ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2824/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2824/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj, secția civilă la data de 29 mai 2013, reclamanta B.M. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și
Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Craiova, ca prin hotărârea ce se
va pronunța în cauză să fie obligat pârâtul la plata sumei de 42.000 euro,
reprezentând contravaloarea terenului ocupat abuziv de către pârâtă; 100
euro/zi de întârziere în punerea în executare a prezentei hotărâri de la data
rămânerii definitive a acesteia; 50.000 euro - daune morale, precum și
obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii,
reclamanta a învederat că a fost deposedată în mod abuziv de suprafața de 1500
mp teren intravilan și extravilan, prin așa -zisa,, expropriere pentru cauze
publice" în vederea realizării centurii de sud a Municipiului Craiova,
pârâtul neîndeplinind niciuna din condițiile prevăzute de Legea nr. 255/2010.
În acest sens, a
arătat că nu a fost notificată în vederea aducerii la cunoștință a intenției de
expropiere, astfel că nu a avut posibilitatea să solicite despăgubirile
cuvenite, pârâtul emițând o decizie de expropiere care nu i-a fost comunicată
și fără să i se acordare o justă despăgubire.
Totodată, a menționat
că nu i-au fost notificate sumele propuse în vederea despăgubirii și nici nu a
fost consemnată în contul său vreo astfel de sumă, până în prezent nefiind
contactată de către pârât.
În drept, cererea a
fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 255/2010 și cele ale Legii nr.
33/1994.
La solicitarea
instanței, reclamanta și-a precizat temeiul de drept al cererii, indicând
prevederile art. 9 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 255/2010.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin Sentința
civilă nr. 15 din 31 ianuarie 2014 a Tribunalului Dolj, secția civilă, a fost
admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și s-a dispus
declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că obiectul litigiului îl reprezintă
anularea deciziei de expropiere, reclamanta precizând în mod expres temeiul
juridic al cererii, iar motivele contestației vizează neîndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege pentru legalitatea procedurii în cadrul căreia a
fost emisă decizia contestată, nicidecum cuantumul despăgubirii (caz în care ar
fi fost invocate dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010).
Decizia de
expropriere contestată este emisă de Compania Națională de Autostrăzi și
Drumuri Naționale România SA, autoritate publică centrală și reprezintă un act
administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
554/2004.
În raport de
prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine secției
de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova, în condițiile în care
Legea nr. 255/2010 nu stabilește o competență specială, derogatorie de la legea
contenciosului administrativ fiscal, în ceea ce privește contestația deciziilor
de expropriere emise în baza acestui act normativ.
2.2. Prin Sentința
nr. 113 din 14 aprilie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului
Dolj, secția civilă, a constatat invit conflictul negativ de competență și a
înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării
acestuia, reținând, în esență următoarele:
Pentru a pronunța
această hotărâre, Curtea de apel a reținut că în materia exproprierii
competența instanței de contencios administrativ este conturată exclusiv de
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică, text potrivit căruia, "În cazul în care și noile
propuneri vor fi respinse, expropriatorul, precum și proprietarii sau celelalte
persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere
pot contesta hotărârea comisiei, constituită potrivit art. 15, la Curtea de
apel, în raza căreia se află situat imobilul, în termen de 15 zile de la
comunicare, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004, cu modificările și completările ulterioare".
În speță, instanța de
trimitere a calificat obiectul litigiului ca reprezentând contestație asupra
deciziei de expropriere, însă din cuprinsul cererii de chemare în judecată,
rezultă că obiectul vizează acordarea de despăgubiri pentru terenul ce a făcut
obiectul deciziei de expropriere.
Prin urmare, în cauză
sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2010,
potrivit cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la
art. 19 se poate adresa instanței judecătorești, acțiunea urmând a fi soluționată
potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea
pentru cauză de utilitate publică, revenindu-i tribunalului, ca instanță de
drept comun, competența de soluționare.
Curtea de apel a
apreciat că și în ipoteză, în care se contestă decizia de expropriere,
competența de soluționare aparține tot tribunalului, ca instanță de drept
comun, în raport de prevederile art. 34 din Legea nr. 255/2010, care se
completează cu cele din Legea nr. 33/1994, din C. civ. și C. proc. civ, coroborate
cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Apreciind că litigiul
dedus judecății nu se circumscrie ipotezei normei legale cuprinse în art. 20
alin. (1) din Legea nr. 33/1994, competența de soluționare a fost stabilită în
favoarea Tribunalului Dolj, secția civilă.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra conflictului de competență
Examinând actele
dosarului, Înalta Curte constată că a fost legal învestită cu soluționarea
conflictului negativ de competență, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ.
și că, în raport cu obiectul și cauza acțiunii, competența revine Tribunalului
Dolj, secția civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de
chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în principal, obligarea pârâtului
la plata sumei de 42.000 euro reprezentând despăgubiri pentru terenul
expropriat pentru cauze de utilitate publică, utilizat de către pârât pentru
realizarea centurii de sud a Municipiului Craiova.
În drept, cererea a
fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (2) teza a II-a din Legea nr.
255/2010.
Curtea de Apel
Craiova a dezlegat corect excepția de necompetență materială, interpretând
adecvat prevederile Legii nr. 255/2010, în raport cu obiectul și cauza
litigiului.
Scopul urmărit de
reclamantă, dedus din modul în care aceasta și-a configurat exercițiul
dreptului de acces la instanța de judecată, pentru valorificarea pretențiilor,
este acela de a fi despăgubită pentru terenul, în raport cu care pretinde că a
făcut obiectul unei măsuri de expropiere abuzivă.
Din formularea și
susținerea cererii nu reiese că au fost invocate motive de nulitate a însuși
actului administrativ, raportate la dispozițiile Legii nr. 255/2010, pentru a
califica acțiunea ca reprezentând o contestație la decizia de expropriere.
Având în vedere
finalitatea urmărită de reclamantă și natura dreptului subiectiv a cărui
valorificare se tinde, dreptul la despăgubiri, Înalta Curte apreciază că
obiectul acțiunii judiciare vizează cuantumul despăgubirilor cuvenite în urma
exproprierii.
De aceea, litigiul de
față este supus prevederilor art. 22 din Legea nr. 255/2010, care în alin. (3)
face trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea
despăgubirii. În cazul acțiunii formulate de expropriatul nemulțumit de
cuantumul despăgubirii consemnate, dispozițiile de trimitere conțin o normă de
competență absolută în favoarea tribunalului în raza căruia este situat
imobilul.
În consecință, având în
vedere dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția
civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B.M., în contradictoriu cu
pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională
de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri
și Poduri Craiova, în favoarea Tribunalului Dolj, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 iunie 2014.
Procesat
de GGC - NN