ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2926/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2/2013, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române, Ministrul Afacerilor Interne, Guvernul României și Primul Ministru, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:

- anularea prevederilor art. 26 - 27 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001 privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului;

- să se constate ca prevederile art. 27 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001 au fost abrogate prin efectul art. 25 din Legea 554/2001;

- să se constate inexistența juridică a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinară a personalului MAI și inopozabilitatea acestuia fata de reclamant;

- anularea Ordinul MAI nr. 400/2004;

- inexistența juridică a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 600/2005 la data de 11 februarie 2013 și inopozabilitatea acestuia fata de reclamant;

- anularea Ordinul MAI nr. 600/2005;

- anularea Deciziei primului-ministru nr. 183/2012 privind numirea chestorului principal de politie B. în funcția de inspector general al Politiei Romane;

- să se constate ca s-a prescris dreptul de aplicare al sancțiunii disciplinare privind amânarea promovări în grade profesionale pe o perioada de 3 ani";

- anularea dispoziției Inspectorului General al Poliției Române din 19 octombrie 2012,prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "amânarea promovări în grade profesionale pe o perioada de 3 ani".

Prin Sentința nr. 1633 din 26 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- A respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ministrul afacerilor interne.

- A admis excepția lipsei procedurii prealabile în privința Ordinul MAI nr. 600/2004.

- A respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinul MAI nr. 600/2004.

- A admis în parte acțiunea privind pe reclamantul A. PRIN SINDICATUL C., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul afacerilor interne,

- S-a anulat Ordinul MAI nr. 400/2004.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, D. - Viceprim-Ministru și Ministrul Afacerilor Interne și A. au formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. pen., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Recursurile declarate de părți.

Recursul declarat de recurentul-reclamant A..

Motivele de recurs invocate de către reclamant au fost încadrate de acesta în dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ. criticându-se ca fiind formală și nelegală în parte sentința atacată.

Se arată că soluția instanței de fond prin care a admis excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește capătul de acțiune vizând ca obiect Ordinul MAI nr. 600/2005 este lovită de nulitate, încalcă dispozițiile art. 6 din CEDO respectiv dreptul la un proces echitabil deoarece impune o condiție formală pentru constatarea unui act administrativ cu caracter normativ, condiție care nu este compatibilă cu dreptul său de acces liber la justiție, el având dreptul de a-i fi soluționată pe fond acțiunea având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 600/2005.

Se solicită admiterea recursului și casarea în ceea ce privește soluția inadmisibilității capătului de acțiune având ca obiect anularea Ordinului nr. 600/2005.

Recursul declarat de recurentul-pârât D. - viceprimar -ministru și ministrul afacerilor interne se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. încadrându-se greșita aplicare a legii sub două aspecte.

Primul vizează greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive în raport de cadrul normativ al emiterii ordinelor contestate și al doilea vizează lipsa de efect a Ordinului nr. 400/2004 asupra categoriei profesionale a polițiștilor ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 392/2004.

Se solicită admiterea recursului și casarea în parte a sentinței atacate în ceea ce privește capătul de acțiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 400/2004.

Excepția nulității recursului declarat de recurentul-pârât, excepție invocată de recurentul-reclamant a fost respinsă prin încheierea din 18 mai 2017, ambele recursuri fiind admise în principiu în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Motivat Curtea în ședința publică din 26 septembrie 2017 a admis cererea de sesizare formulată de reclamantul-recurent având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

În aceeași ședință recurentul-reclamant arată că Ordinul MAI nr. 400/2004 a mai fost anulat în alte două cauze privind pe numiții E. și F. ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014 prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.

Analizând recursurile declarate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în parte sentința recurată este nelegală.

Recursul declarat de recurentul-reclamant este nefondat în schimb recursul declarat de recurentul-pârât este fondat în cauză fiind îndeplinită condiția lipsei de interes în ceea ce privește capătul de acțiune având ca obiect anularea unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordinul MAI nr. 400/2004, ca efect al publicării hotărârii judecătorești de anulare în Monitorul Oficial al României în raport de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004.

Recursul declarat de recurentul-reclamant are ca obiect respingerea ca inadmisibil pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a capătului de acțiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 600/2005, acțiune administrativă cu caracter normativ.

Fapt de necontestat anterior formulării acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin care să solicite organului emitent reevocarea în tot sau în parte a ordinului contestat în condițiile în care conform art. (11) "în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".

În cauză nu pot fi reținute aspectele de nelegalitate invocate recurentul-reclamant nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 4, 5 și 6 C. proc. civ., neputându-se reține încălcarea dreptului la un proces echitabil și încălcarea liberului acces la justiție prin instituirea obligativității procedurii prealabile cca o condiție de admisibilitate a acțiunii formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Există o practică constantă a instanțelor judecătorești și a instanței de contencios - constituțional în sensul că nu este încălcat accesul la justiție deoarece prin reglementarea procedurii prealabile s-a instituit un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau de organul ierarhic superior - Decizia Curții Constituționale nr. 184 din 6 martie 2007.

Reglementarea acestei proceduri prealabile ca o obligație și ca o condiție de admisibilitate a acțiunii și a termenelor de exercitare prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu constituie o încălcare a dreptului la accesul liber la justiție și la un proces echitabil, legiuitorul fiind îndreptățit să reglementeze modalitatea de exercitare a drepturilor procedurale.

În prezenta cauză autoritatea emitentă nu a fost sesizată, lipsind o condiție de exercitare a acțiunii în raport de dispozițiilor Legii nr. 554/2004 fiind legală și temeinică soluția recurată prin care s-a respins ca inadmisibil capătul de acțiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 600/2005.

Față de cele expuse Curtea constată că este nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant și urmează a fi respins ca atare.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât, Curtea îl apreciază ca fondat, în parte sentința atacată urmând a fi casată în ceea ce privește capătul de acțiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 400/2004.

Acest act administrativ cu caracter normativ a fost emis de recurentul-pârât, care în cauză are calitate procesual pasivă în calitate de autoritate emitentă.

Capătul de acțiune având ca obiect anularea acestui ordin cu caracter normativ, capăt de cerere admis prin sentința atacată apare ca lipsit de interes în raport de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 și de faptul publicării în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 286 la data de 24 aprilie 2017 a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ.

Ordinul MAI nr. 400/2004, act administrativ cu caracter normativ anulat prin sentința atacată a mai făcut obiectul constatării în două dosare distincte acțiuni formulate de E. și F. fapt necontestat de recurentul-reclamant.

Curtea constată că hotărârea judecătorească privind pe numitul G. respectiv Sentința 1219 din 25 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal rămasă definitivă prin Decizia Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal la data de 6 februarie 2017, a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 286 din 24 aprilie 2017.

Conform art. 23 din Legea nr. 554/2004, prin care se derogă de la principiul efectului relativ al hotărârilor judecătorești, se statuează că hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes, față de toate subiectele de drept, pentru viitor, ca și deciziile Curții Constituționale conform art. 147 alin. final din Constituția României.

În prezenta cauză efectele erga omnes ale Sentinței civile nr. 1219 din 25 februarie 2016 a Tribunalului București prin care s-a anulat Ordinul MAI nr. 400/2004 se produc începând cu data de 24 aprilie 2017 numai pentru viitor în baza art. 23 din Legea nr. 554/2004, inclusiv față de recurentul-reclamant din prezenta cauză.

Această situație de fapt și în raport de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 determină în prezenta cauză lipsa de interes a cererii reclamantului având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 400/2004 condiția interesului actual și legitim, ca o condiție a exercitării acțiunii fiind necesar a exista pe tot parcursul soluționării cauzei, ordinul contestat fiind anulat nu produce efecte față de reclamant și alte persoane.

Față de faptul că din data de 24 aprilie 2017 efectele erga omnes ale Sentinței civile nr. 1219 din 25 februarie 2016 se produc pentru viitor în cauză capătul de acțiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 400/2004 este lipsit de interes și urmează a fi respins ca atare. Aceasta deoarece Ordinul MAI nr. 400/2004, ca act administrativ cu caracter normativ definitiv anulat, ca efect al publicării, nu-și mai produce față de reclamant, terț față de litigiul în care s-a pronunțat sentința de anulare, niciun efect, efectele hotărârii judecătorești fiind opozabile "erga omnes" din data de 24 aprilie 2017, fapt care determină lipsa de interes a acestui capăt de acțiune.

Față de cele expuse, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va casa în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca lipsit de interes capătul de acțiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 400/2004, lipsa de interes fiind o condiție de fond privind exercitarea acțiunii în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004.

În raport de faptul că recursul declarat de recurentul-reclamant este apreciat ca nefondat și urmează a fi respins, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind soluționarea excepțiilor și a cererii având ca obiect anularea Ordinului nr. 600/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței nr. 1633 din 26 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de D. - Viceprim-Ministru și Ministrul Afacerilor Interne împotriva Sentinței nr. 1633 din 26 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată în sensul că respinge ca lipsit de interes capătul de acțiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 400/2004

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM