ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3133/2015

Decizia nr. 3133/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28.02.2012 sub nr. x/2/2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, în solidar cu următoarele structuri aflate în coordonarea sau subordinea acestuia: Agenția Națională Antidrog, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, Garda de Coastă - Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră Constanța, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Sectorul Poliției de Frontieră Galați, Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova, Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, solicitând obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale aferente sporului de confidențialitate cuvenite de la 04.12.2009 până la data de 05.05.2012 (cu excepția reclamantului K. care a solicitat acordarea acestor drepturi pentru perioada 04.12.2009-23.11.2011).

La data de 20.12.2012, reclamanții au depus o precizare a cererii de chemare în judecată prin care au solicitat următoarele:

- anularea Ordinului M.A.I. S255 din 23 noiembrie 2010 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I., respectiv a pct. 7.1.1 din Anexa nr. 10 „Norme metodologice privind modul de stabilire a soldelor, salariilor și altor drepturi ale personalului MAI în anul 2010”, Capitolul C „Modul de stabilire a drepturilor salariale pentru personalul aflat în funcții (în plată) la data de 31.12.2009, care pe parcursul anului 2010 înregistrează cazuri de modificare a condițiilor avute la 31.12.2009”;

- obligarea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor la plata drepturilor salariale aferente sporului de confidențialitate cuvenite reclamanților în cuantum de 8%-12%, după caz, începând cu luna decembrie 2009;

- obligarea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor la recalcularea salariului de bază potrivit Legii nr. 330/2009 pentru anul 2010 și a Legii nr. 284/2010 pentru anul 2011, în sensul includerii sporului de confidențialitate în baza de calcul a salariului;

- cheltuieli de judecată.

În urma declinărilor reciproce de competență între Curtea de Apel București și Tribunalul București s-a creat conflict negativ de competență, soluționat prin decizia nr. 467 din 31 ianuarie 2014 a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza fiind reînregistrată pe rolul acestei secții la data de 01.04.2014, sub nr. x/3/2013.

Prin încheierea nr. 85 din 28 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. x/30/2012, cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la Dosarul nr. x/2/2012), ca urmare a constatării litispendenței în privința reclamantului DD. și pentru a se pronunța pe excepția conexității în privința reclamantului I.

Hotărârea și considerentele Curții de Apel București

Prin sentința civilă nr. 2571 din 1 octombrie 2014, îndreptată prin încheierea din 18 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei procedurii prealabile.

A respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Agenția Națională Antidrog, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, Garda de Coastă - Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră Constanța, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Sectorul Poliției de Frontieră Galați, Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova, Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtul M.A.I., Curtea de apel a apreciat-o neîntemeiată, având în vedere că din actele dosarului rezultă calitatea de polițiști a reclamanților, care, la rândul lor, au împuternicit Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor să formuleze prezenta acțiune în justiție.

A apreciat prima instanță ca fiind neîntemeiată și excepția lipsei procedurii prealabile în privința capetelor de cerere ce privesc plata sporului de confidențialitate și recalcularea salariilor, excepție invocată de către pârâtul I.G.P.R., dat fiind că potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul actului administrativ asimilat, plângerea prealabilă nu este obligatorie.

Pe fondul cauzei, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin art. 7.1.1. din Anexa nr. 10, capitolul C din Ordinul M.A.I. nr. S255 din 23 noiembrie 2010 s-a stabilit că pentru polițiștii care la data de 31.12.2009 nu dețineau certificate de securitate/o autorizație de acces la informații clasificate, stabilirea salariului funcției de bază nu va fi influențată de o eventuală eliberare a unui astfel de document după data de 01.01.2010.

Instanța de fond a apreciat că aceste prevederi respectă dispozițiile actelor normative cu forță juridică superioară, în aplicarea cărora au fost emise. Astfel, art. 30 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 (în vigoare la data adoptării ordinului) prevede că „începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.”, iar art. 5 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 1/2010 (de asemenea, în vigoare la data emiterii ordinului) „începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează: la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții”. În opinia instanței de fond, a fost evident că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 19/2006 au fost abrogate tacit prin prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 330/2009 potrivit cărora „începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.”

În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtului M.A.I. la plata către reclamanți a sporului de confidențialitate începând cu luna decembrie 2009, precum și la recalcularea salariului reclamanților, în sensul luării în calcul a sporului de confidențialitate, prima instanță a reținut că astfel cum rezultă din prevederile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 19/2006, funcționarii publici cu statut special beneficiau de sporul pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut. Aceasta înseamnă că pentru plata sporului menționat era necesară existența unui certificat/aviz de securitate. Or, astfel cum arată chiar reclamanții, în luna decembrie 2009, aceștia nu dețineau un asemenea certificat/aviz, iar la dosar nu există probe că eliberarea respectivelor documente ar fi fost întârziată din culpa pârâtei. De asemenea, în raport de aceste din urmă prevederi, nu prezintă relevanță împrejurarea că reclamanții au lucrat efectiv cu documente clasificate. În raport de cele mai sus menționate, Curtea de apel a apreciat că este justificat refuzul autorității de a plăti reclamanților sporul de confidențialitate pentru luna decembrie 2009.

A mai constatat curtea de apel că, începând cu anul 2010 au devenit aplicabile dispozițiile art. 30 alin. (1) și (5) din Legea nr. 330/2009, iar nota 1 la anexa IV/1A a acestui act normativ prevede că sporul pentru păstrarea confidențialității este inclus în coeficientul de ierarhizare, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, salariul reclamanților fiind calculat în mod corect potrivit acestor prevederi.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs A., B., C., D., E., F., I., G., H., I., J., K., L., M., N., P., R., S., Ș., T., Ț., Pîslaru Eduard, W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., O., U., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, reprezentant de președintele EE., solicitând casarea hotărârii și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Susțin în cuprinsul cererii de recurs o interpretare greșită a dispozițiilor legale care reglementează salarizarea angajaților M.A.I. ce au calitate de funcționari publici cu statut special și fac trimitere la prevederile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 19/2006 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 444/2006 unde se prevede că „pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate”.

Cu toate acestea pârâtul nu a înțeles să respecte obligația legală de plată a sporului de confidențialitate către angajații noi încadrați în decembrie 2009. Culpa în emiterea cu întârziere a autorizației sau avizului de securitate aparține pârâtului și în condițiile în care reclamanții și-au îndeplinit sarcinile de serviciu înscrise în fișa postului se impune acordarea sporului de confidențialitate prevăzut de lege începând cu luna decembrie 2009.

Prin întâmpinările depuse la dosar intimații Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Inspectoratul de Poliție Județean Buzău, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației, Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, Inspectoratul de Poliție Județean Prahova, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, Garda de Coastă, Ministerul Afacerilor Interne, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală. Susțin în cuprinsul întâmpinărilor, respectarea de către prima instanță și de către instituțiile pârâte a prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I. făcând trimitere la prevederile Legii nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, O.U.G. nr. 1/2010, Ordinul M.A.I. nr. S 255/2010 Anexa nr. 10 pct. 7.1.1.

Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În privința cererii de anulare a Ordinului M.A.I. nr. S 255/2010 Anexa 10 pct. 7.1.1 prin care s-a prevăzut că pentru personalul militar în activitate și polițiștilor care la data de 31 decembrie 2009 nu dețineau certificate de securitate sau autorizare de acces la informațiile clasificate naționale, NATO, stabilirea soldei, funcției de bază, salariului funcției de bază, nu va fi influențat de o eventuală eliberare după data de 1 ianuarie 2010 a unui astfel de document, s-a susținut că o asemenea dispoziție prin care s-a eliminat fără nicio justificare aplicarea unui drept prevăzut de norme legale în vigoare contravin principiului ierarhiei actelor normative, astfel că prin acest ordin nu se putea elimina un drept prevăzut într-o normă superioară.

În privința acestui capăt de cerere se va da eficiență efectului pozitiv al puterii de lucru judecat deoarece asupra acestor aspecte instanța de judecată s-a pronunțat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 1185 din 20 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 2861 din 18 mai 2014 și s-a stabilit că dispozițiile din Ordinul nr. nr. S 255/2010 Anexa 10 pct. 7.1.1. respectă dispozițiile cu forță juridică superioară în temeiul și executarea cărora a fost emis neputându-se reține încălcarea principiului ierarhiei actelor normative.

Asupra cererii de acordare a sporului de confidențialitate și recalcularea drepturilor salariale prin includerea acestui spor se reține că reclamanții absolvenți ai Academiei de Poliție promoția 2009 sunt angajații ai M.A.I. și au calitate de funcționari publici cu statut special fiind încadrați în activitate începând cu luna decembrie 2009 fără să fie emis pentru aceștia ordin sau autorizație de acces la informațiile clasificate. Din fișa postului rezultă că aceștia urmau să aibă acces la informațiile clasificate numai după obținerea acestui aviz sau autorizație.

Acordarea acestui drept bănesc a fost reglementată de art. 3 din O.G. nr. 19/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 444/2006, dar și de Anexa nr. 13 la Ordinul M.A.I. nr. S/629/2008 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea polițiștilor din M.A.I.

Potrivit art. 3 din O.G. nr. 19/2006:

„(1) Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.

(2) *** Abrogat

(3) Unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională”.

Începând cu data de 01.01.2010, pârâtul a calculat drepturile bănești cuvenite polițiștilor în conformitate cu Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, dar și Ordinul M.A.I. nr. S/255/2010 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I. Relevante în acest sens fiind următoarele prevederi:

Conform art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 330/2009:

„(1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.

(2) Începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”.

Potrivit art. 30 alin. (1) și (5) din același act normativ:

„(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.

(…)

(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.

De asemenea, conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010:

„(1) Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:

a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009”.

Totodată, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice:

„(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.

În sfârșit, potrivit prev. pct. 7.1.1 lit. C) din Anexa nr. 10 la Ordinul M.A.I. nr. S/255/2010 „pentru personalul militar în activitate și polițiștii care la data de 31 decembrie 2009 nu dețineau un certificat de securitate/o autorizație de acces la informații clasificate naționale/NATO, stabilirea soldei funcției de bază/salariului funcției de bază nu va fi influențată de o eventuală eliberare, după data de 01.01.2010, a unui astfel de document”.

Ca atare, pentru întreg anul 2010 și în continuare, reclamanții nu au avut un drept salarial cu titlul de spor de confidențialitate dobândit în temeiul legii.

Reclamanții apreciază deci că sunt discriminați pentru unicul considerent că au absolvit Academia de Poliție în anul 2009.

Susținerea reclamanților în sensul că s-a creat o situație de discriminare între absolvenții din promoția 2009 și restul personalului din cadrul Ministerului Administrației și Internelor nu poate fi reținută ca un temei de obligare a pârâților să le acorde un spor pe care legea nu îl reglementează și pentru raportul lor de serviciu. De altfel, situația lor este reglementată implicit de Legea cadru nr. 330/2009, care arată în mod clar că se aplică exclusiv personalului care a beneficiat de acesta până la 31.12.2009.

Reclamanții nu au invocat vreo excepție de neconstituționalitate a vreunei dispoziții din Legea nr. 330/2009 sau O.U.G. nr. 1/2010 pentru eventuala sesizare a Curții Constituționale, pentru că, deși ieșite din vigoare, aceste acte continuă să producă efecte (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011).

Prin deciziile Curții Constituționale nr. 818, 819, 820 și 821 din 03 iulie 2008 s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare „în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”.

Prin solicitarea reclamanților de obligare a angajatorului să le acorde acel spor care potrivit legii poate fi cuprins doar în drepturile salariale ale polițiștilor care le-au avut la 31.12.2009, se constată că în fapt reclamanții solicită instanței să refuze aplicarea prevederilor legale aplicabile în cazul acestora și să le înlocuiască cu prevederile legale aplicabile polițiștilor care au avut anterior aceste sporuri.

Or, O.U.G. nr. 137/2000 nu conferă instanțelor competența de a desființa norme juridice instituite prin lege sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât o asemenea competență ar fi neconstituțională și ar conduce la încălcarea principiului separației puterilor consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție.

Situația reclamanților și a celorlalți angajați din cadrul D.G.P.M.B. nu este comparabilă, pentru a putea fi vorba de discriminare; în acest sens Curtea Constituțională a stabilit că „situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări. Respectarea principiului constituțional al egalității în drepturi, precum și a obligației corelative de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate.” (Deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în M. Of. Oficial al României, Partea I, nr. 72/18.02.2000 sau nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 39/18.01.2007 și nr. 1541 din 25 noiembrie 2010, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 30/13.01.2011).

Ca atare principiul egalității în fața legii, egalitatea de tratament față de toți salariații, sunt aplicabile în măsura în care este vorba despre aceleași drepturi și nu despre drepturi câștigate doar de unii salariați pentru a se aprecia că există situații asemănătoare posibil de comparat.

Pentru toate aceste considerente recursul reclamanților apare nefondat urmând a fi respins în condițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 316 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., J., K., L., M., N., P., R., S., Ș., T., Ț., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., O., U., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, împotriva sentinței civile nr. 2571 din 01 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2015