ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3209/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la Curtea de Apel Suceava, reclamanta A.A. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României anularea parțială a Hotărârii din 2001 în ceea ce privește includerea imobilului - teren cu destinația drum în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Adâncată, respectiv anexa 10. În motivare, reclamanta a arătat că terenul drum reprezintă o porțiune din suprafața totală de 5.370 mp care a fost proprietatea bunicii N.A. și pe care l-a dobândit prin moștenire de la autorul său, G.I. Recurenta a mai susținut că terenul se află situat în intravilanul comunei Hânțești și autorul său l-a stăpânit până în anul 2003, când a decedat.

Deși a dovedit că este singura moștenitoare a defunctei și a cerut eliberarea titlului de proprietate, i s-a refuzat. Mai mult a aflat că o porțiune din acest teren în lungime de 114 m și lățime de 4 m situat în mijlocul grădinii, a fost trecut în domeniul public al comunei, cu destinația de drum deși nu se justifică întrucât toate gospodăriile din zonă au alte ieșiri la calea publică. Recurenta a mai precizat că nu a fost înștiințată despre această măsură, nu și-a dat consimțământul, nu a fost despăgubită și nici nu i s-a oferit teren în schimb. Prin sentința civilă nr. 158 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava a respins acțiunea reclamantei, ca tardiv formulată. Împotriva acestei sentințe reclamanta A.A.

a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din 7 mai 2009 constatând lipsa nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Datorită faptului că, până la data de 17 mai 2010, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar potrivit art. 249 C. proc.

civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes. Conform art. 250 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării. Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249-250 C. proc.

civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de A.A. împotriva sentinței civile nr. 158 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.