ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2145/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul cauzei și procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Primăria comunei B., reprezentată de Primar, a chemat în judecată pe pârâta Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea deciziei din 29 august 2012 emisă de pârâtă și menținerea construcției ce a făcut obiectul acesteia în domeniul public al comunei B. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru argumentele prezentate la dosar.

Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 210 din 9 aprilie 2013, a respins acțiunea reclamantei Primăria comunei B. împotriva pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta Primăria comunei B. a atacat decizia din 29 august 2012 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 modificată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că decizia contestată este vătămătoare pentru că imobilul ce a făcut obiectul acesteia a intrat în domeniul public al comunei B., potrivit anexei nr. 14 la hotărârea de guvern de atestare a domeniului public al județului Timiș.

În baza art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată și modificată, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. Conform art. 21 alin. (2) din același act normativ, în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Ca atare, în litigiile privitoare la patrimoniul unităților administrativ teritoriale pot avea calitatea de reclamante numai aceste unități, reprezentate de primari. În temeiul art. 77 din legea în discuție, primăria este o structură funcțională care îndeplinește hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, fără patrimoniu propriu, motiv pentru care nu poate avea calitate procesuală activă. 3. Recursul declarat de reclamanta Primăria comunei B. În recursul său, reclamanta a solicitat anularea sentinței, în sensul admiterii acțiunii. În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că imobilul litigios a intrat în patrimoniul public al comunei și se află în administrarea sa.

Apărările formulate de intimată Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (1) și alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticii formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă Primăria comunei B., reprezentată de Primar, a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea deciziei din 29 august 2012 emisă de intimata-pârâtă Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Prima instanță a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei, reținând argumentele prezentate la pct. 1.2 din decizia de față. Înalta Curte nu poate împărtăși soluția curții de apel pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. Prin actul administrativ dedus judecății, intimata-pârâtă a retrocedat Parohiei Ortodoxe Române B. imobilul înscris în cartea funciară a localității B., compus din: - construcție situată în comuna B., județul Timiș, înscrisă în cartea funciară a localității B.; - teren situat în aceeași localitate, înscris în cartea funciară, în suprafață de 1.996 mp.

În preambulul actului administrativ dedus controlului de legalitate, emitentul a menționat următoarele aspecte: - imobilul solicitat la retrocedare a fost proprietatea Parorhiei Ortodoxe Române B. și a fost preluat în mod abuziv, în temeiul Decretului nr. 176/1948; - la momentul soluționării cererilor de retrocedare, imobilul înscris în cartea funciară a localității B., județul Timiș, se află în domeniul public al comunei B. și are destinația de spațiu comercial și spații de locuit, fiind folosit în temeiul unor contracte de închiriere.

Conform art. 1 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată: „(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.” Potrivit art. 2 din același act normativ, persoana vătămată este orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ.

Ca atare, în raport de dispozițiile normative anterior citate, reclamant, în sens de persoană vătămată, poate fi și un terț în raport cu autoritatea emitentă și cu beneficiarul actului administrativ unilateral cu caracter individual. Cu alte cuvinte, în speța de față, recurenta poate fi subiect de sesizare a instanței de contencios administrativ, în condițiile în care, la momentul soluționării cererilor de retrocedare, imobilul litigios se afla în domeniul public al comunei B. Mai mult decât atât, instanța de control judiciar constată faptul că au fost respectate prevederile art. 21 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece reclamanta a fost reprezentată în instanță prin primar, acesta fiind și cel care a semnat cererea de chemare în judecată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, în baza art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Primăria comunei B., prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 210 din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2014.