ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3759/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, la data de 20 mai 2013, reclamantul G.A.M. reprezentat de Sindicatul Polițiștilor din România D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primul Ministru, Ministrul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate: 1. anularea art. 26-art. 27 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001 privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului. 2. să se constate că prev. art. 27 alin. (3) au fost abrogate prin efectul art. 25 din Legea nr. 544/2001.

3. inexistența Ordinului nr. 400/2004. 4. inexistența Ordinului nr. 600/2005. 5. inopozabilitatea Ordinului nr. 400/2004. 6. inopozabilitatea Ordinului nr. 600/2005. 7. anularea Deciziei primului ministru nr. 183/2012. 8. anularea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 400/2004; 9. anularea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 600/2005; 10. să se constate că s-a prescris dreptul de a i se aplica sancțiunea disciplinară privind amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de trei ani. 11. anularea dispoziției Inspectoratului General al Poliției Române din 19 octombrie 2012. Prin sentința civilă nr. 2968 din 8 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza de contencios administrativ și fiscal formulată de către reclamantul G.A.M.

prin Sindicatul Polițiștilor din România D., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Afacerilor Interne, Guvernul României și Primul Ministru, spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999. La data de 2 iunie 2014, Tribunalul a dispus disjungerea capetelor de cerere și formarea unui nou dosar, iar în prezenta cauză a fost invocată excepția necompetenței materiale a Tribunalului.

Prin sentința civilă nr. 4089 din 2 iunie 2014, Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei, respectiv a capetelor de cerere privind acțiunea în anularea Ordinelor ministrului administrației și internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, a deciziei primului ministru și a art. 26-art.

27 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001, acestea nu privesc raportul de serviciu al reclamantului, respectivele acte reglementând regimul disciplinar al polițiștilor. În concluzie, Tribunalul a apreciat că prezenta acțiune, față de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, este de competența Curții de Apel București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Având în vedere capetele de cerere cu care a rămas învestită instanța în prezentul dosar, precum și faptul că litigiul s-a născut din emiterea unor acte administrative, în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată), potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 ROL se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de ROL se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 ROL (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 ROL (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel). Față de considerentele expuse anterior și având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată cu care a rămas învestită instanța, este de observat faptul că actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză sunt emise de autorități publice centrale.

Astfel, având în vedere faptul că emitenții actelor contestate sunt autorități publice centrale, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 96 noul C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză competența de soluționare îi revine Curții de Apel București. În concluzie, față de textele legale citate și având în vedere că organele emitente sunt organe de specialitate al administrației publice centrale, litigiul este de competența Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, în mod corect a reținut Tribunalul București că aplicarea normelor de competență și a normelor de procedură ce reglementează cererile în justiție, potrivit art. 30 din noul C. proc. civ., trebuie să se desfășoare cu strictețe și nu luându-se în considerare scopul final al reclamantului și anume anularea Dispoziției prin care a fost sancționat, deoarece în concepția noului C. proc. civ. calificarea cererilor în principale și accesorii nu se face în funcție de scop (raportul de serviciu care ar atrage competența tribunalului), ci în funcție de relația de dependență dintre acestea. În concluzie, Tribunalul a apreciat în mod corect că prezenta acțiune, față de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, este de competența Curții de Apel București.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G.A.M., prin Sindicatul Polițiștilor din România D. și pe pârâții Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Afacerilor Interne, Guvernul României și Primul Ministru al României în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2014.