ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1731/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1731/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 195

din 30 mai 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins în tot acțiunea formulată de reclamanta

SC T.A.P. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Între pârâta

A.P.D.R.P. (fosta S.A.P.A.R.D.), în calitate de autoritate contractantă și

reclamanta SC T.A.P. SRL, în calitate de beneficiar, la data de 19 octombrie 2006

s-a încheiat contractul din 19 iunie 2006, având ca obiect acordarea ajutorului

financiar nerambursabili în cuantum de 1.533.961 RON pentru realizarea proiectului

intitulat „Investiție nouă, construcție abator porci comuna P.C., județul Buzău”

cu o durată de valabilitate de 5 ani calculați de la data ultimei plăți conform

art. 2 alin. (2) paragraful final din contractul cadru de finanțare menționat.

Nerespectarea clauzelor

contractului de finanțare din 19 iunie 2006 de către reclamantă a fost semnalată

de către O.L.A.F., organism cu atribuții în asigurarea protejării intereselor financiare

și economice ale Comunității Europene, precum și luptei împotriva fraudei și a oricăror

activități ilegale care ar putea afecta bugetul comunitar (art. 280 coroborat cu

art. 274 din Tratatul de instituire a Comunității Europene), instituție care a recomandat

recuperarea integrală a fondurilor comunitare acordate în cadrul acestui contract.

Prin nota de informare

din 19 ianuarie 2011 privind proiectul din 19 iunie 2006 „Investiție nouă, construcție

abator porci comuna P.C., județul Buzău” finanțat din Programul S.A.P.A.R.D., O.L.A.F.

a adus la cunoștință A.P.D.R.P. o serie de nereguli cu privire la implementarea

de către reclamanta SC T.A.P. SRL., a proiectului arătat.

O.L.A.F. a efectuat un

control complex care a vizat verificarea autenticității ofertelor participanților

la procesul de achiziții de echipamente de abatorizare. Achiziția de echipamente

de abatorizare s-a desfășurat pe baza ofertelor a trei societăți: B.G.E. (având

ca reprezentanță în România societatea B.E.) și societățile din Italia C. și E.S.

Urmare a acestor constatări

și a verificărilor ulterioare, s-a întocmit procesul-verbal de constatare din 2

mai 2011 privind proiectul „Investiție nouă, construcție abator porci în comuna

P.C., județul Buzău, beneficiar SC T.A.P. SRL, înregistrat la A.P.D.R.P din 6

iunie 2011, împotriva căruia reclamanta a formulat contestație, soluționată prin

decizia din 6 iunie 2011 în sensul respingerii ca neîntemeiate.

Reclamanta a formulat

prezenta acțiune în anularea acestor acte administrative, solicitând și suspendarea

procesului-verbal de constatare din 2 mai 2011, înregistrat la A.P.D.R.P din 6

iunie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Cu privire la cererea

de suspendare instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite

cele două condiții impuse prin dispozițiile art. 14 alin. (1) al Legii

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat și

paguba iminentă.

În ceea ce privește condiția

cazului bine justificat, Curtea de apel a constat că pârâta și-a întemeiat măsura

luată pe prevederile contractuale, pe dispozițiile O.G. nr. 79/2003 privind controlul

și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente

utilizate necorespunzător și a apreciat că împrejurările invocate de reclamantă,

nu se constituie într-un caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea

nr. 554/2004 și nu conduc la crearea unei îndoieli serioase în privința legalității

actului administrativ, de natură a atrage suspendarea executării acestuia.

Cu privire la paguba iminentă,

Curtea de apel a constat că doar susținerile reclamantei privind producerea unei

pagube materiale și imposibilitatea reorganizării activității societății, nu este

suficientă pentru îndeplinirea acestei condiții în lipsa unor probe concrete privind

amploarea măsurii dispuse de autoritatea publică în raport de situația economică.

Din cererea formulata nu rezulta pericolul care ar determina

producerea unei pagube iminente, de natura sa justifice suspendarea executării actului

contestat, nefiind suficienta doar invocarea unei pretinse vătămări.

Cu privire la fondul cauzei,

Curtea de apel a constat că în conformitate cu art. 969 C. civ. „convențiile legal

făcute au putere de lege între părțile contractante”. Din acest principiu rezultă

obligativitatea contractului legal încheiat, de la care părțile nu se pot sustrage

și relativitatea contractului, în sensul că obligativitatea privește, în primul

rând, părțile contractante.

Potrivit dispozițiilor

din contractul din 19 octombrie 2006, art. 1 alin. (1) anexa nr. I „Prevederi generale”:

„(...)Nu sunt eligibile costurile oricăror servicii, bunuri și lucrări care depășesc

echivalentul în RON a 10.000 euro, pentru care beneficiarul nu a obținut oferte

de la cel puțin trei furnizori (…). Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața

autorității contractante pentru implementarea proiectului”. Alin. (2) al aceluiași

articol specifică „Beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu maximum de

profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici

în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract”.

Or, față de situația de

fapt reținută mai sus, Curtea de apel a constat că societatea reclamantă nu a manifestat

maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune

practici atunci când a făcut selecția ofertelor pentru realizarea proiectului. Pe

de altă parte, instanța de fond a apreciat că nu poate reține prescripția dreptului

de aplicare a sancțiunii, invocată de reclamantă, în temeiul art. 3 alin. (1) din

Regulamentul (CE) nr. 2988/1995, potrivit căruia „termenul de prescripție a acțiunii

este de patru ani de la momentul în care neregula menționată la art. 1 alin. (1)

a fost săvârșită. Cu toate acestea normele sectoriale pot să prevadă un termen mai

scurt, care nu poate fi mai mic de trei ani”, întrucât din actele dosarului rezultă

că verificările au fost inițiate de O.L.A.F. cu mult înainte de împlinirea acestui

termen. Nu a fost reținută nici incidența prevederilor O.U.G. nr. 66/2011,

privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea

și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente

acestora, pe motiv că respectivul act normativ a intrat în vigoare în anul 2011,

nefiind aplicabil în cauză.

Împotriva sentinței

nr. 195 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC T.A.P. SRL,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304 pct. 7 și

pct. 9 și art. 304

1

din vechiul C. proc. civ.

În susținerea căii

de atac promovate recurenta-reclamantă, a formulat, în esență, următoarele

critici:

- instanța de fond

a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 1 alin. (1) din anexa nr. 1 „Prevederi

generale ale contractului” și fără a ține seama de faptul că în calitate

de beneficiar și-a îndeplinit cu bună-credință toate obligațiile

asumate contractual pentru accesarea fondurilor europene și a apelat la serviciile

unei firme de consultanță, urmărind toți pașii prevăzuți de

legislația în vigoare în vederea derulării de achiziții cu respectarea

principiului transparenței, fapt confirmat și de intimată prin întâmpinarea

depusă la dosarul de fond.

- instanța de fond

nu a observat că, neregularitățile evidențiate în notele de control au

fost săvârșite de către terți, condiții în care nu se putea reține

culpa societății recurente întrucât culpa în conținutul ei obiectiv, conform

definiției juridice, constă în încălcarea sau omiterea unei obligații.

De altfel, susține recurenta-reclamantă că nici intimata-pârâtă și nici

instanța fondului nu a specificat în concret în ce constă culpa sa, care este

elementul obiectiv al acesteia (obligația încălcată).

Astfel, se susține

că doar enunțarea cuvântului neregulă fără a ține cont de elementele concrete

de fapt și fără o descriere temeinică care să arate legătura de cauzalitate

între acțiunea/inacțiunea sa și fapta descrisă drept neregulă duce

la un abuz cu consecințe deosebit de grave pentru societatea recurentă și

obiectiv nu poate fi reținut drept singur temei pentru restituirea sumei contractate.

- instanța de fond

în considerente a preluat doar textual dispozițiile contractuale fără a arăta

în concret care a fost obligația încălcată și fără a face lumină asupra

culpei societății cu privire la neregula constatată.

- instanța de fond

a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006

care edictau suspendarea de drept a tuturor procedurilor și acțiunilor

judiciare care tind la realizarea unor creanțe împotriva debitorului insolvent,

arătând în acest sens că societatea se află în stare de insolvență, în Dosarul

nr. 5397/114/2009 aflat pe rolul Tribunalului Buzău.

- instanța de fond

a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Astfel, susține recurenta

că: prin răspunsul la întâmpinare formulat dar și cu ocazia dezbaterilor a

arătat că reprezentanții organismelor cu atribuțiuni de control și

verificare au formulat concluzii incerte cu privire la faptele reținute în

sarcina celor trei operatori economici italieni în procedura de achiziție linie

abatorizare, dar și faptul că în privința sa nu a fost reținută nici

o faptă/neregulă, ci doar o suspiciune că ar fi cunoscut faptele societăților

italiene; instanța de fond nu a arătat implicarea, sub nici o formă a vinovăției,

vreunui reprezentant al societății, cu responsabilități în implementarea

proiectului S.A.P.A.R.D.

Susține recurenta-reclamantă

că față de toate aceste aspecte care vizau lipsa oricărei forme de vinovăție

a reprezentanților societății, în implementarea proiectului S.A.P.A.R.D.,

instanța nu s-a pronunțat și nu a motivat în nici un fel soluția

de respingere a cererii de chemare în judecată, rezumându-se la a relua textual,

conceptul de neregulă reținut prin actele administrative contestate.

- instanța de fond

nu s-a pronunțat nici cu privire la temeinicia sumei de 1.474.758,41 RON, aceasta

fiind aferentă celor cinci achiziții din cadrul proiectului, respectiv achiziții

servicii de consultanță, achiziție instalație frig, achiziție

pentru furnizarea de echipamente pentru stația de epurare, achiziție de

lucrări, achiziție linie de abatorizare și nu doar achiziția liniei

de abatorizare.

Astfel, recurenta-reclamantă

arată că deși în subsidiar a solicitat instanței de fond ca, în măsura

în care va reține culpa beneficiarului în ceea ce privește achiziția

liniei de abatorizare printr-o faptă concretă ce poate fi calificată ca neregulă

sau fraudă să oblige societatea numai la plata sumei de 355.633,51 RON, reprezentând

finanțarea liniei de abatorizare, această sumă, în echivalentul 93.136,27

euro, fiind de altfel și prejudiciul pe care O.L.A.F. îl consemnează în nota

de control din 2011, acest aspect nu a primit nici o dezlegare din partea instanței

fondului, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.

Prin întâmpinarea formulată

intimata A.P.D.R.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând detaliat

criticilor formulate prin cererea de recurs, și concluzionând în sensul că

instanța de fond prin sentința recurată a stabilit corect situația

de fapt, în raport de ansamblu material probator, pronunțând astfel o soluție

legală și temeinică.

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este

fondat, în limitele și pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Verificând, astfel, susținerile

recurentei-reclamante prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 și ale

art. 304

1

C. proc. civ. se constată că acestea sunt fondate, în condițiile

în care sentința atacată reflectă evaluarea incompletă atât a obiectului acțiunii

deduse judecății cât și a materialului probator, cu consecința necercetării

corespunzătoare și complete a fondului raportului juridic litigios.

Astfel, așa cum rezultă

din considerentele sentinței recurate, la soluționarea cauzei, instanța de fond

nu s-a pronunțat cu privire la petitul subsidiar, formulat de recurenta-reclamantă,

prin prisma faptului că neregularitățile invocate prin actele întocmite de

autorități vizează doar o parte din fondurile nerambursabile aferente achiziției

liniei de abatorizare, iar în soluționarea petitului principal a analizat în

mod selectiv și în termeni generali motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă

împotriva actelor administrative contestate atât prin cererea de chemare în judecată

cât și prin răspunsul la întâmpinare, limitându-se doar la redarea, situației

de fapt expuse în conținutul notei de control din 2011 întocmită în urma verificărilor

întreprinse de către O.L.A.F., cu privire la implementarea de către SC T.A.P.

SRL a proiectului din 19 iunie 2006 „Investiție nouă, construcție abator porci comuna

P.C., județul Buzău” finanțat din Programul S.A.P.A.R.D., și la redarea necenzurată

nici măcar la nivel de aparență prin expunerea unui raționament propriu

cu privire la fondul raportului juridic litigios, a punctului de vedere expus de

intimata-pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, o astfel de atitudine

echivalând cu o necercetare judecătorească completă a fondului cauzei, aspect de

natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil cel puțin al uneia dintre

părți.

Relevant, în acest sens,

este faptul că deși prin răspunsul la întâmpinare recurenta-reclamantă, față

de constatările O.L.A.F. în sensul că neregulile constatate au vizat doar procedura

de achiziție a liniei de abatorizare și au generat un prejudiciu estimat

de 355.633,51 RON, fără TVA, echivalentul a 93.136,27 euro, fără TVA, a formulat

un petit subsidiar, instanța de fond nu a analizat cauza și sub acest

aspect, prin prisma aplicării principiului proporționalității, consacrat

în practica Curții Europene de Justiție.

Așa fiind, casarea cu

trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează

desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității

și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale,

a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

În acest context, instanța

de fond, în măsura în care va reține existența neregulilor semnalate prin

actele administrative contestate, va trebui să analizeze și în ce măsură împrejurarea

că pentru o parte din fondurile nerambursabile s-a invocat existența unor „neregularități”

în sensul art. 17 alin. (1), (3) și alin. (5) din anexa nr. 1 la contractul de finanțare

și a Legii nr. 316/2001, care ar putea atrage neeligibilitatea cheltuielilor în

valoare de 355.633,51 RON, fără TVA, poate constitui un motiv de rambursare a sumei

de 1.474.758,41 RON, respectiv a întregii finanțări nerambursabile folosită efectiv

la executarea proiectului aprobat, prin prisma scopului în care Programul S.A.P.A.R.D.

a fost reglementat, dar și a principiul proporționalității, în aplicarea căruia,

Curtea Europenă de Justiție a stabilit că „sancțiunile din dreptul intern trebuie

să fie totdeauna proporționale cu gravitatea abuzului” (cauza C 146/05, Hot. din

27 septembrie 2007, Collee KG și Finanzanet) iar „măsura să nu depășească ceea ce

este necesar pentru că devine improprie scopului urmărit” (Hot. c – 45/2006 – Campina).

De asemenea, cu ocazia

rejudecării se vor analiza și celelalte motive de recurs ale recurentei, ce vizează

fondul cauzei, ca apărări de fond.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-alin. (2) C. proc. civ. și al art. 20

alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 va admite recursul și va casa sentința,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează să analizeze

cauza sub toate aspectele, să examineze în ce măsură obiectivele urmărite de sancțiunea

aplicată sunt de natură să justifice consecințe economice negative, asupra recurentei-reclamante,

și să răspundă motivelor și apărărilor invocate de ambele părți, inclusiv prin prisma

înscrisurilor noi depuse în recurs, statuând motivat și argumentat asupra răspunderii

contractuale a recurentei-reclamante, cu indicarea temeiurilor de drept și de fapt

care i-au format convingerea asupra soluției pronunțate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC T.A.P. SRL, prin administrator judiciar Casa de Insolvență M. IPURL,

împotriva sentinței nr. 195 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2014.