ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamanta SC O.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

C.N.A., în principal, anularea ca netemeinică și nelegală a Deciziei nr. 253

din 17 mai 2012 emise de pârâtul C.N.A., în subsidiar, în temeiul art. 7 din O.G.

nr. 2/2001 coroborat cu art. 94 din Legea nr. 504/2002, înlocuirea sancțiunii

contravenționale a amenzii cu avertisment și, în temeiul art. 274 C. proc. civ.,

obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin

sentința civilă nr. 5509 din 3 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei SC O.T.

SRL, prin administrator judiciar Acsis Solv Ipurl, în contradictoriu cu pârâtul

C.N.A., ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că astfel cum rezultă din

Raportul de monitorizare, la data 14 mai 2012, postul O.T.V., aparținând

reclamantei, a difuzat emisiunea "D.D.D.", anunțată ca având caracter

electoral, iar în partea superioară a ecranului a fost afișat titlul: C.E. dezvăluie

adevărul despre „S.F.". În cadrul emisiunii a fost transmisă înregistrarea

unui material audiovizual cu domnul C.E., candidat P.P.-D.D. la alegerile

locale pentru funcția de primar al sectorului 6.

În

materialul audiovizual difuzat, d-nul C.E. a făcut referire la presupuse fapte

și comportamente ilegale săvârșite de contracandidatul său la alegerile locale,

dl Ș.F., acuzându-l, că ar fi folosit metode frauduloase pentru cumpărarea de

voturi, că ar pune la cale furturi electorale alături de interlopi, că și-ar fi

însușit, prin funcția pe care a avut-o produse din piețele agroalimentare pe

care le oferă potențialilor alegători în scopul votării sale, că ar fi

împrumutat sume exorbitante de la interlopi și pe care le va restitui prin

furturi din banii publici, în cazul în care va fi ales primar.

În

cadrul emisiunii d-nul C.E. a folosit un limbaj jignitor la adresa

contracandidatului său, precum: „mincinos, impostor, fățarnic, laș, grandoman,

mincinos, duplicitar, etc.”, aceeași atitudine fiind manifestată și față de

ceilalți contracandidați ai săi.

Din

cuprinsul aceluiași Raport de monitorizare, rezultă că, pe parcursul a două

zile, 14 și 15 mai 2012, între orele 7.30-20.00, postul O.T.V. a difuzat, cu

intermitențe, rezultatele a două sondaje:

-

Primul sondaj: Sondaj A.T.L.E., sector 2: câștigă 75% din voturi; Sondajul A.T.L.E.,

realizat în perioada 3-10 mai; Eșantion sondaj: 1.020 persoane, eroare +/- 3,1

%, fără a se preciza metodologia utilizată, cine a solicitat și cine a plătit

efectuarea sondajului;

-

Al doilea sondaj: H.V., favorit la șefia C.J. Hunedoara cu 30,5 %, fără a se

preciza denumirea instituției care l-a realizat, data sau intervalul de timp în

care a fost efectuat și metodologia utilizată, dimensiunea eșantionului și

marja maximă de eroare, cine l-a solicitat și cine a plătit efectuarea

sondajului.

În

temeiul acestui Raport de monitorizare, C.N.A., a adoptat Decizia nr. 253 din

data de 17 mai 2012 prin care a amendat reclamanta, cu amendă în cuantum de

5.000 lei, prevăzându-se și obligația de a difuza textul deciziei de

sancționare în condițiile prevăzute de art. 93

1

alin. (1) și (2) din

Legea nr. 504/2002,cu modificările și completările ulterioare.

Astfel

cum rezultă din cuprinsul deciziei sancționatoare, autoritatea pârâtă a reținut

în sarcina reclamantei încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) lit. b), c) și

art. 10 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 195/2012 privind principii și reguli

de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și televiziune, a

campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităților administrației

publice locale.

Instanța

de fond a reținut că un motiv de nelegalitate invocat pe calea unei acțiuni în

contenciosul administrativ poate constitui o cauză de anulare a unui act

administrativ numai în condițiile în care neregularitatea vatămă un drept

subiectiv sau un interes legitim al reclamantului, anularea actului fiind

întotdeauna condiționată de dovedirea vătămării.

Or,

această concepție de reglementare în materia contenciosului administrativ

exclude posibilitatea clasificării cauzelor de nulitate în cauze de nulitate

absolută și cauze de nulitate relativă, în condițiile în care nulitatea

absolută este o nulitate necondiționată de dovedirea unei vătămări, iar

instanța de contencios administrativ analizează întotdeauna îndeplinirea

cerinței constând în dovedirea unei vătămări, atunci când dispune anularea

actului.

Astfel,

instanța de fond a apreciat că, în cauză, criticile de nelegalitate formulate

de reclamantă la punctele II și III din cererea de chemare în judecată, chiar

dacă sunt invocate sub forma „nulității absolute”, sunt în realitate motive de

nulitate care vor fi examinate din perspectiva vătămării drepturilor și

intereselor legitime ale acesteia.

Referitor

la susținerea reclamantei, în sensul că pârâtul nu putea dispune ab initio

sancțiunea amenzii contravenționale împotriva sa, în condițiile în care nu a

emis anterior, pentru aceleași fapte, o somație publică, Curtea de Apel a

constatat că sunt incidente prevederile art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu

modificările și completările ulterioare.

Instanța

de fond a mai constatat că aceste prevederi legale au fost respectate de

autoritatea pârâtă, întrucât, anterior adoptării deciziei atacate,

radiodifuzorul a fost sancționat cu somație publică pentru încălcarea

dispozițiilor aceleiași decizii cu caracter normativ - Decizia nr. 195/2012

privind principii și

reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și televiziune, a

campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităților administrației

publice locale - prin Decizia nr. 238/15 mai 2012.

Având

în vedere că somația primită de reclamantă vizează nerespectarea art. 4 alin. (2),

iar sancțiunea amenzii, aplicată prin decizia atacată vizează nerespectarea art.

8 alin. (2) lit. b), c) și art. 10 alin. (1) din Decizia nr. 195/2012 privind

principii și reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și

televiziune, a campaniei electorale din anul 2012, Curtea de Apel a constatat

că prevederile art. 91 alin. (2) și (3) din Legea nr. 504/2002, cu modificările

și completările ulterioare, au fost respectate, ceea ce este relevant în

aprecierea repetării abaterii fiind faptul că încălcarea vizează aceeași

decizie de reglementare, deci aceleași prevederi referitoare la desfășurarea

campaniei electorale.

Curtea

de Apel a constatat că reclamanta răspunde pentru conținutul programelor

difuzate, având așadar obligația de a se conforma reglementărilor incidente în

materia campaniei electorale, în condițiile în care a optat pentru difuzarea

unor emisiuni electorale, culpa pentru nerespectarea acestor prevederi legale

fiind cu atât mai mult evidentă, cu cât emisiunea respectivă nu a fost

transmisă în direct, ci a fost înregistrată.

S-a

mai reținut și faptul că, în afară de Decizia de reglementare nr. 195/2012,

obligația posturilor de televiziune de a asigura o campanie echitabilă pentru

toți competitorii electorali, prin excluderea afirmațiilor care pot aduce

atingere demnității umane sau moralei publice și prin probarea eventualelor

acuzații aduse unui candidat, rezultă și din prevederile art. 63, 67 și 68 din

Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților locale.

Referitor

la solicitarea reclamantei de înlocuire a amenzii cu avertisment, solicitarea

întemeiată pe prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2011, instanța de

fond a constatat că nu poate fi primită, întrucât aceste prevederi nu sunt

aplicabile în cazul de față.

S-a

apreciat că, în concursul dintre prevederile O.G. nr. 2/2011 și prevederile Legii

nr. 504/2002 în ceea ce privește materia contravențiilor, se aplică cu

prioritate Legea nr. 504/2002, ca lege specială derogatorie în domeniul

audiovizual, completarea cu prevederile dreptului comun fiind permisă numai în

măsura în care există compatibilitate între prevederi.

Prin

urmare, în raport de prevederile art. 90 alin. (4) și art. 91 și de

împrejurarea că, deși a fost somată, reclamanta a perseverat în ceea ce

privește încălcarea prevederilor legale în materie de campanie electorală,

Curtea de Apel a constatat că aplicarea sancțiunii amnezii în cuantumul minim

prevăzut de lege răspunde exigenței respectării principiului

proporționalității.

Împotriva

hotărârii instanței de fond, reclamanta SC O.T. SRL prin administrator judiciar

Acsis Solv Ipurl a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În

motivarea recursului se arată că instanța de fond a pronunțat sentința atacată

fără temei legal și cu aplicarea greșită a legii (art. 304, pct. 9, C. proc.

civ.).

Recurenta

consideră că, în ceea ce privește legalitatea deciziei atacate, instanța de

fond apreciind asupra motivelor de legalitate, în mod greșit a considerat ca

s-au respectat dispozițiile prevăzute de art. 91 din Legea nr. 504/2002

modificată, cu privire la procedura somării prealabile. În cuprinsul sentinței

atacate se face referire la faptul că radiodifuzorul a fost sancționat cu

somație publică pentru încălcarea dispozițiilor aceleiași decizii, fără însă a

se preciza concret, în ce au constat actele sancționării.

Se

mai susține că, instanța de fond, reținând în totalitate susținerile pârâtului

din cuprinsul deciziei, apreciază, în mod eronat, că s-au respectat

dispozițiile prevăzute de art. 91 din Legea nr. 504/2002, aceasta deoarece: ".anterior

adoptării deciziei atacate, radiodifuzorul a fost sancționat cu somație publică

pentru încălcarea dispozițiilor aceleiași decizii cu caracter normativ - Decizia

nr. 195/2012 privind principii și reguli de desfășurare, prin intermediul

posturilor de radio și televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru

alegerea autorităților administrației publice locale - prin Decizia nr. 238 din

15 mai 2012.", cu toate că legea obligă în mod expres Consiliul să emită în

primă fază o somație pentru aceeași faptă, cuprinzând condiții și termene

precise de intrare în legalitate, obligație care nu poate fi suplinită sau înlocuită

chiar dacă anterior postul de televiziune a mai fost sancționat pentru același

gen de fapte.

Or,

având în vedere faptul că instituția intimată nu a respectat dispozițiile

imperative ale art. 91 din Legea nr. 504/2002, respectiv acelea de a emite mai întâi

o somație de intrare în legalitate, Decizia nr. 253 din 17 mai 2012 emisă de

C.N.A. este nelegală.

Cu

privire la respingerea de către instanța de fond a susținerilor referitoare la încălcarea

dreptului la exprimare prin emiterea de către instituția intimată a deciziei de

sancționare, recurenta precizează că și de această dată s-a dat o interpretare

greșită aspectelor legale invocate.

În

cauză, invitații și telespectatorii emisiunii nu au făcut altceva decât să

emită niște opinii cu privire la niște situații, respectiv persoane cu impact

asupra comunității.

Libertatea

de exprimare acoperă nu numai „informațiile" și „ideile" primite

favorabil sau cu indiferență, ori considerat inofensive, dar și pe acelea care

ofensează, șochează sau deranjează. Curtea Europeana s-a exprimat în acest sens

în cauza Handyside vs. Regatul Unit din 1976, în care a menționat că se bucură

de libertatea de exprimare și persoanele care au idei ce "șochează,

contrazic sau neliniștesc statul sau o oarecare parte a poporului." Acest

fapt constituie "o cerință a pluralismului, toleranței și spiritului

deschis fără de care nu există societate democratică."

Deci,

se impune obligația organului de monitorizare de a face o distincție clară între

publicitatea electorală pe de o parte și dezbaterile politice, comunicarea

informațiilor către public prin programele de știri, pe de altă parte. Într-o

atare situație, chiar dacă informațiile prezentate, ori opiniile exprimate de

diferite persoane ce activează în sfera politicului șochează, statul nu poate

cenzura presa, prin limitarea libertății de exprimarea. Datoria statului este

tocmai aceea de a asigura ca toate informațiile ce ar putea prezenta un interes

public să ajungă la receptor, cu atât mai mult cu cât aceste informații privesc

sfera politicului, sferă care presupune o transparență mult mai bine conturată.

Recurenta

mai susține că aplicarea sancțiunii de 5.000 lei, chiar și în cazul în care

vinovăția ar fi extrem de clară și temeinic dovedită, este nejustificată.

Instanța

de fond putea, în lipsa unor elemente concrete care să susțină o gravitate

deosebită a faptelor, să dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale a

amenzii cu avertisment.

Examinând

cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru

a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Prin

Decizia nr. 253 din 17 mai 2012 recurenta a fost sancționată cu amendă în

cuantum de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2), lit. b),

c) și 10 alin. (1) din Decizia nr. 195/2012 privind principii și reguli de

desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și de televiziune, a

campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităților administrației

publice locale.

Potrivit

dispozițiilor art. 8 alin. (2): în cadrul emisiunilor electorale și al

emisiunilor de dezbateri electorale competitorii electorali și, după caz,

participanții au următoarele obligații: să nu facă afirmații care pot aduce

atingere demnității umane sau moralei publice, să probeze eventualele acuzații

cu incidență penală sau morală aduse unui alt candidat, ori reprezentant al

competitorilor electorali.

Conform

art. 10 alin. (1): în cazul prezentării de sondaje de opinie cu conținut

electoral, acestea trebuie însoțite de următoarele informații: denumirea

instituției care a realizat sondajul, data sau intervalul de timp în care a

fost efectuat sondajul și metodologia utilizată, dimensiunea eșantionului și

marja maximă de eroare, cine a solicitat și cine a plătit efectuarea

sondajului.

Înalta

Curte constată că Decizia nr. 253 din 17 mai 2012, conține descrierea amplă,

motivată în drept și în fapt, a abaterilor care au constituit încălcări ale

prevederilor menționate mai sus.

Analizând

conținutul emisiunii "D.D.D.", difuzată de postul O.T.V., ce aparține

recurentei-reclamante, membrii Consiliului au reținut în sarcina acesteia,

faptul că în cadrul ediției din 14 mai 2012 a fost difuzat un material

audiovizual în care un candidat la alegerile locale a formulat acuzații

nedovedite la adresa contracandidaților săi și a făcut afirmații de natură a

afecta demnitatea și imaginea acestora, încălcându-se astfel prevederile art. 8

alin. (2) lit. b) și c) din Decizia nr. 195/2012.

În

materialul audiovizual difuzat, dl C.E. a făcut referiri ample cu privire la

presupuse fapte și comportamente ilegale săvârșite de contracandidatul său la

alegerile locale, dl Ș.F. Astfel, acesta a fost acuzat, printre altele, că ar folosi

metode frauduloase pentru cumpărarea de voturi, că ar pune la cale furturi

electorale alături de interlopi, că și-ar fi însușit, prin funcția pe care a

avut-o de Director General în Administrația Piețelor Sector 4, produse din

piețele agroalimentare pe care le oferă potențialilor alegători în scopul

votării sale, că ar fi împrumutat sume exorbitante de la interlopi și pe care

le va restitui prin furturi din banii publici, în cazul în care va fi ales

primar al sectorului 6.

În

susținerea afirmațiilor acuzatoare nu numai că nu au fost prezentate dovezi, dar

dl C.E. a folosit și un limbaj jignitor la adresa contracandidatului său

precum: „mincinos, impostor, fățarnic, laș, grandoman mincinos, duplicitar,

vrea să pai un bisericos, dar înjură ca la ușa cortului, își bârfește colegii

îi sapă pe la spate și așteaptă la cotitură", concluzionând:,,asta este

adevărata față a personajul F.."

Dl

C.E. a manifestat aceeași atitudine, care contravine prevederilor legale

invocate, și față de ceilalți contracandidați ai săi, după cum reiese din

afirmația făcută în finalul înregistrării materialului prezentat:,,într-o altă

emisiune de mâine, care va fi mult mai. tare, mai important, dar atunci o să

avem un alt personaj care nu pot să-l calific decât negativ. Acela este P.."

Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că unele afirmații

de natură acuzatoare ale domnului C.E. nu au fost susținute cu probe, ca de

exemplu: „pentru că la sumele exorbitante de bani pe care le-a cheltuit, pe care

Ie-a împrumutat de la interlopi să poată să ajungă primar ca să fure, să fure

din banii publici, din banii cetățenilor Sectorului 6, pentru a-și da datoriile

înapoi".

Chiar

dacă în timpul campaniei electorale publicitatea politică negativă este

acceptată, atunci când este exercitată în limitele și condițiile expres

reglementate și asumată de un competitor electoral, acest fapt nu trebuie însă

să facă posibilă denigrarea și jignirea celorlalți candidați, ori să conducă la

inducerea ideii că aceștia ar săvârși numai ilegalități, depășindu-se în aceste

condiții cadrul legal de desfășurare a unei emisiuni electorale sau cadrul criticii

celorlalți contracandidați.

Recurenta-reclamantă

a fost amendată și pentru încălcarea 10 alin. (1) din același act normativ, întrucât

prezentarea rezultatelor unor sondaje nu a fost făcută cu respectarea

dispozițiilor invocate, care prevăd că publicul trebuie să fie informat cu

privire la denumirea instituției care le-a realizat, data sau intervalul de

timp în care au fost efectuate, metodologia utilizată, dimensiunea eșantionului

și marja maximă de eroare, cine a solicitat și cine a plătit efectuarea

sondajelor.

Lipsa

prezentării acestor elemente prevăzute expres de dispozițiile menționate a fost

de natură să afecteze dreptul la informare obiectivă a publicului cu privire la

sondajele difuzate.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că anterior aplicării sancțiunii ce face

obiectul prezentului dosar, recurenta-reclamantă a mai fost sancționată pentru

încălcarea dispozițiilor Deciziei nr. 195/2012, privind desfășurarea campaniei

electorale în audiovizual, respectiv cu somație publică prin Decizia nr. 238.din

15 mai 2012, situație în care afirmațiile acesteia conform cărora intimata nu a

emis anterior o somație, ci a procedat direct la aplicarea unei amenzi, sunt neîntemeiate

și nu pot fi primite

Înalta

Curte constată că și din perspectiva nelegalității deciziei atacate pentru că

nu s-au respectat prevederile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002,

susținerile recurentei sunt nefondate.

Din

interpretarea dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002 rezultă că emiterea

somației este obligatorie pentru C.N.A. numai atunci când radiodifuzorul

săvârșește, pentru prima oară, o faptă contravențională prevăzută de art. 91 alin.

(1) din Legea nr. 504/2002, adică orice nerespectare a dispozițiilor Legii nr. 504/2002,

altele decât cele prevăzute de art. 90 alin. (1).

Articolul

91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, în teza a doua, prevede că în cazul în

care radiodifuzorul sau distribuitorul de serviciu, deși a fost somat anterior,

încalcă din nou aceste prevederi, se poate aplica amendă contravențională.

Din

interpretarea articolului 91 alin. (3) rezultă că acesta nu se referă la

încălcarea din nou a aceleiași prevederi exprese, ci lasăvârșirea de fapte care

să vizeze încălcări ale legii audiovizualului sau a deciziilor cu caracter

normativ emise de C.N.A.

Cum

recurenta-reclamantă a mai fost sancționată pentru încălcarea prevederilor

legale care reglementează publicitatea și teleshoppingul, Înalta Curte constată

că în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, apreciind că

nu sunt încălcate prevederile art. 91 din Legea nr. 504/2002.

Recurenta-reclamantă

înțelege să invoce jurisprudența C.E.D.O., din care sunt prezentate, în mod

disparat, anumite idei, care nu au incidență în prezenta cauză.

Jurisprudența

C.E.D.O. a conturat faptul că libertatea de exprimare, unul dintre fundamentele

societății democratice și una dintre condițiile de bază ale progresului și

dezvoltării fiecărui individ, este una dintre garanțiile esențiale ale tuturor

celorlalte drepturi și libertăți.

Dezvoltarea

și protejarea democrației se află în corelație directă cu dimensiunile

protecției dreptului la exprimare și informare, dar, potrivit paragrafului al

doilea al art. 10, exercitarea acestor libertăți comportă îndatoriri și

responsabilități în vederea proteguirii mai multor valori, inclusiv morala,

reputația ori drepturile altora.

Exercitarea

libertății de exprimare se află în corelație directă cu alte drepturi

fundamentale, printre care un rol special îl ocupă dreptul persoanei la viața

privată, drept căruia i se circumscrie și imaginea persoanei.

Cu

privire la solicitarea recurentei-reclamante de a dispune înlocuirea sancțiunii

amenzii, Înalta Curte apreciază că intimatul-pârât a ținut cont de gravitatea

faptelor și de efectele acestora, de sancțiunile primite anterior, de

intervalul orar de difuzare a emisiunilor ce au făcut obiectul sancțiunii,

precum și de faptul că recurenta-reclamantă nu este la prima abatere în ceea ce

privește încălcarea prevederilor legale în materie de campanie electorală.

Înalta

Curte apreciază că folosirea unei măsuri coercitive trebuie să fie condiționată

de respectarea principiului proporționalității.

Prin

menținerea amenzii, instanța de fond a respectat tocmai acest principiu, date

fiind circumstanțele legate de gravitatea abaterii, așa cum au fost evidențiate

mai sus.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

temeinică și legală iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate

și nu pot fi primite.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC O.T. SRL prin administrator judiciar Acsis Solv Ipurl

împotriva sentinței civile nr. 5509 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2014.