ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC O.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., în principal, anularea ca netemeinică și nelegală a Deciziei nr. 253 din 17 mai 2012 emise de pârâtul C.N.A., în subsidiar, în temeiul art. 7 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 94 din Legea nr. 504/2002, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertisment și, în temeiul art. 274 C. proc. civ., obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 5509 din 3 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei SC O.T.

SRL, prin administrator judiciar Acsis Solv Ipurl, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că astfel cum rezultă din Raportul de monitorizare, la data 14 mai 2012, postul O.T.V., aparținând reclamantei, a difuzat emisiunea "D.D.D.", anunțată ca având caracter electoral, iar în partea superioară a ecranului a fost afișat titlul: C.E. dezvăluie adevărul despre „S.F.". În cadrul emisiunii a fost transmisă înregistrarea unui material audiovizual cu domnul C.E., candidat P.P.-D.D. la alegerile locale pentru funcția de primar al sectorului 6. În materialul audiovizual difuzat, d-nul C.E.

a făcut referire la presupuse fapte și comportamente ilegale săvârșite de contracandidatul său la alegerile locale, dl Ș.F., acuzându-l, că ar fi folosit metode frauduloase pentru cumpărarea de voturi, că ar pune la cale furturi electorale alături de interlopi, că și-ar fi însușit, prin funcția pe care a avut-o produse din piețele agroalimentare pe care le oferă potențialilor alegători în scopul votării sale, că ar fi împrumutat sume exorbitante de la interlopi și pe care le va restitui prin furturi din banii publici, în cazul în care va fi ales primar. În cadrul emisiunii d-nul C.E. a folosit un limbaj jignitor la adresa contracandidatului său, precum: „mincinos, impostor, fățarnic, laș, grandoman, mincinos, duplicitar, etc.”, aceeași atitudine fiind manifestată și față de ceilalți contracandidați ai săi.

Din cuprinsul aceluiași Raport de monitorizare, rezultă că, pe parcursul a două zile, 14 și 15 mai 2012, între orele 7.30-20.00, postul O.T.V. a difuzat, cu intermitențe, rezultatele a două sondaje: - Primul sondaj: Sondaj A.T.L.E., sector 2: câștigă 75% din voturi; Sondajul A.T.L.E., realizat în perioada 3-10 mai; Eșantion sondaj: 1.020 persoane, eroare +/- 3,1 %, fără a se preciza metodologia utilizată, cine a solicitat și cine a plătit efectuarea sondajului; - Al doilea sondaj: H.V., favorit la șefia C.J. Hunedoara cu 30,5 %, fără a se preciza denumirea instituției care l-a realizat, data sau intervalul de timp în care a fost efectuat și metodologia utilizată, dimensiunea eșantionului și marja maximă de eroare, cine l-a solicitat și cine a plătit efectuarea sondajului.

În temeiul acestui Raport de monitorizare, C.N.A., a adoptat Decizia nr. 253 din data de 17 mai 2012 prin care a amendat reclamanta, cu amendă în cuantum de 5.000 lei, prevăzându-se și obligația de a difuza textul deciziei de sancționare în condițiile prevăzute de art. 93 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002,cu modificările și completările ulterioare. Astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei sancționatoare, autoritatea pârâtă a reținut în sarcina reclamantei încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) lit. b), c) și art. 10 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 195/2012 privind principii și reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităților administrației publice locale.

Instanța de fond a reținut că un motiv de nelegalitate invocat pe calea unei acțiuni în contenciosul administrativ poate constitui o cauză de anulare a unui act administrativ numai în condițiile în care neregularitatea vatămă un drept subiectiv sau un interes legitim al reclamantului, anularea actului fiind întotdeauna condiționată de dovedirea vătămării. Or, această concepție de reglementare în materia contenciosului administrativ exclude posibilitatea clasificării cauzelor de nulitate în cauze de nulitate absolută și cauze de nulitate relativă, în condițiile în care nulitatea absolută este o nulitate necondiționată de dovedirea unei vătămări, iar instanța de contencios administrativ analizează întotdeauna îndeplinirea cerinței constând în dovedirea unei vătămări, atunci când dispune anularea actului.

Astfel, instanța de fond a apreciat că, în cauză, criticile de nelegalitate formulate de reclamantă la punctele II și III din cererea de chemare în judecată, chiar dacă sunt invocate sub forma „nulității absolute”, sunt în realitate motive de nulitate care vor fi examinate din perspectiva vătămării drepturilor și intereselor legitime ale acesteia. Referitor la susținerea reclamantei, în sensul că pârâtul nu putea dispune ab initio sancțiunea amenzii contravenționale împotriva sa, în condițiile în care nu a emis anterior, pentru aceleași fapte, o somație publică, Curtea de Apel a constatat că sunt incidente prevederile art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a mai constatat că aceste prevederi legale au fost respectate de autoritatea pârâtă, întrucât, anterior adoptării deciziei atacate, radiodifuzorul a fost sancționat cu somație publică pentru încălcarea dispozițiilor aceleiași decizii cu caracter normativ - Decizia nr. 195/2012 privind principii și reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităților administrației publice locale - prin Decizia nr. 238/15 mai 2012. Având în vedere că somația primită de reclamantă vizează nerespectarea art. 4 alin. (2), iar sancțiunea amenzii, aplicată prin decizia atacată vizează nerespectarea art. 8 alin. (2) lit. b), c) și art. 10 alin. (1) din Decizia nr. 195/2012 privind principii și reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și televiziune, a campaniei electorale din anul 2012, Curtea de Apel a constatat că prevederile art. 91 alin. (2) și (3) din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, au fost respectate, ceea ce este relevant în aprecierea repetării abaterii fiind faptul că încălcarea vizează aceeași decizie de reglementare, deci aceleași prevederi referitoare la desfășurarea campaniei electorale.

Curtea de Apel a constatat că reclamanta răspunde pentru conținutul programelor difuzate, având așadar obligația de a se conforma reglementărilor incidente în materia campaniei electorale, în condițiile în care a optat pentru difuzarea unor emisiuni electorale, culpa pentru nerespectarea acestor prevederi legale fiind cu atât mai mult evidentă, cu cât emisiunea respectivă nu a fost transmisă în direct, ci a fost înregistrată. S-a mai reținut și faptul că, în afară de Decizia de reglementare nr. 195/2012, obligația posturilor de televiziune de a asigura o campanie echitabilă pentru toți competitorii electorali, prin excluderea afirmațiilor care pot aduce atingere demnității umane sau moralei publice și prin probarea eventualelor acuzații aduse unui candidat, rezultă și din prevederile art. 63, 67 și 68 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților locale.

Referitor la solicitarea reclamantei de înlocuire a amenzii cu avertisment, solicitarea întemeiată pe prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2011, instanța de fond a constatat că nu poate fi primită, întrucât aceste prevederi nu sunt aplicabile în cazul de față. S-a apreciat că, în concursul dintre prevederile O.G. nr. 2/2011 și prevederile Legii nr. 504/2002 în ceea ce privește materia contravențiilor, se aplică cu prioritate Legea nr. 504/2002, ca lege specială derogatorie în domeniul audiovizual, completarea cu prevederile dreptului comun fiind permisă numai în măsura în care există compatibilitate între prevederi.

Prin urmare, în raport de prevederile art. 90 alin. (4) și art. 91 și de împrejurarea că, deși a fost somată, reclamanta a perseverat în ceea ce privește încălcarea prevederilor legale în materie de campanie electorală, Curtea de Apel a constatat că aplicarea sancțiunii amnezii în cuantumul minim prevăzut de lege răspunde exigenței respectării principiului proporționalității. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta SC O.T. SRL prin administrator judiciar Acsis Solv Ipurl a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond a pronunțat sentința atacată fără temei legal și cu aplicarea greșită a legii (art. 304, pct. 9, C. proc.

civ.). Recurenta consideră că, în ceea ce privește legalitatea deciziei atacate, instanța de fond apreciind asupra motivelor de legalitate, în mod greșit a considerat ca s-au respectat dispozițiile prevăzute de art. 91 din Legea nr. 504/2002 modificată, cu privire la procedura somării prealabile. În cuprinsul sentinței atacate se face referire la faptul că radiodifuzorul a fost sancționat cu somație publică pentru încălcarea dispozițiilor aceleiași decizii, fără însă a se preciza concret, în ce au constat actele sancționării.

Se mai susține că, instanța de fond, reținând în totalitate susținerile pârâtului din cuprinsul deciziei, apreciază, în mod eronat, că s-au respectat dispozițiile prevăzute de art. 91 din Legea nr. 504/2002, aceasta deoarece: ".anterior adoptării deciziei atacate, radiodifuzorul a fost sancționat cu somație publică pentru încălcarea dispozițiilor aceleiași decizii cu caracter normativ - Decizia nr. 195/2012 privind principii și reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităților administrației publice locale - prin Decizia nr. 238 din 15 mai 2012.", cu toate că legea obligă în mod expres Consiliul să emită în primă fază o somație pentru aceeași faptă, cuprinzând condiții și termene precise de intrare în legalitate, obligație care nu poate fi suplinită sau înlocuită chiar dacă anterior postul de televiziune a mai fost sancționat pentru același gen de fapte.

Or, având în vedere faptul că instituția intimată nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 91 din Legea nr. 504/2002, respectiv acelea de a emite mai întâi o somație de intrare în legalitate, Decizia nr. 253 din 17 mai 2012 emisă de C.N.A. este nelegală. Cu privire la respingerea de către instanța de fond a susținerilor referitoare la încălcarea dreptului la exprimare prin emiterea de către instituția intimată a deciziei de sancționare, recurenta precizează că și de această dată s-a dat o interpretare greșită aspectelor legale invocate. În cauză, invitații și telespectatorii emisiunii nu au făcut altceva decât să emită niște opinii cu privire la niște situații, respectiv persoane cu impact asupra comunității.

Libertatea de exprimare acoperă nu numai „informațiile" și „ideile" primite favorabil sau cu indiferență, ori considerat inofensive, dar și pe acelea care ofensează, șochează sau deranjează. Curtea Europeana s-a exprimat în acest sens în cauza Handyside vs. Regatul Unit din 1976, în care a menționat că se bucură de libertatea de exprimare și persoanele care au idei ce "șochează, contrazic sau neliniștesc statul sau o oarecare parte a poporului." Acest fapt constituie "o cerință a pluralismului, toleranței și spiritului deschis fără de care nu există societate democratică." Deci, se impune obligația organului de monitorizare de a face o distincție clară între publicitatea electorală pe de o parte și dezbaterile politice, comunicarea informațiilor către public prin programele de știri, pe de altă parte.

Într-o atare situație, chiar dacă informațiile prezentate, ori opiniile exprimate de diferite persoane ce activează în sfera politicului șochează, statul nu poate cenzura presa, prin limitarea libertății de exprimarea. Datoria statului este tocmai aceea de a asigura ca toate informațiile ce ar putea prezenta un interes public să ajungă la receptor, cu atât mai mult cu cât aceste informații privesc sfera politicului, sferă care presupune o transparență mult mai bine conturată. Recurenta mai susține că aplicarea sancțiunii de 5.000 lei, chiar și în cazul în care vinovăția ar fi extrem de clară și temeinic dovedită, este nejustificată. Instanța de fond putea, în lipsa unor elemente concrete care să susțină o gravitate deosebită a faptelor, să dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertisment.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Prin Decizia nr. 253 din 17 mai 2012 recurenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2), lit. b), c) și 10 alin. (1) din Decizia nr. 195/2012 privind principii și reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și de televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităților administrației publice locale.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2): în cadrul emisiunilor electorale și al emisiunilor de dezbateri electorale competitorii electorali și, după caz, participanții au următoarele obligații: să nu facă afirmații care pot aduce atingere demnității umane sau moralei publice, să probeze eventualele acuzații cu incidență penală sau morală aduse unui alt candidat, ori reprezentant al competitorilor electorali. Conform art. 10 alin. (1): în cazul prezentării de sondaje de opinie cu conținut electoral, acestea trebuie însoțite de următoarele informații: denumirea instituției care a realizat sondajul, data sau intervalul de timp în care a fost efectuat sondajul și metodologia utilizată, dimensiunea eșantionului și marja maximă de eroare, cine a solicitat și cine a plătit efectuarea sondajului.

Înalta Curte constată că Decizia nr. 253 din 17 mai 2012, conține descrierea amplă, motivată în drept și în fapt, a abaterilor care au constituit încălcări ale prevederilor menționate mai sus. Analizând conținutul emisiunii "D.D.D.", difuzată de postul O.T.V., ce aparține recurentei-reclamante, membrii Consiliului au reținut în sarcina acesteia, faptul că în cadrul ediției din 14 mai 2012 a fost difuzat un material audiovizual în care un candidat la alegerile locale a formulat acuzații nedovedite la adresa contracandidaților săi și a făcut afirmații de natură a afecta demnitatea și imaginea acestora, încălcându-se astfel prevederile art. 8 alin. (2) lit. b) și c) din Decizia nr. 195/2012. În materialul audiovizual difuzat, dl C.E.

a făcut referiri ample cu privire la presupuse fapte și comportamente ilegale săvârșite de contracandidatul său la alegerile locale, dl Ș.F. Astfel, acesta a fost acuzat, printre altele, că ar folosi metode frauduloase pentru cumpărarea de voturi, că ar pune la cale furturi electorale alături de interlopi, că și-ar fi însușit, prin funcția pe care a avut-o de Director General în Administrația Piețelor Sector 4, produse din piețele agroalimentare pe care le oferă potențialilor alegători în scopul votării sale, că ar fi împrumutat sume exorbitante de la interlopi și pe care le va restitui prin furturi din banii publici, în cazul în care va fi ales primar al sectorului 6. În susținerea afirmațiilor acuzatoare nu numai că nu au fost prezentate dovezi, dar dl C.E.

a folosit și un limbaj jignitor la adresa contracandidatului său precum: „mincinos, impostor, fățarnic, laș, grandoman mincinos, duplicitar, vrea să pai un bisericos, dar înjură ca la ușa cortului, își bârfește colegii îi sapă pe la spate și așteaptă la cotitură", concluzionând:,,asta este adevărata față a personajul F.." Dl C.E. a manifestat aceeași atitudine, care contravine prevederilor legale invocate, și față de ceilalți contracandidați ai săi, după cum reiese din afirmația făcută în finalul înregistrării materialului prezentat:,,într-o altă emisiune de mâine, care va fi mult mai. tare, mai important, dar atunci o să avem un alt personaj care nu pot să-l calific decât negativ. Acela este P.." Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că unele afirmații de natură acuzatoare ale domnului C.E.

nu au fost susținute cu probe, ca de exemplu: „pentru că la sumele exorbitante de bani pe care le-a cheltuit, pe care Ie-a împrumutat de la interlopi să poată să ajungă primar ca să fure, să fure din banii publici, din banii cetățenilor Sectorului 6, pentru a-și da datoriile înapoi". Chiar dacă în timpul campaniei electorale publicitatea politică negativă este acceptată, atunci când este exercitată în limitele și condițiile expres reglementate și asumată de un competitor electoral, acest fapt nu trebuie însă să facă posibilă denigrarea și jignirea celorlalți candidați, ori să conducă la inducerea ideii că aceștia ar săvârși numai ilegalități, depășindu-se în aceste condiții cadrul legal de desfășurare a unei emisiuni electorale sau cadrul criticii celorlalți contracandidați.

Recurenta-reclamantă a fost amendată și pentru încălcarea 10 alin. (1) din același act normativ, întrucât prezentarea rezultatelor unor sondaje nu a fost făcută cu respectarea dispozițiilor invocate, care prevăd că publicul trebuie să fie informat cu privire la denumirea instituției care le-a realizat, data sau intervalul de timp în care au fost efectuate, metodologia utilizată, dimensiunea eșantionului și marja maximă de eroare, cine a solicitat și cine a plătit efectuarea sondajelor. Lipsa prezentării acestor elemente prevăzute expres de dispozițiile menționate a fost de natură să afecteze dreptul la informare obiectivă a publicului cu privire la sondajele difuzate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că anterior aplicării sancțiunii ce face obiectul prezentului dosar, recurenta-reclamantă a mai fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor Deciziei nr. 195/2012, privind desfășurarea campaniei electorale în audiovizual, respectiv cu somație publică prin Decizia nr. 238.din 15 mai 2012, situație în care afirmațiile acesteia conform cărora intimata nu a emis anterior o somație, ci a procedat direct la aplicarea unei amenzi, sunt neîntemeiate și nu pot fi primite Înalta Curte constată că și din perspectiva nelegalității deciziei atacate pentru că nu s-au respectat prevederile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, susținerile recurentei sunt nefondate.

Din interpretarea dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002 rezultă că emiterea somației este obligatorie pentru C.N.A. numai atunci când radiodifuzorul săvârșește, pentru prima oară, o faptă contravențională prevăzută de art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, adică orice nerespectare a dispozițiilor Legii nr. 504/2002, altele decât cele prevăzute de art. 90 alin. (1). Articolul 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, în teza a doua, prevede că în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de serviciu, deși a fost somat anterior, încalcă din nou aceste prevederi, se poate aplica amendă contravențională. Din interpretarea articolului 91 alin. (3) rezultă că acesta nu se referă la încălcarea din nou a aceleiași prevederi exprese, ci lasăvârșirea de fapte care să vizeze încălcări ale legii audiovizualului sau a deciziilor cu caracter normativ emise de C.N.A.

Cum recurenta-reclamantă a mai fost sancționată pentru încălcarea prevederilor legale care reglementează publicitatea și teleshoppingul, Înalta Curte constată că în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, apreciind că nu sunt încălcate prevederile art. 91 din Legea nr. 504/2002. Recurenta-reclamantă înțelege să invoce jurisprudența C.E.D.O., din care sunt prezentate, în mod disparat, anumite idei, care nu au incidență în prezenta cauză. Jurisprudența C.E.D.O. a conturat faptul că libertatea de exprimare, unul dintre fundamentele societății democratice și una dintre condițiile de bază ale progresului și dezvoltării fiecărui individ, este una dintre garanțiile esențiale ale tuturor celorlalte drepturi și libertăți.

Dezvoltarea și protejarea democrației se află în corelație directă cu dimensiunile protecției dreptului la exprimare și informare, dar, potrivit paragrafului al doilea al art. 10, exercitarea acestor libertăți comportă îndatoriri și responsabilități în vederea proteguirii mai multor valori, inclusiv morala, reputația ori drepturile altora. Exercitarea libertății de exprimare se află în corelație directă cu alte drepturi fundamentale, printre care un rol special îl ocupă dreptul persoanei la viața privată, drept căruia i se circumscrie și imaginea persoanei.

Cu privire la solicitarea recurentei-reclamante de a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii, Înalta Curte apreciază că intimatul-pârât a ținut cont de gravitatea faptelor și de efectele acestora, de sancțiunile primite anterior, de intervalul orar de difuzare a emisiunilor ce au făcut obiectul sancțiunii, precum și de faptul că recurenta-reclamantă nu este la prima abatere în ceea ce privește încălcarea prevederilor legale în materie de campanie electorală. Înalta Curte apreciază că folosirea unei măsuri coercitive trebuie să fie condiționată de respectarea principiului proporționalității. Prin menținerea amenzii, instanța de fond a respectat tocmai acest principiu, date fiind circumstanțele legate de gravitatea abaterii, așa cum au fost evidențiate mai sus.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.T. SRL prin administrator judiciar Acsis Solv Ipurl împotriva sentinței civile nr. 5509 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2014.