ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1731/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 195 din 30 mai 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins în tot acțiunea formulată de reclamanta SC T.A.P. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Între pârâta A.P.D.R.P. (fosta S.A.P.A.R.D.), în calitate de autoritate contractantă și reclamanta SC T.A.P.

SRL, în calitate de beneficiar, la data de 19 octombrie 2006 s-a încheiat contractul din 19 iunie 2006, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabili în cuantum de 1.533.961 RON pentru realizarea proiectului intitulat „Investiție nouă, construcție abator porci comuna P.C., județul Buzău” cu o durată de valabilitate de 5 ani calculați de la data ultimei plăți conform art. 2 alin. (2) paragraful final din contractul cadru de finanțare menționat.

Nerespectarea clauzelor contractului de finanțare din 19 iunie 2006 de către reclamantă a fost semnalată de către O.L.A.F., organism cu atribuții în asigurarea protejării intereselor financiare și economice ale Comunității Europene, precum și luptei împotriva fraudei și a oricăror activități ilegale care ar putea afecta bugetul comunitar (art. 280 coroborat cu art. 274 din Tratatul de instituire a Comunității Europene), instituție care a recomandat recuperarea integrală a fondurilor comunitare acordate în cadrul acestui contract. Prin nota de informare din 19 ianuarie 2011 privind proiectul din 19 iunie 2006 „Investiție nouă, construcție abator porci comuna P.C., județul Buzău” finanțat din Programul S.A.P.A.R.D., O.L.A.F.

a adus la cunoștință A.P.D.R.P. o serie de nereguli cu privire la implementarea de către reclamanta SC T.A.P. SRL., a proiectului arătat. O.L.A.F. a efectuat un control complex care a vizat verificarea autenticității ofertelor participanților la procesul de achiziții de echipamente de abatorizare. Achiziția de echipamente de abatorizare s-a desfășurat pe baza ofertelor a trei societăți: B.G.E. (având ca reprezentanță în România societatea B.E.) și societățile din Italia C. și E.S. Urmare a acestor constatări și a verificărilor ulterioare, s-a întocmit procesul-verbal de constatare din 2 mai 2011 privind proiectul „Investiție nouă, construcție abator porci în comuna P.C., județul Buzău, beneficiar SC T.A.P.

SRL, înregistrat la A.P.D.R.P din 6 iunie 2011, împotriva căruia reclamanta a formulat contestație, soluționată prin decizia din 6 iunie 2011 în sensul respingerii ca neîntemeiate. Reclamanta a formulat prezenta acțiune în anularea acestor acte administrative, solicitând și suspendarea procesului-verbal de constatare din 2 mai 2011, înregistrat la A.P.D.R.P din 6 iunie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Cu privire la cererea de suspendare instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cele două condiții impuse prin dispozițiile art. 14 alin. (1) al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, Curtea de apel a constat că pârâta și-a întemeiat măsura luată pe prevederile contractuale, pe dispozițiile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător și a apreciat că împrejurările invocate de reclamantă, nu se constituie într-un caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 și nu conduc la crearea unei îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ, de natură a atrage suspendarea executării acestuia. Cu privire la paguba iminentă, Curtea de apel a constat că doar susținerile reclamantei privind producerea unei pagube materiale și imposibilitatea reorganizării activității societății, nu este suficientă pentru îndeplinirea acestei condiții în lipsa unor probe concrete privind amploarea măsurii dispuse de autoritatea publică în raport de situația economică.

Din cererea formulata nu rezulta pericolul care ar determina producerea unei pagube iminente, de natura sa justifice suspendarea executării actului contestat, nefiind suficienta doar invocarea unei pretinse vătămări. Cu privire la fondul cauzei, Curtea de apel a constat că în conformitate cu art. 969 C. civ. „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Din acest principiu rezultă obligativitatea contractului legal încheiat, de la care părțile nu se pot sustrage și relativitatea contractului, în sensul că obligativitatea privește, în primul rând, părțile contractante.

Potrivit dispozițiilor din contractul din 19 octombrie 2006, art. 1 alin. (1) anexa nr. I „Prevederi generale”: „(...)Nu sunt eligibile costurile oricăror servicii, bunuri și lucrări care depășesc echivalentul în RON a 10.000 euro, pentru care beneficiarul nu a obținut oferte de la cel puțin trei furnizori (…). Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului”. Alin. (2) al aceluiași articol specifică „Beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract”. Or, față de situația de fapt reținută mai sus, Curtea de apel a constat că societatea reclamantă nu a manifestat maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici atunci când a făcut selecția ofertelor pentru realizarea proiectului.

Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că nu poate reține prescripția dreptului de aplicare a sancțiunii, invocată de reclamantă, în temeiul art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995, potrivit căruia „termenul de prescripție a acțiunii este de patru ani de la momentul în care neregula menționată la art. 1 alin. (1) a fost săvârșită. Cu toate acestea normele sectoriale pot să prevadă un termen mai scurt, care nu poate fi mai mic de trei ani”, întrucât din actele dosarului rezultă că verificările au fost inițiate de O.L.A.F. cu mult înainte de împlinirea acestui termen. Nu a fost reținută nici incidența prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, pe motiv că respectivul act normativ a intrat în vigoare în anul 2011, nefiind aplicabil în cauză.

2. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 195 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC T.A.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 și art. 304 1 din vechiul C. proc. civ.

În susținerea căii de atac promovate recurenta-reclamantă, a formulat, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 1 alin. (1) din anexa nr. 1 „Prevederi generale ale contractului” și fără a ține seama de faptul că în calitate de beneficiar și-a îndeplinit cu bună-credință toate obligațiile asumate contractual pentru accesarea fondurilor europene și a apelat la serviciile unei firme de consultanță, urmărind toți pașii prevăzuți de legislația în vigoare în vederea derulării de achiziții cu respectarea principiului transparenței, fapt confirmat și de intimată prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond. - instanța de fond nu a observat că, neregularitățile evidențiate în notele de control au fost săvârșite de către terți, condiții în care nu se putea reține culpa societății recurente întrucât culpa în conținutul ei obiectiv, conform definiției juridice, constă în încălcarea sau omiterea unei obligații.

De altfel, susține recurenta-reclamantă că nici intimata-pârâtă și nici instanța fondului nu a specificat în concret în ce constă culpa sa, care este elementul obiectiv al acesteia (obligația încălcată). Astfel, se susține că doar enunțarea cuvântului neregulă fără a ține cont de elementele concrete de fapt și fără o descriere temeinică care să arate legătura de cauzalitate între acțiunea/inacțiunea sa și fapta descrisă drept neregulă duce la un abuz cu consecințe deosebit de grave pentru societatea recurentă și obiectiv nu poate fi reținut drept singur temei pentru restituirea sumei contractate. - instanța de fond în considerente a preluat doar textual dispozițiile contractuale fără a arăta în concret care a fost obligația încălcată și fără a face lumină asupra culpei societății cu privire la neregula constatată.

- instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 care edictau suspendarea de drept a tuturor procedurilor și acțiunilor judiciare care tind la realizarea unor creanțe împotriva debitorului insolvent, arătând în acest sens că societatea se află în stare de insolvență, în Dosarul nr. 5397/114/2009 aflat pe rolul Tribunalului Buzău. - instanța de fond a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Astfel, susține recurenta că: prin răspunsul la întâmpinare formulat dar și cu ocazia dezbaterilor a arătat că reprezentanții organismelor cu atribuțiuni de control și verificare au formulat concluzii incerte cu privire la faptele reținute în sarcina celor trei operatori economici italieni în procedura de achiziție linie abatorizare, dar și faptul că în privința sa nu a fost reținută nici o faptă/neregulă, ci doar o suspiciune că ar fi cunoscut faptele societăților italiene; instanța de fond nu a arătat implicarea, sub nici o formă a vinovăției, vreunui reprezentant al societății, cu responsabilități în implementarea proiectului S.A.P.A.R.D.

Susține recurenta-reclamantă că față de toate aceste aspecte care vizau lipsa oricărei forme de vinovăție a reprezentanților societății, în implementarea proiectului S.A.P.A.R.D., instanța nu s-a pronunțat și nu a motivat în nici un fel soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, rezumându-se la a relua textual, conceptul de neregulă reținut prin actele administrative contestate. - instanța de fond nu s-a pronunțat nici cu privire la temeinicia sumei de 1.474.758,41 RON, aceasta fiind aferentă celor cinci achiziții din cadrul proiectului, respectiv achiziții servicii de consultanță, achiziție instalație frig, achiziție pentru furnizarea de echipamente pentru stația de epurare, achiziție de lucrări, achiziție linie de abatorizare și nu doar achiziția liniei de abatorizare.

Astfel, recurenta-reclamantă arată că deși în subsidiar a solicitat instanței de fond ca, în măsura în care va reține culpa beneficiarului în ceea ce privește achiziția liniei de abatorizare printr-o faptă concretă ce poate fi calificată ca neregulă sau fraudă să oblige societatea numai la plata sumei de 355.633,51 RON, reprezentând finanțarea liniei de abatorizare, această sumă, în echivalentul 93.136,27 euro, fiind de altfel și prejudiciul pe care O.L.A.F. îl consemnează în nota de control din 2011, acest aspect nu a primit nici o dezlegare din partea instanței fondului, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. 3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea formulată intimata A.P.D.R.P.

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând detaliat criticilor formulate prin cererea de recurs, și concluzionând în sensul că instanța de fond prin sentința recurată a stabilit corect situația de fapt, în raport de ansamblu material probator, pronunțând astfel o soluție legală și temeinică. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru motivele ce vor fi expuse în continuare. Verificând, astfel, susținerile recurentei-reclamante prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 și ale art. 304 1 C. proc. civ. se constată că acestea sunt fondate, în condițiile în care sentința atacată reflectă evaluarea incompletă atât a obiectului acțiunii deduse judecății cât și a materialului probator, cu consecința necercetării corespunzătoare și complete a fondului raportului juridic litigios.

Astfel, așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate, la soluționarea cauzei, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la petitul subsidiar, formulat de recurenta-reclamantă, prin prisma faptului că neregularitățile invocate prin actele întocmite de autorități vizează doar o parte din fondurile nerambursabile aferente achiziției liniei de abatorizare, iar în soluționarea petitului principal a analizat în mod selectiv și în termeni generali motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă împotriva actelor administrative contestate atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin răspunsul la întâmpinare, limitându-se doar la redarea, situației de fapt expuse în conținutul notei de control din 2011 întocmită în urma verificărilor întreprinse de către O.L.A.F., cu privire la implementarea de către SC T.A.P.

SRL a proiectului din 19 iunie 2006 „Investiție nouă, construcție abator porci comuna P.C., județul Buzău” finanțat din Programul S.A.P.A.R.D., și la redarea necenzurată nici măcar la nivel de aparență prin expunerea unui raționament propriu cu privire la fondul raportului juridic litigios, a punctului de vedere expus de intimata-pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, o astfel de atitudine echivalând cu o necercetare judecătorească completă a fondului cauzei, aspect de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil cel puțin al uneia dintre părți. Relevant, în acest sens, este faptul că deși prin răspunsul la întâmpinare recurenta-reclamantă, față de constatările O.L.A.F.

în sensul că neregulile constatate au vizat doar procedura de achiziție a liniei de abatorizare și au generat un prejudiciu estimat de 355.633,51 RON, fără TVA, echivalentul a 93.136,27 euro, fără TVA, a formulat un petit subsidiar, instanța de fond nu a analizat cauza și sub acest aspect, prin prisma aplicării principiului proporționalității, consacrat în practica Curții Europene de Justiție. Așa fiind, casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

În acest context, instanța de fond, în măsura în care va reține existența neregulilor semnalate prin actele administrative contestate, va trebui să analizeze și în ce măsură împrejurarea că pentru o parte din fondurile nerambursabile s-a invocat existența unor „neregularități” în sensul art. 17 alin. (1), (3) și alin. (5) din anexa nr. 1 la contractul de finanțare și a Legii nr. 316/2001, care ar putea atrage neeligibilitatea cheltuielilor în valoare de 355.633,51 RON, fără TVA, poate constitui un motiv de rambursare a sumei de 1.474.758,41 RON, respectiv a întregii finanțări nerambursabile folosită efectiv la executarea proiectului aprobat, prin prisma scopului în care Programul S.A.P.A.R.D.

a fost reglementat, dar și a principiul proporționalității, în aplicarea căruia, Curtea Europenă de Justiție a stabilit că „sancțiunile din dreptul intern trebuie să fie totdeauna proporționale cu gravitatea abuzului” (cauza C 146/05, Hot. din 27 septembrie 2007, Collee KG și Finanzanet) iar „măsura să nu depășească ceea ce este necesar pentru că devine improprie scopului urmărit” (Hot. c – 45/2006 – Campina). De asemenea, cu ocazia rejudecării se vor analiza și celelalte motive de recurs ale recurentei, ce vizează fondul cauzei, ca apărări de fond. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-alin. (2) C. proc. civ.

și al art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 va admite recursul și va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează să analizeze cauza sub toate aspectele, să examineze în ce măsură obiectivele urmărite de sancțiunea aplicată sunt de natură să justifice consecințe economice negative, asupra recurentei-reclamante, și să răspundă motivelor și apărărilor invocate de ambele părți, inclusiv prin prisma înscrisurilor noi depuse în recurs, statuând motivat și argumentat asupra răspunderii contractuale a recurentei-reclamante, cu indicarea temeiurilor de drept și de fapt care i-au format convingerea asupra soluției pronunțate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC T.A.P. SRL, prin administrator judiciar Casa de Insolvență M. IPURL, împotriva sentinței nr. 195 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2014.