ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 632/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 18 iulie 2012, reclamanții E.M., B.D.V., B.D.V.A. și G.I., au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA, D.R.D.P. Craiova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 438.791 RON, reprezentând despăgubirea stabilită pentru terenul expropriat, în suprafața de 4016 mp, situat în extravilanul comunei S.S., obligarea pârâtului să întocmească documentația cadastrala, în condițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, modificată prin Legea nr. 184/2008, precum și obligarea la plata de daune pentru întârzierea îndeplinirii obligației legate de întocmirea documentației cadastrale, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, modificată prin Legea nr. 184/2008, în cuantum de 50 RON/zi întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, pentru executarea obiectivului „Centura de ocolire a municipiului Craiova, varianta de Nord”, D.R.D.P. Craiova a expropriat, în intervalul 2002-2003, mai multe imobile situate în extravilanul comunei S.S., în suprafață totală de 4345 mp, fiind încheiate în acest sens mai multe acte de vânzare-cumpărare cu terțe persoane. Prin sentința civilă nr. 789 din 11 februarie 2005 (definitivă și irevocabilă la 24 aprilie 2007), pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a dispus anularea titlurilor de proprietate emise terțelor persoane pentru terenul expropria, fiind anulate și contractele de vânzare-cumpărare încheiate. În aceste condiții, s-a emis un nou titlu de proprietate, pentru acest teren, pentru reclamanții E.M., B.D.V., B.D.V.A., G.I., ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru autorul comun.

Prin cererea înregistrată sub nr. 27731 din 27 noiembrie 2009, adresată D.R.D.P. Craiova, reclamanții arată că au solicitat acordarea despăgubirilor, având în vedere cadrul legal în materie, Legea nr. 198/2004 republicată. Expropriatorul nu a soluționat această cerere de acordare a despăgubirilor, situație în care reclamanții s-au adresat instanței de judecată. Prin sentința civilă nr. 387 din 04 octombrie 2010 (definitivă și irevocabilă), pronunțată în Dosarul nr. 987/63/2010, Tribunalul Dolj a obligat pârâtele la emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor, precum și la plata acestor despăgubiri. În urma pronunțării hotărârii judecătorești în prima instanța, reclamanții arată că au revenit cu cerere pentru acordarea despăgubirilor, înregistrată la D.R.D.P.

Craiova la data de 27 octombrie 2010. În urma acestei solicitări, D.R.D.P. Craiova a întocmit, prin evaluator autorizat A.N.E.V.A.R., un raport de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, rezultând o valoare de 23,1 euro/mp. Nota de calcul din 6 decembrie 2010, întocmită cu această ocazie, cuprinde contravaloarea despăgubirii, costul întocmirii documentației cadastrale, taxele notariale aferente întocmirii unui nou contract de vânzare cumpărare, respectiv suma de 431.291 RON despăgubiri, 1.000 RON documentație cadastrală, 6.500 RON taxe notariale, totalul fiind de 438.791 RON. Reclamanții arată că au fost de acord cu aceasta sumă, situație în care expropriatorul urma sa facă plata.

Până în prezent, deși au făcut demersuri numeroase în acest sens, adresele din 24 februarie 2011, din 22 decembrie 2011, nu a fost îndeplinită obligația de plată a despăgubirii. De asemenea, expropriatorul avea stabilită obligația de întocmire a documentației cadastrale, în condițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, având în vedere că, prin sentința civilă nr. 11316 din 3 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a dispus rectificarea cărții funciare, în sensul radierii numerelor cadastrale provizorii aferente documentațiilor cadastrale ce au stat la baza încheierii contractelor de vânzare-cumpărare menționate mai sus, pentru terenul extravilan. În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 198/2004 republicată, O.U.G.

nr. 228/2008, art. 44 alin. (3) din Constituție. Prin sentința civilă nr. 18094 din 4 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova, invocată de pârât prin întâmpinare și, prin urmare, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția I civilă. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că art. 21 din Legea nr. 33/1994, ce reglementează cadrul general în materia exproprierii pentru cauza de utilitate publică, dispoziție la care fac trimitere și prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, stabilește că soluționarea cererilor de expropriere este de competenta tribunalului județean în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă sub nr. 663/63/2013. Prin sentința nr. 57 din 25 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți. A fost obligat pârâtul la plata, către reclamanți, a sumei de 431.291 RON despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 4345 mp, situat în localitatea S.S., județul Dolj. A fost obligat expropriatorul, Statul Român, să întocmească documentația cadastrală pentru imobilul expropriat în condițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON/zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive și până la executarea efectivă a obligației de a face.

A fost obligat pârâtul la plata, către reclamanți, a sumei de 1.870 RON, cheltuieli de judecată efectuate în prima instanță. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: Dispozițiile Legii nr. 198/2004 reglementează un regim derogatoriu de la dreptul comun în materia exproprierii, care este reprezentat de Legea nr. 33/1994. Prin Legea nr. 198/2004 este stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire a executării lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale. Legea prevede, în art. 6, că asupra cuantumului despăgubirii se pronunță o comisie numită de expropriator, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, iar, conform art. 9 din lege, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței judecătorești competente.

Prin urmare, s-a statuat în sarcina pârâtului expropriator obligația de a emite hotărârea de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamanților E.M., B.D.V., B.D.V. și G.I., pentru terenul expropriat în suprafață de 4345 mp situat în localitatea S.S., județul Dolj. Pe parcursul soluționării cauzei, pârâtul nu a invocat și nici nu a dovedit un impediment întemeiat, obiectiv care să justifice faptul că nu a dat curs obligației instituită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească.

În consecință, a reținut instanța de fond,primul petit al acțiunii este întemeiat în sensul că, în lipsa oricăror justificări obiective, refuzul emiterii hotărârii și implicit al acordării despăgubirilor apare ca fiind unul neîntemeiat, impunându-se obligarea pârâtului, prin hotărâre judecătorească, la plata sumei individualizată în raport cu titlu de despăgubire, 431.291 RON, și nu a sumei de 438.791 RON, solicitată prin acțiune, sumă ce încorporează cheltuielile cadastrale și notariale, ce nu se includ în despăgubire. Obligația subsecventă publicării hotărârii de acordare a despăgubirilor este, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, aceea „de a întocmi documentațiile cadastral-juridice pentru fiecare imobil propus spre expropriere, având în vedere și dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată”.

Cum pârâtul refuză îndeplinirea obligației de emitere a unei hotărâri de despăgubire, neexistând niciun motiv care să justifice neîndeplinirea benevolă a obligației subsecvente celei de emitere a hotărârii de acordare a despăgubirii și nici vreo posibilitate de eliminare a acestor etape, se constată că este întemeiat și petitul prin care se cere obligarea expropriatorului la întocmirea documentației cadastrale pentru imobilul expropriat în condițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON/zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive și până la executarea efectivă a obligației de a face. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R.

SA, D.R.D.P. Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 37 din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, apelul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Probele administrate în cauză au evidențiat că expropriatorul nu a emis o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat și nu a plătit despăgubiri reclamanților, nerespectând sentința civilă nr. 387 din 4 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă și irevocabilă. Reclamanții au făcut demersuri pentru acordarea despăgubirilor de către pârât, începând cu formularea cererii pentru acordarea despăgubirilor, înregistrată la D.R.D.P.

Craiova, sub nr. 30767 din 27 octombrie 2010. În baza demersurilor întreprinse de reclamanți, D.R.D.P. Craiova, prin evaluator autorizat A.N.E.V.A.R., a întocmit un raport de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, pornind de la o valoare de 23,1 euro/mp pentru terenul expropriat în suprafață de 4345 mp, totalizând suma de 431.201 RON, despăgubiri pentru acest teren. Promovarea prezentei cereri de chemare în judecată s-a datorat refuzului pârâtului de acordare a despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru terenul expropriat, în privința căruia, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a fost obligat pârâtul la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor și la plata acestora.

Sunt nefondate, a arătat instanța de apel, criticile din apel în care se invocă faptul că nu s-a menționat, în dispozitivul hotărârilor judecătorești anterioare, cuantumul despăgubirilor în valoare de 431.291 RON, pentru terenul expropriat, dat fiind faptul că tocmai din acest motiv a fost promovată prezenta acțiune de către reclamanți, în contextul în care pârâtul, prin reprezentanți, a refuzat să emită hotărârea de acordare a despăgubirilor pentru terenul expropriat, nefiind respectate hotărârile judecătorești anterioare invocate de părți. Tribunalul a reținut întemeiat, arată curtea de apel, că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea despăgubirilor în cuantum de 431.291 RON pentru terenul expropriat în suprafață de 4345 mp, avându-se în vedere prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, raportat la prevederile art. 25-art.

27 din Legea nr. 33/1994, fiind astfel neîntemeiate criticile din apel în care se invocă faptul că nu ar exista un temei legal pentru plata despăgubirilor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA, D.R.D.P. Craiova, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 299-art. 316 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că, deși instanța de fond a reținut că, în cauză, atât Curtea de Apel Craiova, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, au obligat Statul Român, în Dosarul nr. 987/63/2010, la emiterea unei hotărâri de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamanților, prin aceste hotărâri nu s-a reținut un cuantum al despăgubirilor pentru suprafața de 4345 mp, apreciindu-se, astfel, că nu poate fi reținută suma de 431.291 RON ca reprezentând despăgubiri.

În privința raportului de evaluare, la care fac trimitere reclamanții, s-a arătat că suma de 431.291 RON nu a fost reținut prin niciun dispozitiv al vreunei instanțe, astfel încât nu există un temei legal pentru acordarea despăgubirilor invocate. Investită cu soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte va analiza cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de reprezentantul Ministerului Public. Susținerea reprezentantul Ministerului Public, în sensul că pârâtul a formulat critici ce nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, nu poate fi primită. În principal, criticile formulate de pârât vizează greșita aplicare a dispozițiilor legale în materia exproprierii, ceea ce permite încadrarea lor formală în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., referitoare la aplicarea sau interpretarea greșită a legii. În raport de aceste considerente, precum și ținând seama de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public urmează a fi respinsă. În ceea ce privește recursul declarat de pârât, acesta se vădește a fi nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția României, revizuită, dreptul de proprietate privată este garantat de stat și „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”.

Această dispoziție a fost preluată în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care statuează în art. 1 că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”, reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere. Dispozițiile Legii nr. 198/2004 reglementează un regim derogatoriu de la dreptul comun în materia exproprierii, care este reprezentat de Legea nr. 33/1994. Prin Legea nr. 198/2004 este stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire a executării lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale.

Legea prevede, în art. 6, că „asupra cuantumului despăgubirii se pronunță o comisie numită de expropriator, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, iar, conform art. 9 din lege, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței judecătorești competente.” În cauză, pentru executarea obiectivului „Centura de ocolire a municipiului Craiova, varianta de Nord”, D.R.D.P. Craiova a expropriat, în intervalul 2002-2003, mai multe imobile situate în extravilanul comunei S.S., în suprafață totală de 4345 mp, fiind încheiate în acest sens mai multe acte de vânzare-cumpărare cu terțe persoane. Prin sentința civilă nr. 789 din 11 februarie 2005 (definitivă și irevocabilă la data de 24 aprilie 2007), pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a dispus anularea titlurilor de proprietate emise terțelor persoane pentru terenul expropriat, fiind anulate și contractele de vânzare-cumpărare încheiate.

În aceste condiții, s-a emis un nou titlu de proprietate, pentru acest teren, pentru reclamanții E.M., B.D.V., B.D.V.A., G.I., ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru autorul comun. Prin cererea înregistrată sub nr. 27731 din 27 noiembrie 2009, adresată D.R.D.P. Craiova, reclamanții arată că au solicitat acordarea despăgubirilor, având în vedere cadrul legal în materie, Legea nr. 198/2004 republicată. Expropriatorul nu a soluționat această cerere de acordare a despăgubirilor, situație în care reclamanții s-au adresat instanței de judecată.

Prin sentința civilă nr. 387 din 4 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 8257 din 18 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 987/63/2010, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanți și a fost obligat pârâtul la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, situat în comuna S.S., județul Dolj și la plata despăgubirilor către reclamanți. Ca urmare a pronunțării hotărârii judecătorești în prima instanța, reclamanții au revenit cu cerere pentru acordarea despăgubirilor, înregistrată la D.R.D.P. Craiova din 27 octombrie 2010. În urma acestei solicitări, D.R.D.P.

Craiova a întocmit, prin evaluator autorizat A.N.E.V.A.R., un raport de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, rezultând o valoare de 23,1 euro/mp. Nota de calcul din 6 decembrie 2010, întocmită cu această ocazie, cuprinde contravaloarea despăgubirii, costul întocmirii documentației cadastrale, taxele notariale aferente întocmirii unui nou contract de vânzare cumpărare, respectiv suma de 431.291 RON despăgubiri, 1.000 RON documentație cadastrală, 6.500 RON taxe notariale, totalul fiind de 438.791 RON. Așa cum s-a reținut și în decizia nr. 20 din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a respins apelul pârâtului împotriva sentinței nr. 387 din 4 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, evaluarea terenului expropriat s-a realizat prin raportul de evaluare dispus de beneficiarul C.N.A.D.N.R.

SA București, în luna noiembrie 2010, legea în vigoare la momentul declanșării procedurii de evaluare a terenului, Legea nr. 198/2004, permițând, prin coroborare cu dispozițiile Legii nr. 33/1994, numai persoanei expropriate să conteste evaluarea, contestare care nu a survenit. Reclamanții au arătat că au fost de acord cu aceasta sumă, situație în care expropriatorul urma să facă plata. Deși au făcut demersuri numeroase în acest sens, dovadă fiind adresele din 24 februarie 2011, din 22 decembrie 2011, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a despăgubirii. Se reține, așadar, că expropriatorul nu a respectat dispozițiile imperative ale Legii nr. 198/2004, în sensul că nu a emis o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, situat în comuna S.S., județul Dolj și nu a plătit despăgubiri reclamanților, nerespectând, astfel, nici sentința civilă nr. 387 din 4 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, rămasă irevocabilă.

În ceea ce privește critica pârâtului, în sensul că nu s-a menționat în dispozitivul hotărârilor judecătorești anterioare cuantumul despăgubirilor în valoare de 431.291 RON, pentru terenul expropriat, se constată că aceasta este nefondată. Așa cum legal și corect a reținut instanța de apel, acesta este și motivul pentru care a fost promovată prezenta acțiune de către reclamanți, având în vedere împrejurarea că pârâtul a refuzat să emită hotărârea de acordare a despăgubirilor pentru terenul expropriat, nefiind respectate hotărârile judecătorești anterioare. Având în vedere considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R.

SA, D.R.D.P. Craiova împotriva deciziei nr. 37 din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA, D.R.D.P. Craiova împotriva deciziei nr. 37 din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2014.