ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4707/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 251 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanții A.V.M.B., A.M.D. și I.M.R. prin mandatar D.P. împotriva Sentinței civile nr. 1495 din 5 iunie 2009 a Tribunalului Timiș. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Prin Sentința civilă nr. 1495 din 5 iunie 2009 a Tribunalului Timiș au fost respinse acțiunile conexate formulate de reclamanții A.V.M.B., A.M.D. și I.M.R. având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.

Instanța de apel a reținut că din actele depuse, instanța de fond a reținut că din terenul înscris în CF Lugojul German o suprafață de 4233 mp este înscrisă și în CF Lugoj nedefinitiv în proprietatea pârâtei SC M. SRL, care a dobândit-o prin cumpărare și o altă suprafață de 2222 mp este înscrisă în CF Lugojul Român, în proprietatea pârâtei SC B. SRL Lugoj care a dobândit-o tot prin cumpărare și o altă suprafață de 1300 mp este înscrisă și în CF Lugojul German, în proprietatea lui SC A. SA Timișoara, care a dobândit-o în baza Legii nr. 15/1990.

Or, reține instanța de apel, față de această situație cererea reclamantelor de restituire în natură a terenului revendicat este neîntemeiată, fiind incidente dispozițiile art. 29 alin. (1) și (2), (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, măsurile reparatorii în echivalent propunându-se de către instituția publică care efectuează sau după caz, a efectuat privatizarea.

Cum, restituirea în natură a acestor imobile terenuri, nu mai este posibilă (cererea care constituie capătul principal din acțiunea reclamanților) instanța de fond a analizat faptul că raportat la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, reclamanții au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, măsurile reparatorii în echivalent urmând a fi propuse de instituția care a efectuat privatizarea unităților deținătoare. Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs reclamanții A.V.M.B., A.M.D., I.M.R., solicitând judecarea cauzei în lipsă. În ședința publică de azi instanța a luat cunoștință de faptul că din cuprinsul cererii de recurs nu rezultă critici propriu-zise care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., a ridicat excepția nulității recursului. Față de excepția nulității recursului ridicată de instanță, sunt de reținut următoarele: Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. 3 C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., per a contrario dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. Or în speță, nu numai că recurenții nu s-au conformat exigențelor dispozițiilor legale sus evocate, neindicând motivele de nelegalitate ale art. 304 C. proc. civ., pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.. Astfel în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel care face obiectul prezentului recurs, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenți a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea ei.

Or, modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurenți, constă practic în redarea situației de fapt, a istoricului cauzei, prin indicarea demersurilor întreprinse de reclamanți. Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic pentru a putea eventual reține măcar din oficiu vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare și casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs. Astfel, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurenți nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, conform art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. și art. 306 alin. (3) C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanții A.V.M.B., A.M.D., I.M.R. împotriva Deciziei nr. 251 A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2010. Procesat de GGC - CL