ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 11 aprilie 2013, reclamanta M.I.R., reprezentată de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, prin președinte S.L., a solicitat, în contradictoriu cu I.G.P.F. și M.A.I., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților să emită un act administrativ sau orice alt înscris prin care să organizeze față de reclamantă examen, concurs pentru ocuparea posturilor vacante existente la nivelul unității I.T.P.F. Sighetu Marmației, Sectorul Poliției de Frontieră P. din subordinea M.A.I.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajată al I.G.P.F. din cadrul M.A.I., ca agent de poliție până la încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a reorganizării activității M.A.I. și unității și reducerii unor posturi de natura celor ocupate de reclamantă și a lipsei posibilităților de încadrare într-o funcție similară în aceeași unitate sau alte unități. În urma unor solicitări de a se justifica încetarea raporturilor de serviciu, în condițiile în care un alt agent a fost numit în funcție la Dispecerat S.P.F. P., iar alte două persoane execută misiuni în cadrul acestui dispecerat fără a fi numite în funcție, I.T.P.F. Sighetu Marmației, prin răspunsul dat, conform adresei din 28 ianuarie 2013, a comunicat faptul că agentul respectiv, numitul A.R.D.

a fost numit în funcție la Dispecerat S.P.F. P., ca urmare a modificărilor în statul de organizare al inspectoratului, prin redistribuirea funcțiilor, iar cele două persoane își desfășoară activitatea la dispecerat din cauza lipsei personalului și în vederea acordării concediilor de odihnă și a timpului liber corespunzător orelor suplimentare lucrate. În drept, s-au invocat prevederile art. 192, art. 194 C. proc. civ., art. 7 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 6 alin. (1) lit. f) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008. Prin întâmpinare, M.A.I. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș în soluționarea cauzei, invocând prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 104/ 2001, art. 1 din O.U.G.

nr. 30/2007 astfel că, raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și la rangul autorităților publice pârâte, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Cluj. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că raportat la prevederile art. 27 alin. (3)-alin. (4) din Legea nr. 2/2013, Tribunalul Maramureș este competent să soluționeze cauza. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin sentința civilă nr. 6708 din 20 noiembrie 2013, Tribunalul Maramureș a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul M.A.I. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost formulată, reclamanta nu a solicitat anularea dispoziției șefului I.J.P.F.

Satu Mare din 6 octombrie 2011, prin care a fost eliberată din funcția ocupată până la data de 7 octombrie 2011, ci obligarea pârâților, autorități publice centrale, să emită un act administrativ sau orice alt înscris prin care să organizeze față de reclamantă examen/ concurs pentru ocuparea posturilor vacante existente la nivelul unității I.T.P.F. Sighetu Marmației, Sectorul Poliției de Frontieră Petea din subordinea M.A.I. Potrivit dispozițiilorart. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele în materie de contencios administrativ când actul administrativ la care se referă este cel emis de o autoritate sau instituție centrală.

În speță litigiul se referă la acte administrative ale autorităților publice centrale, respectiv I.G.P.F., care potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 104/2001 este unitatea centrală a Poliției de Frontieră Române, cu personalitate juridică, dar și M.A.I., care potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 30/2007, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București. Prin urmare, competența de soluționare a prezentului litigiu, stabilită corespunzător nivelului avut de autoritatea emitentă în ierarhia autorităților administrative, aparține Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Prin sentința nr. 6 din 14 ianuarie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

A constatat ivit conflictul negativ de competența și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Curtea de apel a reținut că litigiul de față privește raporturile de serviciu ale funcționarului public din moment ce se discută legalitatea unui act prin care reclamanta contestă modalitatea de desfășurare a concursului organizat pentru ocuparea unei funcții de execuție a funcționarului public și intră sub incidența prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum au fost modificate prin art. IV al Legii nr. 2/2013, competența de soluționare revenind secției de contencios administrativ a tribunalului.

Curtea de apel a mai reținut că textul de lege este unul de aplicabilitate generală, iar legiuitorul a prevăzut expres și situațiile de excepție, care sunt de strictă interpretare și aplicare, însă, nu a fost identificată, în actele normative incidente cauzei vreo dispoziție de competență derogatorie de la norma generală, conform căreia, instanța competentă în prezenta cauză este tribunalul . II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Reclamanta M.I.R. a solicitat instanței obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ prin care să se organizeze concursul pentru ocuparea posturilor vacante existente la nivelul unității I.T.P.F. Sighetu Marmației, Sectorul Poliției de Frontieră Petea din subordinea M.A.I.

Arată reclamanta că a fost angajată a I.G.P.R. din cadrul M.A.I. ca agent de poliție până la data încetării raporturilor de serviciu ca urmare a reorganizării activității M.A.I. și a unității, însă Legea nr. 283/2011 (privind suspendarea ocupării posturilor vacante) și-a încetat aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2012, fiind valabilă doar pentru anul 2012. Înalta Curte constată că reclamanta a dedus judecății un pretins refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Astfel, în raport de obiectul cauzei și de poziția autorității publice pârâte (autoritate publică centrală), competența revine Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte mai reține că, prezenta cauză nu intră sub incidența dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, așa cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 2/2013, dispoziții ce ar atrage competența Tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât nu se pune în discuție un raport de serviciu, reclamanta neavând calitatea de funcționar public la momentul promovării cererii de chemare în judecată. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M.I.R., în contradictoriu cu pârâții I.G.P.F. și M.A.I., în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2014.