ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3328/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 14

noiembrie 2007, reclamanta R.Z. a chemat în judecată C.N.S.A.S., solicitând

anularea Deciziilor nr. 1957 din 14 iunie 2007 și 2428 din 28 august 2007 prin

care i s-a reținut calitatea de colaborator al poliției politice comuniste.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că înscrisurile la care se referă pârâtul nu demonstrează

activitatea de colaborare cu poliția politică, cu atât mai mult cu cât ea

însăși a fost urmărită informativ.

Prin sentința civilă nr.

3968 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea deciziilor emise

de pârât.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență că nota informativă datată 12

ianuarie 1980, ce apare ca întocmită la dictarea informatorului cu nume de cod,

nu este semnată de reclamantă, neputând fi atribuită acesteia în condițiile în

care nu se coroborează cu alte probe.

Întrucât situația de

fapt stabilită prin actele administrative atacate nu a fost dovedită cu

certitudine, singura informație ce a stat la baza constatării calității

reclamantei de colaborator al Securității fiind acea notă informativă, instanța

a constatat temeinicia acțiunii și a dispus în consecință, anularea celor două

decizii.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâtul C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâtul a

arătat că nota informativă întocmită la 12 ianuarie 1980, prin care reclamanta

denunță faptul că un cetățean ar fi introdus în țară mai multe cărți interzise

de regimul comunist, face dovada, prin conținutul informațiilor furnizate de

natură a produce consecințe persoanei în cauză, a calității de colaborator al

Securității.

În acest sens,

pârâtul a mai învederat că actul respectiv are valoare probantă în mod independent,

nefiind necesară coroborarea cu datele provenite din alte înscrisuri ori

rezultate din administrarea altor probe.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, potrivit art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este considerată colaborator al Securității persoana

care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se

denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În cauză, instanța de

fond a reținut în mod justificat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de

lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, cât timp, de

la data recrutării reclamantei ca informatoare, în anul 1976, unica notă cu

valoare operativă este cea datată 12 ianuarie 1980, nesemnată, ce nu poate

fundamenta concluzia că reclamanta este cea care a furnizat informații

lucrătorului de Securitate.

Întrucât situația relatată

în acel document nu este confirmată de alte înscrisuri prin care să se

demonstreze că reclamanta a furnizat informații de natură să vizeze îngrădirea

unor drepturi și libertăți fundamentale, criticile formulate de pârât apar ca

neîntemeiate.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 3968 din 17 noiembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2010.