ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2145/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cauzei și

procedura derulată de prima instanță

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta Primăria comunei B., reprezentată de Primar, a chemat în

judecată pe pârâta Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au

aparținut cultelor religioase din România solicitând instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea deciziei din

29 august 2012 emisă de pârâtă și menținerea construcției ce a

făcut obiectul acesteia în domeniul public al comunei B.

În întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru argumentele

prezentate la dosar.

Hotărârea Curții de Apel

Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 210 din 9

aprilie 2013, a respins acțiunea reclamantei Primăria comunei B. împotriva

pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor

religioase din România ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală

activă.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta Primăria comunei

B. a atacat decizia din 29 august 2012 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare

a unor imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, în temeiul O.U.G.

nr. 94/2000 modificată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că decizia contestată este vătămătoare pentru că imobilul

ce a făcut obiectul acesteia a intrat în domeniul public al comunei B., potrivit

anexei nr. 14 la hotărârea de guvern de atestare a domeniului public al județului

Timiș.

În baza art. 21 alin.

(1) din Legea nr. 215/2001, republicată și modificată, unitățile administrativ-teritoriale

sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu

propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de

înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie,

precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare

ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea

bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum

și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.

Conform art. 21 alin.

(2) din același act normativ, în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt

reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Ca atare, în litigiile

privitoare la patrimoniul unităților administrativ teritoriale pot avea calitatea

de reclamante numai aceste unități, reprezentate de primari.

În temeiul art. 77 din

legea în discuție, primăria este o structură funcțională care îndeplinește

hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, fără patrimoniu propriu,

motiv pentru care nu poate avea calitate procesuală activă.

reclamanta Primăria comunei B.

În recursul său, reclamanta

a solicitat anularea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea căii extraordinare

de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

a susținut că imobilul litigios a intrat în patrimoniul public al comunei și

se află în administrarea sa.

Apărările formulate de

intimată

Intimata a formulat întâmpinare

în care a solicitat respingerea recursului, în raport de dispozițiile art.

21 alin. (1) și alin. (2) din Legea administrației publice locale nr.

215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată,

prin prisma criticii formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele,

Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi

expuse în continuare.

Argumentele de fapt și

de drept relevante

Recurenta-reclamantă Primăria

comunei B., reprezentată de Primar, a investit instanța de contencios administrativ

cu acțiunea având ca obiect anularea deciziei din 29 august 2012 emisă de intimata-pârâtă

Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase

din România.

Prima instanță a respins

acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei, reținând

argumentele prezentate la pct. 1.2 din decizia de față.

Înalta Curte nu poate

împărtăși soluția curții de apel pentru argumentele ce vor fi prezentate

în continuare.

Prin actul administrativ

dedus judecății, intimata-pârâtă a retrocedat Parohiei Ortodoxe Române B. imobilul

înscris în cartea funciară a localității B., compus din:

- construcție situată

în comuna B., județul Timiș, înscrisă în cartea funciară a localității

B.;

- teren situat în aceeași

localitate, înscris în cartea funciară, în suprafață de 1.996 mp.

În preambulul actului

administrativ dedus controlului de legalitate, emitentul a menționat următoarele

aspecte:

- imobilul solicitat la

retrocedare a fost proprietatea Parorhiei Ortodoxe Române B. și a fost preluat

în mod abuziv, în temeiul Decretului nr. 176/1948;

- la momentul soluționării

cererilor de retrocedare, imobilul înscris în cartea funciară a localității

B., județul Timiș,  se află în domeniul public al comunei B. și are

destinația de spațiu comercial și spații de locuit, fiind folosit

în temeiul unor contracte de închiriere.

Conform art. 1 alin. (1)

și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată:

„(1) Orice persoană care

se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către

o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim

și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat,

cât și public.

(2) Se poate adresa instanței

de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un

interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui

subiect de drept.”

Potrivit art. 2 din același

act normativ, persoana vătămată este orice persoană titulară a unui drept ori a

unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ.

Ca atare, în raport de

dispozițiile normative anterior citate, reclamant, în sens de persoană vătămată,

poate fi și un terț în raport cu autoritatea emitentă și cu beneficiarul

actului administrativ unilateral cu caracter individual.

Cu alte cuvinte, în speța

de față, recurenta poate fi subiect de sesizare a instanței de contencios

administrativ, în condițiile în care, la momentul soluționării cererilor

de retrocedare, imobilul litigios se afla în domeniul public al comunei B.

Mai mult decât atât, instanța

de control judiciar constată faptul că au fost respectate prevederile art. 21

alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, deoarece reclamanta a fost reprezentată

în instanță prin primar, acesta fiind și cel care a semnat cererea de

chemare în judecată.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

În consecință, în baza

art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa

sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta Primăria comunei B., prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 210

din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 9 mai 2014.