ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2824/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă la data de 29 mai 2013, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Craiova, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligat pârâtul la plata sumei de 42.000 euro, reprezentând contravaloarea terenului ocupat abuziv de către pârâtă; 100 euro/zi de întârziere în punerea în executare a prezentei hotărâri de la data rămânerii definitive a acesteia; 50.000 euro - daune morale, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a fost deposedată în mod abuziv de suprafața de 1500 mp teren intravilan și extravilan, prin așa -zisa,, expropriere pentru cauze publice" în vederea realizării centurii de sud a Municipiului Craiova, pârâtul neîndeplinind niciuna din condițiile prevăzute de Legea nr. 255/2010. În acest sens, a arătat că nu a fost notificată în vederea aducerii la cunoștință a intenției de expropiere, astfel că nu a avut posibilitatea să solicite despăgubirile cuvenite, pârâtul emițând o decizie de expropiere care nu i-a fost comunicată și fără să i se acordare o justă despăgubire. Totodată, a menționat că nu i-au fost notificate sumele propuse în vederea despăgubirii și nici nu a fost consemnată în contul său vreo astfel de sumă, până în prezent nefiind contactată de către pârât.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 255/2010 și cele ale Legii nr. 33/1994. La solicitarea instanței, reclamanta și-a precizat temeiul de drept al cererii, indicând prevederile art. 9 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 255/2010. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin Sentința civilă nr. 15 din 31 ianuarie 2014 a Tribunalului Dolj, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul litigiului îl reprezintă anularea deciziei de expropiere, reclamanta precizând în mod expres temeiul juridic al cererii, iar motivele contestației vizează neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru legalitatea procedurii în cadrul căreia a fost emisă decizia contestată, nicidecum cuantumul despăgubirii (caz în care ar fi fost invocate dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010). Decizia de expropriere contestată este emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA, autoritate publică centrală și reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine secției de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova, în condițiile în care Legea nr. 255/2010 nu stabilește o competență specială, derogatorie de la legea contenciosului administrativ fiscal, în ceea ce privește contestația deciziilor de expropriere emise în baza acestui act normativ. 2.2.

Prin Sentința nr. 113 din 14 aprilie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj, secția civilă, a constatat invit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia, reținând, în esență următoarele: Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că în materia exproprierii competența instanței de contencios administrativ este conturată exclusiv de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, text potrivit căruia, "În cazul în care și noile propuneri vor fi respinse, expropriatorul, precum și proprietarii sau celelalte persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere pot contesta hotărârea comisiei, constituită potrivit art. 15, la Curtea de apel, în raza căreia se află situat imobilul, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare". În speță, instanța de trimitere a calificat obiectul litigiului ca reprezentând contestație asupra deciziei de expropriere, însă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că obiectul vizează acordarea de despăgubiri pentru terenul ce a făcut obiectul deciziei de expropriere.

Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2010, potrivit cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești, acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, revenindu-i tribunalului, ca instanță de drept comun, competența de soluționare. Curtea de apel a apreciat că și în ipoteză, în care se contestă decizia de expropriere, competența de soluționare aparține tot tribunalului, ca instanță de drept comun, în raport de prevederile art. 34 din Legea nr. 255/2010, care se completează cu cele din Legea nr. 33/1994, din C. civ.

și C. proc. civ, coroborate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994. Apreciind că litigiul dedus judecății nu se circumscrie ipotezei normei legale cuprinse în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, competența de soluționare a fost stabilită în favoarea Tribunalului Dolj, secția civilă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului de competență Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că a fost legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ. și că, în raport cu obiectul și cauza acțiunii, competența revine Tribunalului Dolj, secția civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în principal, obligarea pârâtului la plata sumei de 42.000 euro reprezentând despăgubiri pentru terenul expropriat pentru cauze de utilitate publică, utilizat de către pârât pentru realizarea centurii de sud a Municipiului Craiova. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 255/2010. Curtea de Apel Craiova a dezlegat corect excepția de necompetență materială, interpretând adecvat prevederile Legii nr. 255/2010, în raport cu obiectul și cauza litigiului. Scopul urmărit de reclamantă, dedus din modul în care aceasta și-a configurat exercițiul dreptului de acces la instanța de judecată, pentru valorificarea pretențiilor, este acela de a fi despăgubită pentru terenul, în raport cu care pretinde că a făcut obiectul unei măsuri de expropiere abuzivă.

Din formularea și susținerea cererii nu reiese că au fost invocate motive de nulitate a însuși actului administrativ, raportate la dispozițiile Legii nr. 255/2010, pentru a califica acțiunea ca reprezentând o contestație la decizia de expropriere. Având în vedere finalitatea urmărită de reclamantă și natura dreptului subiectiv a cărui valorificare se tinde, dreptul la despăgubiri, Înalta Curte apreciază că obiectul acțiunii judiciare vizează cuantumul despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii. De aceea, litigiul de față este supus prevederilor art. 22 din Legea nr. 255/2010, care în alin. (3) face trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

În cazul acțiunii formulate de expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate, dispozițiile de trimitere conțin o normă de competență absolută în favoarea tribunalului în raza căruia este situat imobilul. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, în favoarea Tribunalului Dolj, secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2014. Procesat de GGC - NN