ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 558/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 558/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de față, constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 140/ A din

data de 5 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a

civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC C.P.

SRL împotriva sentinței civile nr. 362 din 9 martie  2010 pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă și s-a admis apelul reclamantei SC

S. SRL împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul

că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 17.640 lei cu

titlu de despăgubiri materiale pentru încălcarea dreptului la model industrial,

respingându-se în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținui următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 362 din 09 martie 2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă,

s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC S. SRL în contradictoriu

cu pârâta SC C.P. SRL, fiind obligată pârâtă la plata sumei de 5.000 euro (în

echivalent lei la data plății) către reclamantă, cu titlu de daune pentru

încălcarea drepturilor de autor al design-ului.

S-au respins, ca neîntemeiate,

capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și

morale, obligarea la publicarea hotărârii în presă, precum și cererea privind

acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea sentinței s-au reținut

următoarele:

Cu privire la botina în discuție și

celelalte modele și desene industriale pe care le deține, reclamanta

beneficiază de drepturi exclusive, recunoscute atât prin Legea dreptului de

autor și a drepturilor conexe, nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004,

cât și prin dispozițiile Legii nr. 129/1991, modificată, privind desenele și

modelele industriale.

Data depunerii cererii la OSIM de

către reclamantă reprezintă o dată certă pentru dovedirea dreptului de autor al

reclamantei, cu privire la botina model nr. 14.

Pârâta nu a răsturnat prezumția legală

de la art. 4 din Legea nr. 8/1996, modificata, conform căreia este autor al

operei (în speță reclamanta din cauză) persoana sub numele căreia aceasta este

adusă Ia cunoștința publică pentru prima oară.

De asemenea, pârâta nu a făcut dovada

că a creat anterior designul respectiv și are astfel drepturi de autor asupra

lui, iar modelul nu figurează nici în revistele din anii 1980 depuse de pârât

și nici între modelele șablon trimise de firma italiană.

Prin reproducerea și fabricarea

încălțămintei care copiază desenul creat de reclamantă, respectiv botina cu

alveole, pârâta a încălcat drepturile exclusive de autor ale reclamantei asupra

designului, fiind astfel justificat primul capăt de cerere, în parte, față de

dispozițiile de la art. 139 din Legea nr. 8/1996 modificată.

Având în vedere că nu s-a putut

stabili un prejudiciu cauzat reclamantei, echivalent cu un câștig nerealizat de

către pârâtă, tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de 5.000 euro, cu

titlul de despăgubiri materiale pentru încălcarea dreptului de autor, stabilite

prin raportare la o eventuală remunerație care s-ar cuveni autorului pentru

această creație, în cazul autorizării actelor de utilizare ale acesteia.

Referitor la capătul doi ai cererii,

privind încălcarea drepturilor de proprietate industrială, conferite prin

înregistrarea la O.S.I.M. a certificatului de desen sau model industrial, având

ca obiect modele încălțăminte, inclusiv modelul nr. 14 în discuție, s-a avut în

vedere declarația martorului audiat în cauză, care a afirmat că a văzut modelul

reclamantei expus la vânzare într-un magazin care nu era al acesteia, sub altă

marcă și ușor modificat, precum și concluziile expertizei de specialitate

efectuate în cauză, care a stabilit că modelele părților sunt identice,

întrucât fiecare are câte patru alveole pe fiecare latură, aspectul fiind

identic, iar diferențele dintre acestea sunt nesemnificative, deoarece impresia

globală asupra utilizatorului avizat produsă de modelul pârâtei este aceeași.

Fața de aceste considerente, s-a

apreciat că s-a probat de către reclamantă încălcarea drepturilor conferite de

Legea nr. 129/1992 privind desenele și modelele industriale.

Întrucât reclamanta nu a dovedit

prejudiciul suferit și având în vedere concluziile expertizei contabile

efectuate în cauză, care nu a putut stabili profitul realizat de pârâtă din

vânzarea botinelor, s-a respins ca neîntemeiată cererea privind acordarea

despăgubirilor materiale reprezentând beneficiul realizat pe nedrept de către

pârâtă, în sumă de 187.500 euro, prin reproducere, fabricație, comercializare

fără drept a modelului său,

Întrucât nu au fost dovedite daunele

morale solicitate, în sumă de 50.000 euro, pentru încălcarea drepturilor de

proprietate industrială, această cerere a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nu este justificată cererea de

publicare a hotărârii în presă, așa cum s-a solicitat prin ultimul capăt de

cerere de către reclamantă, întrucât dispozițiile art. 139 pct. 14 lit. d) din

legea dreptului de autor nu sunt incidente în cauză, nefiind întrunite

condițiile prevăzute la lit. a (remiterea încasărilor realizate prin actul

ilicit, distrugerea echipamentelor aflate în proprietatea făptuitorului,

scoaterea din circuitul comercial a copiilor efectuate ilegal, prin

distrugere).

S-a respins și cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată, avându-se în vedere că nu s-au depus acte

justificative conform legii.

Prin decizia

civilă nr. 223 din 12 noiembrie 20J0, Curtea de Apei București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins, ca

nefondate, apelurile formulate de ambele părți împotriva sentinței primei

instanțe.

Prin decizia civilă nr. 886 din 10

februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, s-au admis recursurile declarate de reclamanta SC S. SRL și de pârâta SC

C.P. SRL împotriva deciziei, dispunându-se casarea acesteia și trimiterea

cauzei spre rejudecare ia aceeași instanță,

pentru următoarele considerente:

I. În ceea ce privește recursul

reclamantei

Prima instanță a constatat încălcarea

ambelor drepturi de proprietate intelectuală, însă a acordat despăgubiri doar

pentru atingerea adusă drepturilor exclusive de autor ale reclamantei asupra

designului, nu și pentru drepturile conferite de Legea nr. 129/1992, pentru

care nu s-a dovedit prejudiciul suferit.

Prin motivele de apel, reclamanta a

formulat critici atât în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite

pentru încălcarea dreptului de autor, ce au format obiectul primului capăt de

cerere, cât și cu privire la neacordarea de despăgubiri pentru încălcarea

dreptului asupra modelului industria!, în cadrul celui de-al doilea capăt de

cerere.

Pârâta a criticat hotărârea primei

instanțe exclusiv cu privire ia constatarea, de către prima instanță, a unei

încălcări a dreptului reclamantei asupra modelului industrial.

Așa cum a reținut instanța de apel,

reclamanta nu poate beneficia de o dublă protecție pentru același produs,

oferită atât de legea dreptului de autor, cât și de legea privind modelele și

desenele industriale, astfel încât este îndreptățită Ia despăgubiri doar pentru

încălcarea unuia dintre drepturile pretinse, cumulul acestora echivalând cu o

nepermisă dublă despăgubire.

Pornind de ia premisa imposibilității

cumulării despăgubirilor solicitate ca pretenții distincte, cele două cereri

ale reclamantei trebuie considerate alternative, astfel încât, prin admiterea

uneia devine inutilă cercetarea celei de-a doua.

În ceea ce privește modul de

soluționare a celui de-al doilea capăt de cerere, instanța de apel nu a avut în

vedere dispozițiile art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea

respectării drepturilor de proprietate intelectuală, Invocate prin motivele de

apei ale reclamantei, nu a analizat probatoriul administrat în cauză și nici nu

a arătat motivele pentru care a înlăturat susținerile și apărările reclamantei

pe aspectul în discuție.

Reclamanta a administrat, în fața

primei instanțe, proba cu înscrisuri prin care a intenționat să demonstreze

pierderea câștigului suferit în urma faptei pârâtei de atingere adusă dreptului

său, constând în anularea a trei comenzi de pantofi, la care instanța de apel

nu a făcut nici o referire.

De asemenea, instanța nu a arătat

motivele pentru care a ajuns la concluzia că nu s-au dovedit beneficiile

realizate de către pârâtă și pentru care a înlăturat susținerile reclamantei

privind pretinsul profit al pârâtei, pe seama sa. în cuantum de 244.693 lei, neanalizând

probatoriul administrat, respectiv expertiza contabilă efectuată în cauză,

precum și înscrisurile din care rezultă volumul vânzărilor de botine.

Asemenea evaluări ar fi implicat, în

primul rând, determinarea momentului nașterii dreptului reclamantei la acțiunea

în pretenții pentru încălcarea drepturilor asupra modelului industrial,

observându-se prevederile art. 37 din Legea nr. 129/1992 (în forma în vigoare

Ia data formulării cererii de chemare în judecată) și în raport de efectele

retroactive ale certificatului de înregistrare a modelului, care a fost

eliberat după data formulării cererii de chemare în judecată în cauză.

De asemenea, ar fi trebuit stabilit

momentul săvârșirii pretinsei fapte a pârâtei de atingere adusă drepturilor

reclamantei, făcându-se o corelație corespunzătoare între faptă și prejudiciu.

Or, nici un asemenea element nu a fost

analizat și stabilit de către instanța de apel, ca, de altfel, nici aspectele

referitoare la calculul concret al despăgubirilor, după cum s-a arătat, ceea ce

atrage incidența dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., neputând fi exercitat

controlul de legalitate al deciziei de către instanța de recurs.

modul de argumentare a soluției prin care s-a constatat existența unei

încălcări a dreptului reclamantei asupra modelului industrial, ceea ce relevă

incidența prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât considerentele

deciziei de apel reflectă o insuficientă lămurire a situației de fapt.

Instanța de apel ar fi trebuit să

analizeze în ce constă protecția conferită de lege dreptului asupra modelului

industrial, din perspectiva susținerilor și apărărilor pârâtei.

Ar fi trebuit să se albă în vedere

definiția noțiunii de „model industrial", arătată în Legea nr. 129/1992,

aceea de „aspect exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în

trei dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici,

îndeosebi linii, contururi, culori, forma, textură și/sau ornamentația

produsului în sine", deoarece în motivare se referă la „modelul pantofilor

descris în două dimensiuni".

De asemenea, trebuie identificate

aceleași trăsături și în ceea ce privește produsul pârâtei, procedându-se la

compararea acestora, cu scopul de a stabili dacă produsul pretins contrafăcut

este substanțial diferit de modelul industrial al reclamantei, pe baza

impresiei de ansamblu create de acestea consumatorului obișnuit.

Aceasta întrucât în acțiunea în

contrafacere, spre deosebire de acțiunea în anularea unui model industrial, nu

este necesară condiția identității produselor comparate pentru a evidenția doar

detaliile nesemnificative, fiind suficientă întrunirea similarității, cu

condiția ca aceasta să aibă un grad ridicat.

Instanța de

apel, reînvestită cu judecata cauzei, a pronunțat decizia atacată prin

prezentul recurs, reținând în motivare următoarele:

Prin acțiunea

pendinte, înregistrată în ianuarie 2007, reclamanta tinde Ia repararea

prejudiciului cauzat prin una și aceeași faptă a pârâtei, de încălcare a

drepturilor de proprietate intelectuală, protejate prin recunoașterea

concomitentă a dreptului de autor (prin art. 7 lit. g) din Legea nr. 8/1996) și

a drepturilor decurgând dintr-un model industrial (potrivit Legii nr. 129/1991),

încorporate în același produs - botină velur cu alveole.

Prin contractul de cesiune din 12

februarie 2006 (fila 7-9 dosar fond), reclamanta a primit prin cesiune

exclusivă totalitatea drepturilor patrimoniale de autor asupra modelelor

industriale (încălțăminte) realizate de cedenta (designer) M.G., procedând la

depunerea cererii de înregistrare a desenelor și modelelor industriale (DM1),

în vederea obținerii certificatului O.S.I.M., fiind constituit depozitul

național reglementar la 21 noiembrie 2006: cererea a fost publicată în BOP1 -

DM1 nr. 4/2007 (filele 10-15 dosar fond), iar certificatul de înregistrare O.S.I.M.

a fost eliberat din 29 noiembrie 2007, modelul în discuție fiind descris la nr.

14.

Anterior, conform înscrisurilor

constând în publicații de specialitate (filele 16-25, Dosar fond nr. 3265/3/2007

al Tribunalului București, secția a VI-a comercială), produsul de încălțăminte

care încorporează drepturile în discuție a fost inclus în colecția toamnă-iarnă

2006-2007 a reclamantei.

Potrivit declarației martorului

reclamantei O.B., modelul incriminat, cunoscut de către acesta încă din faza de

schiță ca aparținând colecției reclamantei, prezentată In mai 2006, a fost

identificat ulterior de către acesta, ca fiind expus la vânzare sub o altă marcă).

Reclamanta a depus la dosar bonul de

casă datat 26 octombrie 2006 (fila 46 dosar apel), prin care s-a achiziționat

de către reprezentantul său din magazinul D.D., o pereche de botine

asemănătoare produse de către pârâtă, pentru prețul de 360 lei.

Pârâta nu a negat comercializarea

modelului de botină, însă a formulat apărări în fond și apel, susținând cu

înscrisurile depuse (la filele 31-42 dosar fond) că a achiziționat șabloane din

aceeași sursă cu reclamanta, care are astfel un model preluat, că între

modelele părților nu există identitate, ci unele asemănări generate de

concepțiile modei în domeniu, iar modelul său a fost conceput de către propriii

meseriași.

Cu privire la apelul pârâtei SC C.P.

SRL:

Din punct de vedere procedural,

observându-se că soluția instanței de fond relativă la stabilirea încălcării dreptului

de autor ai reclamantei nu a fost atacată în apelul pârâtei, s-a constatat că

asupra acestei dezlegări a intervenit efectul pozitiv al lucrului judecat,

fiind întrunite elementele specifice descrise de art. 1201 C. civ. și art. 163

C. proc. civ.

Asupra încălcării drepturilor

protejate de înregistrarea ca model industrial, la care face referire exclusivă

apelul pârâtei, s-a reținut cu titlu prealabil, conform considerentelor

deciziei de casare, că în verificarea contrafacerii, este suficientă întrunirea

similarității în grad ridicat a produselor comparate.

Astfel, sunt fără relevanță

argumentele pârâtei relative la lipsa de identitate a produselor părților ori

la lipsa de noutate a modelului reclamantei (specifice analizei acțiunii în

anularea modelului industrial).

Obiectul protecției conferite de lege

dreptului asupra modelului industrial derivă din definiția noțiunii, cuprinse

în Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale (în

forma în vigoare la data de 31 ianuarie 2007 a introducerii acțiunii, pană la

modificările intervenite prin Legea nr. 280 din 17 octombrie 2007): „aspectul

exterior al unul produs sau al unei părți a acestuia, redat în trei dimensiuni,

rezultat din combinația dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii,

contururi, culori, formă, textură și/ sau ornamentația produsului în

sine."

În speță, obiectul concret al

protecției conferite de înregistrarea dreptului asupra modelului industrial al

reclamantei este dat de aspectul exterior regăsit la nr. 14 în certificatul de

înregistrare nr. 017631 din 29 noiembrie 2007 (filele 89-92 dosar fond),

descrierea trăsăturilor caracteristice ale acestuia, fiind „botina velur cu

alveole; calapod semirotund; toc conic înalt de 10 cm, îmbrăcat în velur; alveola

- triunghi asimetric, cu laturile arcuite și colțurile rotunjite sau nu; piele

decupată și aplicată".

Ceea ce conferă originalitate și

distinctivitate creației reclamantei, ca element dominant, este specificul decorațiunii

botinei, prin modul fantezist de concepere și dispunere a alveolelor

triunghiulare, decupate și aplicate. Impresia de ansamblu asupra modelului este

dominată de aceste elemente decorative bicolore, cu laturi arcuite șl,

eventual, rotunjite.

Produsul pârâtei aflat în comparație

reia acest tip specific de decorațiune, în doua culori, cu decupaj, aplicat în

aceeași dispunere, asupra aceluiași gen de încălțăminte (botină), cu un calapod

asemănător. Există diferențe de culoare (în interior și exterior), respectiv a

fost adăugat un element decorativ de același gen, pe toc.

Observând comparativ cele două modele,

astfel cum sunt evidențiate în probatorii - înscrisurile de la filele 41-42

dosar fond, depuse de către pârâtă, respectiv expertiza în proprietate

industrială de ia filele 53-59 și 85-88 dosar fond - se remarcă un grad ridicat

de similaritate al modelelor în discuție, fiind asemănătoare până la confuzie

impresia de ansamblu creată asupra unui consumator obișnuit. Acesta poate avea

reprezentarea că este vorba despre modelul aceluiași autor, într-o altă

varianta de culoare.

Prin urmare, elementul dominant

protejat prin certificatul de model industrial al reclamantei (specificul

decorațiunii) este reluat de către pârâtă pe un produs similar de încălțăminte,

cu diferențe care nu îi conferă o individualitate proprie și inconfundabilă,

astfel cum se susține, și nici nu înlătură riscul confuziei în rândul

consumatorului de nivel mediu.

În raport de ornamentația originală și

caracteristicile estetice ale produsului reclamantei nu se poate considera că

este întâmplătoare apariția pe piața de încălțăminte a produsului pârâtei, la

scurtă vreme după lansarea colecției reclamantei, ceea ce conduce la concluzia

existenței faptei culpabile de atingere a drepturilor de creație intelectuală

protejate.

Înscrisurile depuse de către pârâtă în

dovedirea faptului că forma botinei Sepala era deja cunoscută nu sunt relevante

cauzei în contrafacere, în cadrul căreia nu se cercetează anterioritatea

vreunui element ai înregistrării, ci încălcarea drepturilor rezultând dintr-o

înregistrare validă.

Constatând existența încălcării

drepturilor protejate de certificatul de înregistrare a modelului industrial al

reclamantei nr, 017631 din 29 noiembrie 2007, Curtea a menținut soluția

instanței de fond sub acest aspect, apelul pârâtei fiind astfel nefondat.

Cu privire la apelul reclamantei SC S.

SRL:

Conform deciziei de casare,

prejudiciul material decurgând din atingerea drepturilor este unic, astfel

încât capetele de cerere în despăgubiri pot fi soluționate doar alternativ,

dezdăunarea realizându-se în raport de unul sau de altul dintre cele două

drepturi enunțate.

Eliberat în cursul procesului ce a

fost declanșat în ianuarie 2007, certificatul de înregistrare a modelului

industrial al reclamantei - din 29 noiembrie 2007 își produce efectele

retroactiv.

În privința momentului nașterii

dreptului reclamantei la acțiunea în pretenții pentru încălcarea drepturilor

asupra modelului industrial, în speță se regăsește un caz atipic al protecției.

Deși conform prevederilor art. 37 din Legea nr. 129/1992 (în forma în vigoare

la data formulării cererii de chemare în judecată), proiecția ar opera de la

data publicării cererii de eliberare a certificatului de înregistrare (aprilie

2007), nu se poate face abstracție de manifestarea publică anterioară a

dreptului de autor asupra aceleiași creații intelectuale, în luna mai 2006, odată

cu lansarea colecției reclamantei și nici de diligenta acesteia, care a

formulat acțiunea curentă la o dată apropiată declanșării procedurii de

înregistrare Ia OSIM a modelului industrial.

Scopul prevăzut de legiuitor în art. 37

din Legea nr. 129/1992 a fost acela ai protejării dreptului la modei

industrial, de la momentul publicării conținutului sau, pentru a evita cazurile

de exploatare neautorizată descrise de art. 33. în speță, însă, aducerea ia

cunoștința publică a creației intelectuale în discuție s-a efectuat anterior,

sub forma dreptului de autor al reclamantei, fiind practic suprapuse cele două

protecții și, astfel, retroactiva! momentul de la care titularul dobândește

exclusivitate în exploatarea dreptului sau de creație intelectuală.

Înregistrând dreptul la model

industrial, reclamanta a intenționat consolidarea recunoașterii creației sale

și sub forma reprezentării grafice a caracteristicilor estetice ale acesteia,

pentru a-și asigura posibilitatea de exploatare la nivel industrial/ artizanal/

comercial.

Extinderea retroactivă a proiecției

modelului industrial, cu începere de la data manifestării publice a dreptului

de autor, în luna mai 2006, se încadrează în prevederile art. 8 din Legea nr. 129/1992,

care dispun a nu fi prejudiciate protecții acordate prin alte dispoziții legale

privind proprietatea intelectuală, prin urmare a nu înlătura beneficii deja

dobândite de către solicitant/titular.

A considera altfel, înseamnă a limita

nejustificat dreptul reclamantei, sancționând și nu valorificând diligentele

sale de protejare și exploatare a propriei creații intelectuale, manifestate

imediat după identificarea contrafacerii, prin cereri adresate OS1M și

instanței de judecată.

Prin raportare la această dată și

identificând fapta culpabilă a pârâtei de atingere a drepturilor reclamantei,

în luna octombrie 2006, conform consemnării bonului de casă necontestat, prin

care a fost achiziționată o pereche similară de botine produse de către pârâta,

s-a constatat ca din luna mai 2006 pot fi evaluate daunele materiale suferite

în mod real de către reclamantă.

La dosar se află dovezi privind

existența a trei comenzi de botine adresate reclamantei: comanda SC S.A. SRL

din 30 octombrie 2006, în valoare de 10.440 euro, anulată la 01-12.2006 (filele

69-70 dosar fond); comanda R.C. din 26 octombrie 2006, în valoare de 14.400

euro (fila 71 dosar fond); comanda SC C.C. SRL din 17 octombrie 2006, cu

valoarea separată a botinelor de 7.200 euro (36 bucăți x 200 euro/pereche),

anulată la 01 decembrie 2006 (filele 72-73 dosar fond).

Reclamanta a dovedit anularea a două

dintre cele trei comenzi la care face referire, motivul fiind apariția pe piața

de profil din România a unor produse contrafăcute copiate după modelul său și a

Imposibilității garantării retragerii de la comercializare a produselor.

Ca atare, suma totală a comenzilor

anulate ca urmare a contrafacerii pârâtei este de 17.640 euro (10.440 euro +

7.200 euro), ce se constituie în prejudiciu real al reclamantei, sub forma

pierderii câștigului pe care l-ar fi realizat, criteriu prevăzut de art. 14 alin.

2 lit. a din O.U.G. nr. 100/2005.

În ceea ce privește criteriul

beneficiului realizat în mod injust de către pârâtă, care a încălcat un drept

de proprietate industrială protejat, Curtea a constatat că nu pot fi reținute

concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză (filele 136 și

urm. dosar fond), din conținutul căreia apelanta-reclamantă a extras pretenția

în cuantum de 244.693 lei ca fiind venituri ale pârâtei, realizate din

vânzările de botine.

Pe de o parte, expertul a precizat că

nu s-a putut identifica faptic modelul în discuție, nefiind regăsit în

evidențele contabile ale pârâtei. Astfel, aprecierea prin expertiză a vânzării

de botine, în perioada septembrie 2006 - iulie 2009, precum și valoarea

veniturilor realizate de către pârâtă din comercializarea botinelor s-a făcut

în mod global, fără individualizare pe un anume model de botină și, ca atare,

concluziile lucrării simt neconvingătoare. Pe de altă parte, fapta pârâtei de

încălcare a drepturilor reclamantei nu s-a dovedit a fi în formă continuată,

pentru intervalul la care face referire raportul de expertiză (fiind dovedită

ca existând cert, în luna octombrie 2006, cum s-a analizat mai sus), astfel că

nu pot fi extinse la un alt interval concluziile asupra realizării beneficiului

injust al pârâtei.

S-a concluzionat astfel că prejudiciul

material al reclamantei, având caracter cert și determinat, aflat în legătură

de cauzalitate cu fapta culpabilă a pârâtei de contrafacere a modelului

industrial, este la valoarea comenzilor anulate de 17.640 euro.

Fiind menținută soluția fondului

asupra constatării încălcării celor două categorii de drepturi, cu acordarea

prejudiciului material unic, astfel cum a fost descris, se impune, ca efect al

limitelor rejudecării, respingerea în rest a acțiunii, ca neîntemeiată.

Împotriva

deciziei de apel au formulat cereri de recurs ambele părți.

I. Recursul declarat de reclamanta SC

R.S. SRL (fostă SC S. SRL)

a

fost susținut pe următoarele motive;

I.a. S-a constatat că prejudiciul este

dovedit, cert în luna octombrie 2006 și, deși se reține că a fost achiziționată

cu un bon de casă o pereche de botine produse de către pârâtă după modelul care

face obiectul prezentului dosar, nu se acordă despăgubire, ceea ce atrage

incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

I.b. S-au

încălcat dispozițiile prevăzute de art.

14 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2005 adoptată pentru transpunerea în

dreptul intern a Directivei 2004/47/CE a Parlamentului European și a

Consiliului, care impun că la stabilirea daunelor interese instanța

judecătoreasca va lua în considerare toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi

consecințele economice negative, în special pierderea câștigului suferit de

partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a

încălcat un drept de proprietate industrială protejat si, după caz, elemente,

altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului

dreptului încălcat - ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Ar fi trebuit să se acorde despăgubiri

și prin raportare Ia beneficiile realizate în mod injust prin comercializarea

modelului contrafăcut de către pârâtă, cu încălcarea dispozițiile legale

menționate, însăși pârâta recunoscând faptul că „noi am confecționat doar

câteva perechi de botine din modelul arătat".

În lipsa altor elemente, ce se

datorează exclusiv culpei pârâtei care nu a prezentat niciun fel de documente

contabile din care să reiasă clar câte perechi de botine a produs, instanța

trebuia să țină cont de concluziile raportului de expertiză, din care rezultă că

în octombrie 2006 pârâta a vândut 241 de perechi de botine, obținând un venit

de 39.880 lei. Cel puțin această suma ar fi trebui acordată de către instanță,

deoarece, conform susținerilor instanței, în luna octombrie prejudiciu) este

cert.

Ar trebui obligată pârâta la plata

despăgubirilor pentru beneficiile realizate în mod injust cel puțin pentru

perioada octombrie-decembrie 2006, respectiv suma de 110.045 Iei, pentru că în

aceste luni este un vârf în vânzarea de botine, iar modelul contrafăcut făcea parte

din colecția anului 2006, fiind comercializat cu prețul de 360 lei perechea -

există un bon de casă, care arată suma cu care erau comercializate botinele

contrafăcute de către pârâtă.

II.

Prin recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL s-au

susținut următoarele:

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În speță, instanța de apei a

interpretat greșit dispozițiile legale invocate în apel, aspecte prezentate pe

larg în apelul formulat și pe care le reiterează în prezentul recurs.

Este de neînțeles modul în care

instanța de apel a respins apelul tară să facă o motivare pertinentă, ceea ce

impune trimiterea cauzei spre rejudecare ia aceeași instanță.

În finalul cererii s-a menționat că

detalierii aspectelor de fapt urmează a fi făcută în susținerea orală a

recursului.

I.a. Recursul declarat de reclamanta SC

R.S. SRL (fastă SC S. SRL)

este

fondat, impunându-se admiterea acestuia și modificarea deciziei, în limitele ce

urmează:

II.a.

În privința momentului nașterii dreptului reclamantei la

acțiunea în pretenții pentru încălcarea drepturilor pretinse s-a constatat o

extindere retroactivă a protecției, cu începere de la data manifestării publice

a dreptului de autor. în luna mai 2006, cu trimitere și la dispozițiile art. 8

din Legea nr. 129/1992.

Prin raportare la această dată și

identificând fapta culpabilă a pârâtei de atingere a drepturilor reclamantei în

luna octombrie 2006, conform consemnării bonului de casă necontestat, s-a

apreciat de instanța de apei că pot fi evaluate daunele materiale suferite în

mod real de către reclamantă.

În acest context s-au acordat reclamantei-recurente

despăgubiri aferente a două contracte anulate, din 30 octombrie și 1 decembrie

2006.

Modul de soluționare a cauzei este

susținut de dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, care reflectă norma indicată în

susținerea recursului și potrivit căreia, la stabilirea despăgubirilor instanța

de judecată ia în considerare criterii, cum ar fi consecințele economice

negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de

făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor

economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului.

Dispozițiile legale invocate de

reclamanta-recurentă mai prevăd la alin. (1) și că daune-interese cuvenite

titularului dreptului încălcat sunt corespunzătoare prejudiciului pe care

acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârșite.

Despăgubirile care pot fi acordate

trebuie să fie astfel cuantificate cu certitudine, numai în acest fel

putându-se aprecia prejudiciul suferit, în mod real, de către

reclamanta-recurentă.

Deși instanța de apel a reținut că s-a

depus la dosar bonul de casă din 26 octombrie 2006 (dată situată în perioada de

protecție stabilită), prin care s-a achiziționat de către reprezentantul

reclamantei o pereche de botine asemănătoare produse de către pârâtă, pentru

prețul de 360 lei (fila 46 dosar apel) și, astfel, un prejudiciu cert, nu se

acordă despăgubirea aferentă - ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și nu pct. 7.

Situația de fapt reținută cu privire

la restul despăgubirilor solicitate nu mai poate fi reapreciată de instanța de

recurs, din perspectiva  criticilor de recurs aferente și a dispozițiilor art. 304

C proc. civ., ceea ce duce la concluzia că prejudiciul care se impune a fi acoperit,

în afara celui deja stabilit, este cel aferent unei perechi de botine,

respectiv 360 lei.

Recursul declarat

de pârâta SC C.P. SRL

este

nul, în considerarea argumentelor ce succed:

Cu indicarea dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., pârâta-recurentă a susținut că hotărârea a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, arătând că instanța de apel a interpretat greșit

dispozițiile legale invocate în apel, aspecte prezentate pe larg in apelul

formulat și pe care le reiterează în prezentul recurs.

Potrivit art. 302 alin. (2) lit. c) C.

proc. civ. „cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după

caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Din aceste dispoziții procedurale

rezultă că trebuie ca prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat să

se formuleze motivele de recurs, ambele în termenul procedural prevăzut de art.

303; potrivit acestui articol, recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs (alin. (1)), termenul pentru

depunerea motivelor socotindu-se de Ia comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul

s-a făcut mai înainte (alin. (2)).

Totodată, motivele de nelegalitate la

care se referă norma procedurală trebuie să vizeze modul de soluționare a

criticilor formulate în cadrul apelului, greșelile săvârșite de instanță prin

decizia atacată, aceasta fiind hotărârea supusă căii de atac a recursului, așa

cum prevede art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Mai mult, decizia de apel atacată

prin prezentul recurs a fost pronunțată în urma casării dispuse prin decizia

anterioară de recurs.

Cererea de recurs nu respectă

dispozițiile procedurale susmenționate, in condițiile în care cuprinde o redare

a conținutului motivului legal de recurs și o trimitere la dispozițiile legale

invocate prin cererea de apel, fără ca acestea să fie însoțite, în cererea de

recurs sau printr-un memoriu separai - dar în termenul de motivare, de o

dezvoltare a criticilor de nelegalitate privind modul de soluționarea a cauzei

prin decizia recurată,

Mențiunea în sensul detalierii aspectelor

de fapt în susținerea orală a recursului și o prezentare a motivelor de

nelegalitate prin concluzii scrise nu sunt în măsură a asigura respectarea

acestor exigențe procedurale.

Critica în sensul că este de neînțeles

modul în care instanța de apel a respins apelul Iară să facă o motivare

pertinentă nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 C proc. civ.

Aceste considerente atrag incidența în

cauză a dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și sancțiunea nulității

recursului declarat de pârât, nefiind identificate motive de ordine publică ce

pot fi puse în discuție, în condițiile alin. (2) ale aceluiași articol.

Față de cele mai sus reținute, în

limitele sesizării, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de reclamantă și să

modifice, în parte, decizia, în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de

360 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, cu menținerea celelalte dispoziții

ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC R.S. SRL (fostă SC S. SRL) împotriva deciziei nr. 140/ A din data de 5

octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale,

astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 iulie 2013.

Modifică, în parte, decizia în sensul

că obligă pe pârâta și la plata sumei de 360 lei, cu titlu de despăgubiri

materiale.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Constată nul recursul declarat de

pârâta SC C.P. SRL împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 februarie 2014.