea de activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, este și ea îndeplinită

în cauză.

Deci recurentul nu

neagă existența înscrisurilor depuse la dosar, se invocă faptul că nu a

torturat, nu a interogat persoane care aveau manifestări democratice, dar

aceste susțineri sunt nefondate deoarece legea nu cere să fie prezentate

asemenea dovezi pentru a dovedi activitățile prin care s-au suprimat sau

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Legea nu impune ca

măsurile dispuse în planul de măsuri să se dovedească că au fost puse în aplicare,

ci este suficientă întocmirea de asemenea planuri și să se dovedească

activitățile indicate în lege.

Nici susținerile

potrivit cărora instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ și a soluționat

cauza pe baza înscrisurilor depuse de reclamant și că s-a renunțat la

solicitarea prezentării înscrisurilor nu sunt fondate.

Instanța de fond a

soluționat cauza pe baza probelor depuse de reclamant și nu s-a renunțat la

solicitarea prezentării de înscrisuri întrucât nu a existat o asemenea

solicitare.

La termenul din 9 mai

2011, pârâtul a formulat întâmpinare, dar nu s-au propus probe în apărare, iar

la termenul din 9 iunie 2011 când a fost soluționată cauza, pârâtul nu a fost

prezent.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. rap.

la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.I. împotriva Sentinței nr. 3996 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2013.

Procesat de GGC - CL