ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 467/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 februarie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul către președintele secției în vederea repartizării ciclice la un complet al cărui președinte deține autorizație de acces pentru nivelul de secretizare, având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă anularea unui ordin cu caracter „secret”.

Prin încheierea din 19 februarie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în complet legal constituit, a preschimbat din oficiu termenul acordat pentru data de 28 februarie 2013, a scos cauza de pe rol și a trimis-o la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare, având în vedere dispozițiile art. XXIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013 și împrejurarea că obiectul acțiunii se încadrează în dispozițiile art. IV (litigii privind funcționarii publici). Prin sentința civilă nr. 4626 din 2 octombrie 2013, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „PRO LEX”, în numele și în reprezentarea membrilor săi A.C.

și alții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Agenția Națională Antidrog, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, Garda de Coastă, Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră Constanța, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, Sectorul Poliției de Frontieră Galați, Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova, Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și, constatând conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 (modificată prin Legea nr. 2/2013 art. IV) nu sunt incidente în cauza de față, având în vedere că actul a cărui anulare se solicită prin capătul principal de cerere nu privește în mod direct raporturile de serviciu concrete existente între reclamanți și pârâți, ci reglementează modul de stabilire a drepturilor salariale ale întregului personal din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, adresându-se unui număr nedeterminat de subiecte de drept care nu sunt identificate în cuprinsul său, astfel încât sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a arătat că, întrucât actul a cărui anulare se solicită prin capătul de cerere principal este un act normativ emis de o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel, această instanță fiind competentă să soluționeze și capetele de cerere accesorii conform art. 17 C. proc. civ., astfel încât tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București. Având în vedere că prin încheierea pronunțată la data de 19 februarie 2013 în Dosarul nr. 1592/2/2012 curtea de apel, scoțând cauza de pe rol și trimițând-o tribunalului în temeiul art. XXIII din Legea nr. 2/2013, în mod implicit s-a declarat necompetentă a judeca pricina de față, s-a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., tribunalul constatând existența conflictului negativ de competență. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., tribunalul a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Din actele dosarului rezultă faptul că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „PRO LEX”, în numele și în reprezentarea membrilor săi, a solicitat următoarele: - anularea ordinului ministrului admistrației și internelor din 23 noiembrie 2010 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din Ministerul Administrației și Internelor, respectiv a pct. 7.1.1 din anexa 10 „Norme metodologice privind modul de stabilire a soldelor, salariilor și altor drepturi ale personalului Ministerului Administrației și Internelor în anul 2010”, Capitolul C „Modul de stabilire a drepturilor salariale pentru personalul aflat în funcții (în plată) la data de 31 decembrie 2009, care pe parcursul anului 2010 înregistrează cazuri de modificare a condițiilor avute la 31 decembrie 2009”; - obligarea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor la plata drepturilor salariale aferente sporului de confidențialitate cuvenite reclamanților în cuantum de 8%-12%, după caz, începând cu luna decembrie 2009;

- obligarea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor la recalcularea salariului de bază potrivit Legii nr. 330/2009 pentru anul 2010 și a Legii nr. 284/2010 pentru anul 2011, în sensul includerii sporului de confidențialitate în baza de calcul a salariului; - cheltuieli de judecată. Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 20 decembrie 2012, reclamanții au solicitat în principal anularea punctului 7.1.1 din anexa nr. 10 a ordinului ministrului administrației și internelor din 23 noiembrie 2010 privind modul de stabilire a drepturilor salariale ale personalului Ministerului Administrației și Internelor, capetele de cerere privind plata drepturilor salariale și obligarea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor la recalcularea salariului de bază având caracter accesoriu.

În raport de cele solicitate de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, precum și faptul că litigiul s-a născut din emiterea unui act administrativ, în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”. Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel). Față de considerentele expuse anterior și având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat, este de observat faptul că actul a cărui anulare se solicită în prezenta cauză este emis de o autoritate publică centrală.

Având în vedere faptul că reclamantul a înțeles să cheme în judecată Ministerul Administrației și Internelor și că potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007, „Ministerul Administrației și Internelor este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București”, precum și faptul că emitentul actului este o autoritate publică centrală, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză competența de soluționare îi revine Curții de Apel București.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a capătului principal de cerere, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, urmând ca, în cazul în care se insistă și în soluționarea capetelor de cerere accesorii, curtea să pună în discuție competența instanței pentru soluționarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „PRO LEX”, A.C., A.F., A.P.M., B.A.V., B.C.I., B.I.C., C.A.D., C.G., D.A.A., D.C.S., D.V.P., E.P.F., F.S.A., G.C.I., I.I., M.C.O., M.G., M.I.A., M.G.A., P.E., P.D.E., P.A.E., R.T.S., R.H.L., S.L., S.A.I., V.I., Z.C., G.L.I.

și M.S., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „PRO LEX” și pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Agenția Națională Antidrog, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, Garda de Coastă, Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră Constanța, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, Sectorul Poliției de Frontieră Galați, Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova, Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.