ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 558/2014

Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 140/ A din data de 5 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC C.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 362 din 9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă și s-a admis apelul reclamantei SC S. SRL împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 17.640 lei cu titlu de despăgubiri materiale pentru încălcarea dreptului la model industrial, respingându-se în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținui următoarele: Prin sentința civilă nr. 362 din 09 martie 2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC S. SRL în contradictoriu cu pârâta SC C.P. SRL, fiind obligată pârâtă la plata sumei de 5.000 euro (în echivalent lei la data plății) către reclamantă, cu titlu de daune pentru încălcarea drepturilor de autor al design-ului. S-au respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale, obligarea la publicarea hotărârii în presă, precum și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea sentinței s-au reținut următoarele: Cu privire la botina în discuție și celelalte modele și desene industriale pe care le deține, reclamanta beneficiază de drepturi exclusive, recunoscute atât prin Legea dreptului de autor și a drepturilor conexe, nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, cât și prin dispozițiile Legii nr. 129/1991, modificată, privind desenele și modelele industriale. Data depunerii cererii la OSIM de către reclamantă reprezintă o dată certă pentru dovedirea dreptului de autor al reclamantei, cu privire la botina model nr. 14. Pârâta nu a răsturnat prezumția legală de la art. 4 din Legea nr. 8/1996, modificata, conform căreia este autor al operei (în speță reclamanta din cauză) persoana sub numele căreia aceasta este adusă Ia cunoștința publică pentru prima oară.

De asemenea, pârâta nu a făcut dovada că a creat anterior designul respectiv și are astfel drepturi de autor asupra lui, iar modelul nu figurează nici în revistele din anii 1980 depuse de pârât și nici între modelele șablon trimise de firma italiană. Prin reproducerea și fabricarea încălțămintei care copiază desenul creat de reclamantă, respectiv botina cu alveole, pârâta a încălcat drepturile exclusive de autor ale reclamantei asupra designului, fiind astfel justificat primul capăt de cerere, în parte, față de dispozițiile de la art. 139 din Legea nr. 8/1996 modificată.

Având în vedere că nu s-a putut stabili un prejudiciu cauzat reclamantei, echivalent cu un câștig nerealizat de către pârâtă, tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de 5.000 euro, cu titlul de despăgubiri materiale pentru încălcarea dreptului de autor, stabilite prin raportare la o eventuală remunerație care s-ar cuveni autorului pentru această creație, în cazul autorizării actelor de utilizare ale acesteia. Referitor la capătul doi ai cererii, privind încălcarea drepturilor de proprietate industrială, conferite prin înregistrarea la O.S.I.M.

a certificatului de desen sau model industrial, având ca obiect modele încălțăminte, inclusiv modelul nr. 14 în discuție, s-a avut în vedere declarația martorului audiat în cauză, care a afirmat că a văzut modelul reclamantei expus la vânzare într-un magazin care nu era al acesteia, sub altă marcă și ușor modificat, precum și concluziile expertizei de specialitate efectuate în cauză, care a stabilit că modelele părților sunt identice, întrucât fiecare are câte patru alveole pe fiecare latură, aspectul fiind identic, iar diferențele dintre acestea sunt nesemnificative, deoarece impresia globală asupra utilizatorului avizat produsă de modelul pârâtei este aceeași. Fața de aceste considerente, s-a apreciat că s-a probat de către reclamantă încălcarea drepturilor conferite de Legea nr. 129/1992 privind desenele și modelele industriale.

Întrucât reclamanta nu a dovedit prejudiciul suferit și având în vedere concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, care nu a putut stabili profitul realizat de pârâtă din vânzarea botinelor, s-a respins ca neîntemeiată cererea privind acordarea despăgubirilor materiale reprezentând beneficiul realizat pe nedrept de către pârâtă, în sumă de 187.500 euro, prin reproducere, fabricație, comercializare fără drept a modelului său, Întrucât nu au fost dovedite daunele morale solicitate, în sumă de 50.000 euro, pentru încălcarea drepturilor de proprietate industrială, această cerere a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nu este justificată cererea de publicare a hotărârii în presă, așa cum s-a solicitat prin ultimul capăt de cerere de către reclamantă, întrucât dispozițiile art. 139 pct. 14 lit. d) din legea dreptului de autor nu sunt incidente în cauză, nefiind întrunite condițiile prevăzute la lit. a (remiterea încasărilor realizate prin actul ilicit, distrugerea echipamentelor aflate în proprietatea făptuitorului, scoaterea din circuitul comercial a copiilor efectuate ilegal, prin distrugere). S-a respins și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, avându-se în vedere că nu s-au depus acte justificative conform legii. Prin decizia civilă nr. 223 din 12 noiembrie 20J0, Curtea de Apei București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de ambele părți împotriva sentinței primei instanțe.

Prin decizia civilă nr. 886 din 10 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-au admis recursurile declarate de reclamanta SC S. SRL și de pârâta SC C.P. SRL împotriva deciziei, dispunându-se casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare ia aceeași instanță, pentru următoarele considerente: I. În ceea ce privește recursul reclamantei Prima instanță a constatat încălcarea ambelor drepturi de proprietate intelectuală, însă a acordat despăgubiri doar pentru atingerea adusă drepturilor exclusive de autor ale reclamantei asupra designului, nu și pentru drepturile conferite de Legea nr. 129/1992, pentru care nu s-a dovedit prejudiciul suferit.

Prin motivele de apel, reclamanta a formulat critici atât în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru încălcarea dreptului de autor, ce au format obiectul primului capăt de cerere, cât și cu privire la neacordarea de despăgubiri pentru încălcarea dreptului asupra modelului industria!, în cadrul celui de-al doilea capăt de cerere. Pârâta a criticat hotărârea primei instanțe exclusiv cu privire ia constatarea, de către prima instanță, a unei încălcări a dreptului reclamantei asupra modelului industrial. Așa cum a reținut instanța de apel, reclamanta nu poate beneficia de o dublă protecție pentru același produs, oferită atât de legea dreptului de autor, cât și de legea privind modelele și desenele industriale, astfel încât este îndreptățită Ia despăgubiri doar pentru încălcarea unuia dintre drepturile pretinse, cumulul acestora echivalând cu o nepermisă dublă despăgubire.

Pornind de ia premisa imposibilității cumulării despăgubirilor solicitate ca pretenții distincte, cele două cereri ale reclamantei trebuie considerate alternative, astfel încât, prin admiterea uneia devine inutilă cercetarea celei de-a doua. În ceea ce privește modul de soluționare a celui de-al doilea capăt de cerere, instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, Invocate prin motivele de apei ale reclamantei, nu a analizat probatoriul administrat în cauză și nici nu a arătat motivele pentru care a înlăturat susținerile și apărările reclamantei pe aspectul în discuție. Reclamanta a administrat, în fața primei instanțe, proba cu înscrisuri prin care a intenționat să demonstreze pierderea câștigului suferit în urma faptei pârâtei de atingere adusă dreptului său, constând în anularea a trei comenzi de pantofi, la care instanța de apel nu a făcut nici o referire.

De asemenea, instanța nu a arătat motivele pentru care a ajuns la concluzia că nu s-au dovedit beneficiile realizate de către pârâtă și pentru care a înlăturat susținerile reclamantei privind pretinsul profit al pârâtei, pe seama sa. în cuantum de 244.693 lei, neanalizând probatoriul administrat, respectiv expertiza contabilă efectuată în cauză, precum și înscrisurile din care rezultă volumul vânzărilor de botine. Asemenea evaluări ar fi implicat, în primul rând, determinarea momentului nașterii dreptului reclamantei la acțiunea în pretenții pentru încălcarea drepturilor asupra modelului industrial, observându-se prevederile art. 37 din Legea nr. 129/1992 (în forma în vigoare Ia data formulării cererii de chemare în judecată) și în raport de efectele retroactive ale certificatului de înregistrare a modelului, care a fost eliberat după data formulării cererii de chemare în judecată în cauză.

De asemenea, ar fi trebuit stabilit momentul săvârșirii pretinsei fapte a pârâtei de atingere adusă drepturilor reclamantei, făcându-se o corelație corespunzătoare între faptă și prejudiciu. Or, nici un asemenea element nu a fost analizat și stabilit de către instanța de apel, ca, de altfel, nici aspectele referitoare la calculul concret al despăgubirilor, după cum s-a arătat, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., neputând fi exercitat controlul de legalitate al deciziei de către instanța de recurs. 2. Prin recursul pârâtei este criticat modul de argumentare a soluției prin care s-a constatat existența unei încălcări a dreptului reclamantei asupra modelului industrial, ceea ce relevă incidența prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., întrucât considerentele deciziei de apel reflectă o insuficientă lămurire a situației de fapt. Instanța de apel ar fi trebuit să analizeze în ce constă protecția conferită de lege dreptului asupra modelului industrial, din perspectiva susținerilor și apărărilor pârâtei.

Ar fi trebuit să se albă în vedere definiția noțiunii de „model industrial", arătată în Legea nr. 129/1992, aceea de „aspect exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, forma, textură și/sau ornamentația produsului în sine", deoarece în motivare se referă la „modelul pantofilor descris în două dimensiuni". De asemenea, trebuie identificate aceleași trăsături și în ceea ce privește produsul pârâtei, procedându-se la compararea acestora, cu scopul de a stabili dacă produsul pretins contrafăcut este substanțial diferit de modelul industrial al reclamantei, pe baza impresiei de ansamblu create de acestea consumatorului obișnuit.

Aceasta întrucât în acțiunea în contrafacere, spre deosebire de acțiunea în anularea unui model industrial, nu este necesară condiția identității produselor comparate pentru a evidenția doar detaliile nesemnificative, fiind suficientă întrunirea similarității, cu condiția ca aceasta să aibă un grad ridicat. Instanța de apel, reînvestită cu judecata cauzei, a pronunțat decizia atacată prin prezentul recurs, reținând în motivare următoarele: Prin acțiunea pendinte, înregistrată în ianuarie 2007, reclamanta tinde Ia repararea prejudiciului cauzat prin una și aceeași faptă a pârâtei, de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, protejate prin recunoașterea concomitentă a dreptului de autor (prin art. 7 lit. g) din Legea nr. 8/1996) și a drepturilor decurgând dintr-un model industrial (potrivit Legii nr. 129/1991), încorporate în același produs - botină velur cu alveole.

Prin contractul de cesiune din 12 februarie 2006 (fila 7-9 dosar fond), reclamanta a primit prin cesiune exclusivă totalitatea drepturilor patrimoniale de autor asupra modelelor industriale (încălțăminte) realizate de cedenta (designer) M.G., procedând la depunerea cererii de înregistrare a desenelor și modelelor industriale (DM1), în vederea obținerii certificatului O.S.I.M., fiind constituit depozitul național reglementar la 21 noiembrie 2006: cererea a fost publicată în BOP1 - DM1 nr. 4/2007 (filele 10-15 dosar fond), iar certificatul de înregistrare O.S.I.M. a fost eliberat din 29 noiembrie 2007, modelul în discuție fiind descris la nr. 14. Anterior, conform înscrisurilor constând în publicații de specialitate (filele 16-25, Dosar fond nr. 3265/3/2007 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială), produsul de încălțăminte care încorporează drepturile în discuție a fost inclus în colecția toamnă-iarnă 2006-2007 a reclamantei.

Potrivit declarației martorului reclamantei O.B., modelul incriminat, cunoscut de către acesta încă din faza de schiță ca aparținând colecției reclamantei, prezentată In mai 2006, a fost identificat ulterior de către acesta, ca fiind expus la vânzare sub o altă marcă). Reclamanta a depus la dosar bonul de casă datat 26 octombrie 2006 (fila 46 dosar apel), prin care s-a achiziționat de către reprezentantul său din magazinul D.D., o pereche de botine asemănătoare produse de către pârâtă, pentru prețul de 360 lei. Pârâta nu a negat comercializarea modelului de botină, însă a formulat apărări în fond și apel, susținând cu înscrisurile depuse (la filele 31-42 dosar fond) că a achiziționat șabloane din aceeași sursă cu reclamanta, care are astfel un model preluat, că între modelele părților nu există identitate, ci unele asemănări generate de concepțiile modei în domeniu, iar modelul său a fost conceput de către propriii meseriași.

Cu privire la apelul pârâtei SC C.P. SRL: Din punct de vedere procedural, observându-se că soluția instanței de fond relativă la stabilirea încălcării dreptului de autor ai reclamantei nu a fost atacată în apelul pârâtei, s-a constatat că asupra acestei dezlegări a intervenit efectul pozitiv al lucrului judecat, fiind întrunite elementele specifice descrise de art. 1201 C. civ. și art. 163 C. proc. civ. Asupra încălcării drepturilor protejate de înregistrarea ca model industrial, la care face referire exclusivă apelul pârâtei, s-a reținut cu titlu prealabil, conform considerentelor deciziei de casare, că în verificarea contrafacerii, este suficientă întrunirea similarității în grad ridicat a produselor comparate.

Astfel, sunt fără relevanță argumentele pârâtei relative la lipsa de identitate a produselor părților ori la lipsa de noutate a modelului reclamantei (specifice analizei acțiunii în anularea modelului industrial).

Obiectul protecției conferite de lege dreptului asupra modelului industrial derivă din definiția noțiunii, cuprinse în Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale (în forma în vigoare la data de 31 ianuarie 2007 a introducerii acțiunii, pană la modificările intervenite prin Legea nr. 280 din 17 octombrie 2007): „aspectul exterior al unul produs sau al unei părți a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură și/ sau ornamentația produsului în sine." În speță, obiectul concret al protecției conferite de înregistrarea dreptului asupra modelului industrial al reclamantei este dat de aspectul exterior regăsit la nr. 14 în certificatul de înregistrare nr. 017631 din 29 noiembrie 2007 (filele 89-92 dosar fond), descrierea trăsăturilor caracteristice ale acestuia, fiind „botina velur cu alveole; calapod semirotund; toc conic înalt de 10 cm, îmbrăcat în velur; alveola - triunghi asimetric, cu laturile arcuite și colțurile rotunjite sau nu; piele decupată și aplicată". Ceea ce conferă originalitate și distinctivitate creației reclamantei, ca element dominant, este specificul decorațiunii botinei, prin modul fantezist de concepere și dispunere a alveolelor triunghiulare, decupate și aplicate.

Impresia de ansamblu asupra modelului este dominată de aceste elemente decorative bicolore, cu laturi arcuite șl, eventual, rotunjite. Produsul pârâtei aflat în comparație reia acest tip specific de decorațiune, în doua culori, cu decupaj, aplicat în aceeași dispunere, asupra aceluiași gen de încălțăminte (botină), cu un calapod asemănător. Există diferențe de culoare (în interior și exterior), respectiv a fost adăugat un element decorativ de același gen, pe toc. Observând comparativ cele două modele, astfel cum sunt evidențiate în probatorii - înscrisurile de la filele 41-42 dosar fond, depuse de către pârâtă, respectiv expertiza în proprietate industrială de ia filele 53-59 și 85-88 dosar fond - se remarcă un grad ridicat de similaritate al modelelor în discuție, fiind asemănătoare până la confuzie impresia de ansamblu creată asupra unui consumator obișnuit.

Acesta poate avea reprezentarea că este vorba despre modelul aceluiași autor, într-o altă varianta de culoare. Prin urmare, elementul dominant protejat prin certificatul de model industrial al reclamantei (specificul decorațiunii) este reluat de către pârâtă pe un produs similar de încălțăminte, cu diferențe care nu îi conferă o individualitate proprie și inconfundabilă, astfel cum se susține, și nici nu înlătură riscul confuziei în rândul consumatorului de nivel mediu. În raport de ornamentația originală și caracteristicile estetice ale produsului reclamantei nu se poate considera că este întâmplătoare apariția pe piața de încălțăminte a produsului pârâtei, la scurtă vreme după lansarea colecției reclamantei, ceea ce conduce la concluzia existenței faptei culpabile de atingere a drepturilor de creație intelectuală protejate.

Înscrisurile depuse de către pârâtă în dovedirea faptului că forma botinei Sepala era deja cunoscută nu sunt relevante cauzei în contrafacere, în cadrul căreia nu se cercetează anterioritatea vreunui element ai înregistrării, ci încălcarea drepturilor rezultând dintr-o înregistrare validă. Constatând existența încălcării drepturilor protejate de certificatul de înregistrare a modelului industrial al reclamantei nr, 017631 din 29 noiembrie 2007, Curtea a menținut soluția instanței de fond sub acest aspect, apelul pârâtei fiind astfel nefondat. Cu privire la apelul reclamantei SC S. SRL: Conform deciziei de casare, prejudiciul material decurgând din atingerea drepturilor este unic, astfel încât capetele de cerere în despăgubiri pot fi soluționate doar alternativ, dezdăunarea realizându-se în raport de unul sau de altul dintre cele două drepturi enunțate.

Eliberat în cursul procesului ce a fost declanșat în ianuarie 2007, certificatul de înregistrare a modelului industrial al reclamantei - din 29 noiembrie 2007 își produce efectele retroactiv. În privința momentului nașterii dreptului reclamantei la acțiunea în pretenții pentru încălcarea drepturilor asupra modelului industrial, în speță se regăsește un caz atipic al protecției. Deși conform prevederilor art. 37 din Legea nr. 129/1992 (în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată), proiecția ar opera de la data publicării cererii de eliberare a certificatului de înregistrare (aprilie 2007), nu se poate face abstracție de manifestarea publică anterioară a dreptului de autor asupra aceleiași creații intelectuale, în luna mai 2006, odată cu lansarea colecției reclamantei și nici de diligenta acesteia, care a formulat acțiunea curentă la o dată apropiată declanșării procedurii de înregistrare Ia OSIM a modelului industrial.

Scopul prevăzut de legiuitor în art. 37 din Legea nr. 129/1992 a fost acela ai protejării dreptului la modei industrial, de la momentul publicării conținutului sau, pentru a evita cazurile de exploatare neautorizată descrise de art. 33. în speță, însă, aducerea ia cunoștința publică a creației intelectuale în discuție s-a efectuat anterior, sub forma dreptului de autor al reclamantei, fiind practic suprapuse cele două protecții și, astfel, retroactiva! momentul de la care titularul dobândește exclusivitate în exploatarea dreptului sau de creație intelectuală. Înregistrând dreptul la model industrial, reclamanta a intenționat consolidarea recunoașterii creației sale și sub forma reprezentării grafice a caracteristicilor estetice ale acesteia, pentru a-și asigura posibilitatea de exploatare la nivel industrial/ artizanal/ comercial.

Extinderea retroactivă a proiecției modelului industrial, cu începere de la data manifestării publice a dreptului de autor, în luna mai 2006, se încadrează în prevederile art. 8 din Legea nr. 129/1992, care dispun a nu fi prejudiciate protecții acordate prin alte dispoziții legale privind proprietatea intelectuală, prin urmare a nu înlătura beneficii deja dobândite de către solicitant/titular. A considera altfel, înseamnă a limita nejustificat dreptul reclamantei, sancționând și nu valorificând diligentele sale de protejare și exploatare a propriei creații intelectuale, manifestate imediat după identificarea contrafacerii, prin cereri adresate OS1M și instanței de judecată.

Prin raportare la această dată și identificând fapta culpabilă a pârâtei de atingere a drepturilor reclamantei, în luna octombrie 2006, conform consemnării bonului de casă necontestat, prin care a fost achiziționată o pereche similară de botine produse de către pârâta, s-a constatat ca din luna mai 2006 pot fi evaluate daunele materiale suferite în mod real de către reclamantă. La dosar se află dovezi privind existența a trei comenzi de botine adresate reclamantei: comanda SC S.A. SRL din 30 octombrie 2006, în valoare de 10.440 euro, anulată la 01-12.2006 (filele 69-70 dosar fond); comanda R.C. din 26 octombrie 2006, în valoare de 14.400 euro (fila 71 dosar fond); comanda SC C.C. SRL din 17 octombrie 2006, cu valoarea separată a botinelor de 7.200 euro (36 bucăți x 200 euro/pereche), anulată la 01 decembrie 2006 (filele 72-73 dosar fond).

Reclamanta a dovedit anularea a două dintre cele trei comenzi la care face referire, motivul fiind apariția pe piața de profil din România a unor produse contrafăcute copiate după modelul său și a Imposibilității garantării retragerii de la comercializare a produselor. Ca atare, suma totală a comenzilor anulate ca urmare a contrafacerii pârâtei este de 17.640 euro (10.440 euro + 7.200 euro), ce se constituie în prejudiciu real al reclamantei, sub forma pierderii câștigului pe care l-ar fi realizat, criteriu prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. a din O.U.G. nr. 100/2005.

În ceea ce privește criteriul beneficiului realizat în mod injust de către pârâtă, care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, Curtea a constatat că nu pot fi reținute concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză (filele 136 și urm. dosar fond), din conținutul căreia apelanta-reclamantă a extras pretenția în cuantum de 244.693 lei ca fiind venituri ale pârâtei, realizate din vânzările de botine. Pe de o parte, expertul a precizat că nu s-a putut identifica faptic modelul în discuție, nefiind regăsit în evidențele contabile ale pârâtei. Astfel, aprecierea prin expertiză a vânzării de botine, în perioada septembrie 2006 - iulie 2009, precum și valoarea veniturilor realizate de către pârâtă din comercializarea botinelor s-a făcut în mod global, fără individualizare pe un anume model de botină și, ca atare, concluziile lucrării simt neconvingătoare.

Pe de altă parte, fapta pârâtei de încălcare a drepturilor reclamantei nu s-a dovedit a fi în formă continuată, pentru intervalul la care face referire raportul de expertiză (fiind dovedită ca existând cert, în luna octombrie 2006, cum s-a analizat mai sus), astfel că nu pot fi extinse la un alt interval concluziile asupra realizării beneficiului injust al pârâtei. S-a concluzionat astfel că prejudiciul material al reclamantei, având caracter cert și determinat, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta culpabilă a pârâtei de contrafacere a modelului industrial, este la valoarea comenzilor anulate de 17.640 euro. Fiind menținută soluția fondului asupra constatării încălcării celor două categorii de drepturi, cu acordarea prejudiciului material unic, astfel cum a fost descris, se impune, ca efect al limitelor rejudecării, respingerea în rest a acțiunii, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei de apel au formulat cereri de recurs ambele părți. I. Recursul declarat de reclamanta SC R.S. SRL (fostă SC S. SRL) a fost susținut pe următoarele motive; I.a. S-a constatat că prejudiciul este dovedit, cert în luna octombrie 2006 și, deși se reține că a fost achiziționată cu un bon de casă o pereche de botine produse de către pârâtă după modelul care face obiectul prezentului dosar, nu se acordă despăgubire, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. I.b. S-au încălcat dispozițiile prevăzute de art. 14 alin. (2) lit. a) din O.U.G.

nr. 100/2005 adoptată pentru transpunerea în dreptul intern a Directivei 2004/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care impun că la stabilirea daunelor interese instanța judecătoreasca va lua în considerare toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special pierderea câștigului suferit de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat si, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat - ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Ar fi trebuit să se acorde despăgubiri și prin raportare Ia beneficiile realizate în mod injust prin comercializarea modelului contrafăcut de către pârâtă, cu încălcarea dispozițiile legale menționate, însăși pârâta recunoscând faptul că „noi am confecționat doar câteva perechi de botine din modelul arătat". În lipsa altor elemente, ce se datorează exclusiv culpei pârâtei care nu a prezentat niciun fel de documente contabile din care să reiasă clar câte perechi de botine a produs, instanța trebuia să țină cont de concluziile raportului de expertiză, din care rezultă că în octombrie 2006 pârâta a vândut 241 de perechi de botine, obținând un venit de 39.880 lei. Cel puțin această suma ar fi trebui acordată de către instanță, deoarece, conform susținerilor instanței, în luna octombrie prejudiciu) este cert.

Ar trebui obligată pârâta la plata despăgubirilor pentru beneficiile realizate în mod injust cel puțin pentru perioada octombrie-decembrie 2006, respectiv suma de 110.045 Iei, pentru că în aceste luni este un vârf în vânzarea de botine, iar modelul contrafăcut făcea parte din colecția anului 2006, fiind comercializat cu prețul de 360 lei perechea - există un bon de casă, care arată suma cu care erau comercializate botinele contrafăcute de către pârâtă. II. Prin recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL s-au susținut următoarele: Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În speță, instanța de apei a interpretat greșit dispozițiile legale invocate în apel, aspecte prezentate pe larg în apelul formulat și pe care le reiterează în prezentul recurs.

Este de neînțeles modul în care instanța de apel a respins apelul tară să facă o motivare pertinentă, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare ia aceeași instanță. În finalul cererii s-a menționat că detalierii aspectelor de fapt urmează a fi făcută în susținerea orală a recursului. I.a. Recursul declarat de reclamanta SC R.S. SRL (fastă SC S. SRL) este fondat, impunându-se admiterea acestuia și modificarea deciziei, în limitele ce urmează: II.a. În privința momentului nașterii dreptului reclamantei la acțiunea în pretenții pentru încălcarea drepturilor pretinse s-a constatat o extindere retroactivă a protecției, cu începere de la data manifestării publice a dreptului de autor. în luna mai 2006, cu trimitere și la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 129/1992.

Prin raportare la această dată și identificând fapta culpabilă a pârâtei de atingere a drepturilor reclamantei în luna octombrie 2006, conform consemnării bonului de casă necontestat, s-a apreciat de instanța de apei că pot fi evaluate daunele materiale suferite în mod real de către reclamantă.

În acest context s-au acordat reclamantei-recurente despăgubiri aferente a două contracte anulate, din 30 octombrie și 1 decembrie 2006. Modul de soluționare a cauzei este susținut de dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, care reflectă norma indicată în susținerea recursului și potrivit căreia, la stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare criterii, cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului. Dispozițiile legale invocate de reclamanta-recurentă mai prevăd la alin. (1) și că daune-interese cuvenite titularului dreptului încălcat sunt corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârșite.

Despăgubirile care pot fi acordate trebuie să fie astfel cuantificate cu certitudine, numai în acest fel putându-se aprecia prejudiciul suferit, în mod real, de către reclamanta-recurentă. Deși instanța de apel a reținut că s-a depus la dosar bonul de casă din 26 octombrie 2006 (dată situată în perioada de protecție stabilită), prin care s-a achiziționat de către reprezentantul reclamantei o pereche de botine asemănătoare produse de către pârâtă, pentru prețul de 360 lei (fila 46 dosar apel) și, astfel, un prejudiciu cert, nu se acordă despăgubirea aferentă - ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu pct. 7. Situația de fapt reținută cu privire la restul despăgubirilor solicitate nu mai poate fi reapreciată de instanța de recurs, din perspectiva criticilor de recurs aferente și a dispozițiilor art. 304 C proc.

civ., ceea ce duce la concluzia că prejudiciul care se impune a fi acoperit, în afara celui deja stabilit, este cel aferent unei perechi de botine, respectiv 360 lei. Recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL este nul, în considerarea argumentelor ce succed: Cu indicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta-recurentă a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, arătând că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile legale invocate în apel, aspecte prezentate pe larg in apelul formulat și pe care le reiterează în prezentul recurs. Potrivit art. 302 alin. (2) lit. c) C. proc. civ. „cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Din aceste dispoziții procedurale rezultă că trebuie ca prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat să se formuleze motivele de recurs, ambele în termenul procedural prevăzut de art. 303; potrivit acestui articol, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs (alin. (1)), termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de Ia comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte (alin. (2)). Totodată, motivele de nelegalitate la care se referă norma procedurală trebuie să vizeze modul de soluționare a criticilor formulate în cadrul apelului, greșelile săvârșite de instanță prin decizia atacată, aceasta fiind hotărârea supusă căii de atac a recursului, așa cum prevede art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. Mai mult, decizia de apel atacată prin prezentul recurs a fost pronunțată în urma casării dispuse prin decizia anterioară de recurs. Cererea de recurs nu respectă dispozițiile procedurale susmenționate, in condițiile în care cuprinde o redare a conținutului motivului legal de recurs și o trimitere la dispozițiile legale invocate prin cererea de apel, fără ca acestea să fie însoțite, în cererea de recurs sau printr-un memoriu separai - dar în termenul de motivare, de o dezvoltare a criticilor de nelegalitate privind modul de soluționarea a cauzei prin decizia recurată, Mențiunea în sensul detalierii aspectelor de fapt în susținerea orală a recursului și o prezentare a motivelor de nelegalitate prin concluzii scrise nu sunt în măsură a asigura respectarea acestor exigențe procedurale.

Critica în sensul că este de neînțeles modul în care instanța de apel a respins apelul Iară să facă o motivare pertinentă nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 C proc. civ. Aceste considerente atrag incidența în cauză a dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și sancțiunea nulității recursului declarat de pârât, nefiind identificate motive de ordine publică ce pot fi puse în discuție, în condițiile alin. (2) ale aceluiași articol. Față de cele mai sus reținute, în limitele sesizării, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de reclamantă și să modifice, în parte, decizia, în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 360 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, cu menținerea celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R.S. SRL (fostă SC S. SRL) împotriva deciziei nr. 140/ A din data de 5 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 iulie 2013. Modifică, în parte, decizia în sensul că obligă pe pârâta și la plata sumei de 360 lei, cu titlu de despăgubiri materiale. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2014.