ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1396/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1396/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

astfel cum a fost precizată la data de 5 noiembrie 2008, reclamantul D.L. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții I.G.P.R. și M.A.I., să se dispună:

- în principal anularea dispoziției

din 25 august 2008 emisă de I.G.P.R., prin care s-a dispus sancționarea sa cu

„amânarea promovării în gradul profesional pe o perioadă de 2 ani” și a

Ordinului M.A.I. nr. 237269 din 1 octombrie 2008 prin care s-a respins

contestația formulată de reclamant împotriva actului administrativ de

sancționare;

- în subsidiar, modificarea acestor

acte în sensul aplicării unei sancțiuni disciplinare prevăzute de art. 58 lit.

a) sau b) din Legea nr. 360/2002.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că prin încheierea din 5 august 2008 a consiliului de disciplină,

preluată integral prin actele administrativ atacate, se reține că subcomisarul

de poliție D.L. a săvârșit abaterile disciplinare de „comportare

necorespunzătoare în societate care aduce atingere onoarei și probității

profesionale a polițistului și prestigiului instituției” și „neglijența

manifestată în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici”

prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) teza a III-a și lit. b) teza a II-a din

Ordinul nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.I.R.A., cu

modificările și completările ulterioare.

Reclamantul a criticat actele

administrative de sancționare ca fiind nelegale și netemeinice, invocând

următoarele motive:

disciplină se face referire la prevederile art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002

privind statutul polițistului respectiv comportarea necorespunzătoare, în

serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității

profesionale a polițistului sau prestigiului instituției, fără să se retină și lit.

b) a aceluiași articol deși se menționează și neglijența manifestată în

îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici.

Mai mult, a susținut reclamantul, în

același act există o contradicție între textul de lege care prevede sancțiunea,

respectiv art. 58 lit. b) care reglementează sancțiunea diminuării drepturilor

salariale pentru funcția îndeplinită cu 5 - 20% pe o perioadă de 1 - 3 luni și

sancțiunea care se propune, respectiv lit. c), amânarea promovării în grade

profesionale sau funcții superioare, pe o perioadă de la 1 la 3 ani.

lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde unul din elementele arătate în

art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003, ce prevede că, sub sancțiunea

nulității absolute, în actul administrativ de sancționare se cuprinde în mod

obligatoriu precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de

disciplină, prevederi care lipsesc în actul sancționator.

arbitrară și injustă deoarece nu au fost avute în vedere împrejurările concrete

ale producerii evenimentelor și a avut la bază o anchetă efectuată superficial

și cu încălcarea oricăror norme procedurale, precum și că s-a dispus împotriva

sa o sancțiune prea severă pentru o abatere considerată dintre cele mai puțin

grave, cu încălcarea dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 360/2002.

A mai motivat reclamantul că până la

incidentul produs nu a mai fost sancționat disciplinar, primind solde de merit

și recompense materiale pentru activitatea desfășurată, iar fapta din 23 mai 2008

s-a petrecut în timpul liber al reclamantului, în afara orelor de program,

fiind sancționat contravențional pentru aceasta cu amendă în cuantum de 200

lei, pe care a și plătit-o.

A susținut reclamantul că pentru

aceeași faptă a fost sancționat încă o dată cu sancțiunea disciplinară

prevăzută de art. 58 lit. c) din Legea nr. 360/ 2002, pentru motivul că, în

esență, a parcat mașina neregulamentar. Motivul pentru care a lăsat parcat

autoturismul în locul respectiv 15 ore a fost acela că între reclamant și

patronul magazinului aflat la parterul blocului exista un conflict mai vechi,

determinat de atitudinea șicanatorie a patronului magazinului care în repetate

rânduri l-a înjurat pe reclamant cât și pe soția acestuia, a zgâriat mașina, a

interzis chiar parcarea.

A mai relatat că, deși a formulat

plângere penală, patronul magazinului și-a continuat șirul de invective și

injurii la adresa sa.

Prin sentința civilă nr. 89/ CA din

25 februarie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială a respins ca nefondată acțiunea formulată de D.L.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

- Prin dispoziția I.G.P.R. din 25

august 2008 s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului D.L.,

subcomisar de poliție – ofițer specialist II la S.I.F. din cadrul I.P.J.T. cu

„amânarea promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de 2 ani”,

pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. a) din Legea nr.

360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările

ulterioare, respectiv „comportare necorespunzătoare în societate care aduce

atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiul

instituției”.

- Fapta reținută în sarcina

reclamantului constă în aceea că în seara zilei de 23 mai 2008, în jurul orelor

19,25, a parcat autoturismul proprietate personală în dreptul ușii de acces în

magazin, proprietatea numitului S.D., situat în municipiul Tulcea, blocând

astfel calea de acces în magazin și făcând imposibilă închiderea magazinului.

De asemenea, s-a reținut refuzul reclamantului de a muta autoturismul și de a

debloca astfel calea de acces în magazin, pe o durată de aproximativ 14 ore,

situație ce a determinat o amplă mediatizare negativă a cazului și producerea

unor grave prejudicii de imagine Poliției Române.

- Împotriva deciziei de sancționare

reclamantul a formulat contestație adresată șefului ierarhic superior celui

care a aplicat sancțiunea, respectiv M.I.R.A., contestație ce a fost respinsă

ca neîntemeiată prin Ordinul nr. 237269 din 1 octombrie 2008.

În ceea ce privește motivele de

nulitate formală ale încheierii consiliului de disciplină, instanța de fond a

constatat că abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantului și pentru

care se propune sancționarea cu „amânarea promovării în grade profesionale pe o

perioadă de 2 ani” sunt: „comportare necorespunzătoare în societate care aduce

atingere onoarei și probității profesionale a polițistului și prestigiului

instituției” și „neglijență manifestată în îndeplinirea dispozițiilor primite

de la șefii ierarhici”.

- A apreciat prima instanță că, în

condițiile în care nu există vreun dubiu cu privire la faptele reținute și la

sancțiunea propusă, indicarea necorespunzătoare a temeiurilor legale reprezintă

doar o eroare materială care nu ar putea să atragă nulitatea absolută a

încheierii, ci eventual o nulitate relativă, condiționată de dovedirea unei

vătămări ce nu ar putea fi altfel înlăturată decât prin anularea actului.

- Referitor la nulitatea dispoziției

de sancționare pentru faptul că nu cuprinde unul din elementele arătate în art.

35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003, respectiv precizarea prevederilor din

procesul-verbal al comisiei de disciplină, instanța de fond a constatat că nici

acest motiv de nulitate nu se justifică, deoarece, în calitate de polițist,

reclamantul este supus reglementărilor speciale cuprinse în Legea nr. 360/2002

și, respectiv în Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, instanța reține că dispozițiile

H.G. nr. 1210/2003 nu sunt aplicabile. Astfel, art. 62 alin. (2) din Ordinul M.A.I.

nr. 400/2004 prevede în mod expres elementele pe care trebuie să le cuprindă

actul administrativ de sancționare, elemente ce se regăsesc întru totul în

cuprinsul deciziei contestate.

- A mai reținut prima instanță că

susținerea privitoare la caracterul arbitrar și injust al sancțiunii aplicate

este nefondată, deoarece, prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada

că în seara zilei de 23 mai 2008 reclamantul a parcat autoturismul proprietate

personală în dreptul ușii de acces în magazinul proprietatea numitului S.D.,

situat în municipiul Tulcea, blocând astfel calea de acces în magazin și făcând

imposibilă închiderea magazinului. De asemenea, s-a dovedit refuzul

reclamantului de a muta autoturismul și de a debloca astfel calea de acces în

magazin, pe o durată de aproximativ 14 ore, precum și reacțiile negative ale

mass-media cu privire la incidentul creat.

S-a concluzionat în sensul că, în

realitate, reclamantul contestă, nu fapta în sine, ci calificarea acesteia ca

abatere disciplinară și gravitatea sancțiunii aplicate, susținând că nu au fost

avute în vedere împrejurările concrete ale producerii evenimentelor,

neprezentând relevanță pentru caracterizarea atitudinii polițistului împrejurarea

că între el și proprietarul magazinului a cărui ușă a fost blocată existau

conflicte mai vechi cu privire la locul de parcare și nici nu se poate reține

ca o circumstanță în favoarea acestuia faptul că mediatizarea a fost excesivă

și că incidentul a avut loc în afara orelor de program.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul D.L. care a invocat ca temei legal, în mod generic,

dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. și a susținut

critici vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii recurate.

Astfel, s-a susținut că hotărârea

adoptată este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 255 C.

proc. civ., potrivit cărora instanța de fond trebuia să pronunțe o sentință,

iar nu o decizie.

De asemenea, s-a susținut că

hotărârea recurată este nelegală fiind dată cu nesocotirea art. 35 alin. (2)

din H.G. nr. 1210/2003 care se referă la conținutul actului administrativ de

sancționare.

În ceea ce privește sancțiunea

aplicată, recurentul a susținut că aceasta este nelegală, organul administrativ

competent făcând o greșită individualizare a sancțiunii, cu încălcarea

dispozițiilor art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 și cu ignorarea

împrejurărilor în care a fost comisă abaterea disciplinară, a conduitei sale

anterioare, precum și a faptului că efectele negative s-au produs nu doar de

fapta comisă, cât și de mediatizarea artificială și excesivă a evenimentului respectiv.

Recursul este întemeiat pentru

motivele care vor fi prevăzute în continuare.

Primele două susțineri vor fi

înlăturate, pronunțarea unei decizii, în locul unei sentințe, fiind o eroare

materială care va putea fi înlăturată în condițiile art. 281 C. proc. civ., iar

pe de altă parte, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 35 alin. (2) din

H.G. nr. 1210/2003, ci dispozițiile Legii nr. 360/2003 privind statutul

polițistului și ale Ordinului nr. 400/2004, care stabilesc în mod expres

elementele actului administrativ de aplicare a sancțiunii disciplinare.

În ceea ce privește cea de-a treia

critică, într-adevăr actul administrativ atacat este nelegal, fiind emis cu

încălcarea prevederilor art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2003 cu

modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, la stabilirea

sancțiunii, organul administrativ competent este obligat să țină seama de

activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care a fost săvârșită

abaterea disciplinară, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de

gradul de vinovăție a polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea

urmărilor faptei comise.

Or, instanța de fond, apreciind că

actul administrativ este legal, a ignorat încălcarea dispozițiilor art. 59 alin.

(8) din Legea nr. 360/2002, de către organul care a aplicat sancțiunea, pronunțând

astfel o hotărâre nelegală și netemeinică.

Astfel, organul administrativ

competent a ignorat conduita profesională anterioară a polițistului, care nu a

mai fost sancționat, fiind evaluat cu calificative de „Bine” și „Foarte Bine”,

fiind premiat cu premii în bani și salariu de merit.

De asemenea, organul administrativ

competent nu a apreciat și nu a evaluat împrejurările în care a fost comisă

abaterea disciplinară și consecințele acesteia.

Astfel, este necontestat faptul că

abaterea disciplinară a fost comisă ca o reacție la conduita șicanatorie și injurioasă

pe care proprietarul magazinului o avusese anterior față de familia

polițistului.

De asemenea, este necontestat că

atingerea adusă prestigiului Poliției Române și demnității polițistului s-a

realizat cu contribuția mass-media, care nu s-a limitat la informarea opiniei

publice în legătură cu fapta comisă, ci în ziua respectivă și în perioada

următoare, a realizat o adevărată campanie mediatică de acuzare a „clasicelor

abuzuri milițienești”.

Astfel fiind, actul administrativ de

sancționare este nelegal în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, fiind

emis cu încălcarea art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, ceea ce impunea

analizarea acestuia de către instanța de fond și aplicarea unei sancțiuni mai

ușoare.

În concluzie, având în vedere că individualizarea

sancțiunii potrivit dispozițiilor art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002,

reprezintă un aspect de legalitate al regimului juridic al actului

administrativ de sancționare, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința

recurată, va admite acțiunea în sensul că va modifica actul administrativ

atacat și, potrivit considerentelor de mai sus, va proceda la

reindividualizarea sancțiunii disciplinare, înlocuind sancțiunea aplicată cu

sancțiunea diminuării drepturilor salariale, cu 10% pe o perioadă maximă

prevăzută la art. 58 lit. b) din Legea nr. 360/2003, cu modificările și

completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.L.

împotriva sentinței civile nr. 89/ CA din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și, pe

fond, admite acțiunea și modifică dispoziția nr. 1915 din 25 august 2008 în

sensul că înlocuiește sancțiunea aplicată cu sancțiunea diminuării drepturilor

salariale cu 10% pe o perioadă de trei luni.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2010.