ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3441/2013

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1.Tribunalul Constanța, secția penală, prin sentința penală nr. 456 din 29 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 10695/118/2012, în baza art. 302 C. proc. pen. - art. 334 C. proc. pen. a respins cererea inculpatului V.G. privind schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen. - art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. - art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit b) și art. 74 lit c) - 76 C. pen., și a art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul V.G., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei pronunțate perioada reținerii și arestării preventive, de la 24 iulie 2012 la 21 septembrie 2012 inclusiv.

În baza art. 81-82 C. pen. a dispus pentru inculpat suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a luat act că pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea în care locuiește, dispusă prin Decizia penală nr 867/ P din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul penal nr 1180/36/2012.

A luat act că măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea în care locuiește fără încuviințarea instanței de judecată încetează de drept la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 118 lit b) C. pen. a confiscat de la inculpat un briceag depus în plicul nr. 3 la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanța.

În baza art. 109 alin. (3) și (4) C. proc. pen. a dispus restituirea către partea vătămată Petre Marcel a unui tricou de culoare gri, cu pete brun-roșcate, depus în plicul nr. 1 la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanța.

A dispus restituirea către inculpatul V.G. a unei bancnote de 10 lei și a unei bancnote de 5 lei, depuse în plicul nr 2 la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanța.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357-1382 C. civ. a admis acțiunile civile formulate de părțile civile P.M.  și Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța.

A obligat pe inculpatul V.G. să plătească părții civile P.M. suma de 2.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și morale.

A obligat pe inculpatul V.G. să plătească părții civile Spitalul clinic județean de Urgență Constanța suma de 1.129,04 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea sumei de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța, reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu G.G.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Instanța fondului a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 1136/ P din 17 septembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului V.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.

Actul de inculpare a reținut că la data de 23 iulie 2012, în jurul orei 15,30 pe fondul unei stări conflictuale spontane ce a avut loc la o fermă de animale din Valu lui Traian, având ca motiv neînțelegerea cu privire la procurarea unor baloți cu lucernă, inculpatul V.G. i-a aplicat părții vătămate P.M. o lovitură cu un cuțit, producându-i o plagă înțepată care i-a pus viața în pericol, prin provocarea unei plăgi înțepate - hemopneumotorax stâng.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnarea în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în condițiile în care inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală - instanța, în aplicarea dispozițiilor privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, art. 320

1

C. proc. pen. a constatat următoarele:

Numitul B.G. deține un teren cultivat cu lucernă pe raza localității Valu lui Traian, și de asemenea deține o fermă de animale în aceeași zonă. În cursul lunii iulie 2012 lucerna a fost cosită și strânsă în baloți, ce au rămas pe câmp, iar în aceeași perioadă inculpatul V.G. era angajat ca îngrijitor de animale la ferma lui B.G. Potrivit declarației martorului B.G., baloții de lucernă puteau fi vânduți cu suma de 10 lei/balot, inculpatul cunoscând acest lucru.

În ziua de 23 iulie 2012 inculpatul V.G. se afla cu animalele la păscut în zona terenului pe care se aflau baloții de lucernă. Inculpatul deținea asupra sa un briceag folosit în mod curent la activitățile desfășurate, inclusiv pentru servirea mesei.

În jurul orei 15,30, partea vătămată P.M. s-a deplasat cu căruța în zona terenului respectiv, intrând în discuție cu inculpatul, cu care nu se cunoștea, în scopul cumpărării unor baloți cu lucernă. În urma acestor discuții, cei doi s-au înțeles ca partea vătămată să ia doi baloți, contra sumei de 15 lei pe care P.M. o avea asupra sa, urmând ca restul de 5 lei să o remită ulterior. Partea vătămată a înmânat o bancnotă de 10 lei și una de 5 lei inculpatului, rezultând astfel că înțelegerea s-a perfectat în termenii conveniți. Bancnotele respective au fost predate ulterior de inculpat organului de poliție, și aflându-se la dosar ca mijloace de probă.

La această discuție a inculpatului cu partea vătămată a asistat și martorul C.I., care se afla împreună cu inculpatul în acel moment. Prezența acestui martor a fost confirmată și de partea vătămată, în declarația sa.

A rezultat din probe că, după discuția respectivă, inculpatul i-a indicat părții vătămate să intre cu căruța pe sola respectivă și să încarce 2 baloți de lucernă; în continuare P.M. a urcat în căruță și a intrat pe teren pentru a încărca baloții de lucernă, inculpatul a plecat în zona în care se aflau vacile date în grija sa, pentru a le păzi, iar martorul C.I. a intrat în liziera de pădure din apropiere pentru a mânca.

Potrivit susținerilor inculpatului V.G., partea vătămată P.M. a urcat în căruță un număr de 8 baloți de lucernă în loc de 2, conform înțelegerii. În schimb, partea vătămată a susținut că, în timp ce încărca cei doi baloți, i-a solicitat inculpatului, care se afla lângă el, să-i permită să mai ia și un al treilea balot de lucernă, cu promisiunea că-i va aduce ulterior atât diferența de 5 lei, cât și suma de 10 lei pentru cel de-al treilea balot.

În ce privește această susținere a părții vătămate, tribunalul a constatat că ea a fost infirmată de declarația martorului C.I., care a arătat în esență că cei doi nu s-au deplasat împreună la locul de încărcare a baloților, ci doar partea vătămată, în timp ce inculpatul pleca să păzească vacile. Relevanța acestui aspect este aceea că partea vătămată a încărcat în căruță cel de-al treilea balot (conform susținerilor lui P.M.) sau mai mulți baloți decât cei doi conveniți (conform susținerilor inculpatului) fără acordul inculpatului, indiciile fiind în sensul că P.M. a încercat să ia mai mulți baloți fără ca inculpatul să observe.

Declarațiile părții vătămate și inculpatului sunt în esență concordante în ce privește motivul conflictului dintre ei, și anume nemulțumirea inculpatului că partea vătămată a încărcat în căruță mai mulți baloți de lucernă decât cei doi conveniți, pentru care partea vătămată plătise.

Varianta părții vătămate, conform căreia, la momentul încărcării celui de-al treilea balot a cerut permisiunea inculpatului și acesta nu s-a exprimat în nici un mod (deci nu ar fi refuzat cererea) a fost infirmată de starea de fapt ce rezultă din declarația martorului C.I., în sensul că cei doi nu se aflau unul lângă celălalt, și deci partea vătămată nu avea posibilitatea de a avansa cererea de luare a celui de-al treilea balot, către inculpat. De altfel, nu este explicabil de ce partea vătămată nu ar fi făcut această solicitare încă de la început, când s-au înțeles în privința primilor doi baloți.

Varianta inculpatului, potrivit căreia a observat cum partea vătămată a încărcat 8 baloți de lucernă în loc de doi, nu este nici aceasta confirmată în totalitate, deoarece la locul faptei nu au fost identificați, unul lângă altul, 6 baloți de lucernă, deși inculpatul a susținut că la plecarea căruței, din aceasta au căzut cei 6 baloți de lucernă încărcați în plus.

Din fotografiile judiciare efectuate la fața locului, deși de o calitate extrem de slabă și care nu surprind amănunte ce ar fi putut fi relevante, tribunalul a constatat că la locul în care se susține că s-a petrecut incidentul, s-a observat doi baloți de lucernă aflați la distanță de cca 5 metri distanță unul de celălalt, dar fiecare aflat și la distanță de cca 5-8 metri de locul în care s-a aflat atelajul părții vătămate în timpul incidentului. În procesul verbal de cercetare la fața locului s-a menționat că se observă trei baloți de lucernă în apropierea locului incidentului.

Locul atelajului la momentul incidentului era marcat de două elemente componente ale căruței, rămase la fața locului, și anume scândura folosită pe post de scaun de către căruțaș și un burete ce se așază peste această scândură.

Potrivit declarației martorului C.I., în momentul în care l-a văzut pe partea vătămată plecând cu căruța, după altercație, și fiind deja rănit, acesta avea în căruță doi baloți de lucernă. Partea vătămată a confirmat faptul că după ce a ieșit de pe sola cu lucernă, și fiind rănit, s-a întâlnit și a stat de vorbă cu martorul C.I., relatându-i că a fost înjunghiat de către inculpat, deci s-a confirmat faptul că acest martor a avut posibilitatea de a vedea ce are în căruță partea vătămată. Partea vătămată nu a precizat în declarație ce s-a întâmplat cu cel de-al treilea balot de lucernă, despre care a susținut că,,am luat balotul, l-am pus în căruță și am dat să plec”.

Din coroborarea aspectelor de mai sus, tribunalul a reținut că partea vătămată a încărcat în căruță, fără acordul inculpatului și fără să plătească sau să-și ia angajamentul de plată, unul până la trei baloți în plus decât cei doi conveniți inițial, iar între cei doi a izbucnit un conflict verbal, întrucât inculpatul a observat că în căruță au fost încărcați mai mulți baloți. În ce privește susținerea inculpatului că partea vătămată încărcase cu totul 8 baloți, nici aceasta nu este exactă, deoarece acest număr de baloți nu a fost confirmat nici la locul faptei nici în căruța părții vătămate. Cu privire la acest aspect, tribunalul a reținut că inculpatul a exagerat numărul baloților însușiți de partea vătămată fără consimțământ, ca să-și poată justifica mai bine propria reacție.

Potrivit declarației inculpatului, acesta a observat încărcarea baloților în căruță și i-a solicitat părții vătămate să-i dea jos, iar la refuzul acestuia a apucat calul de căpăstru încercând astfel să rețină căruța pe loc. A mai susținut inculpatul că, în aceste împrejurări, partea vătămată s-a dat jos din căruță și l-a apucat cu mâna de gulerul cămășii răsucindu-l și strangulându-l parțial, concomitent cu amenințarea că-l va răni cu furca dacă nu dă drumul căpăstrului, iar atunci inculpatul a scos din buzunar un briceag, l-a deschis folosind ambele mâini și l-a împuns cu el pe partea vătămată, folosind mâna stângă (fiind stângaci).

Contrar acestor susțineri, partea vătămată a relatat că, în momentul în care a urcat în căruță cel de-al treilea balot de lucernă, inculpatul a început să-i reproșeze comportamentul făcând referire la etnia sa (așa sunteți voi (…) după care, intempestiv s-a apropiat de el și l-a împuns cu ceva, partea vătămată simțind că a fost tăiat.

Întrucât nicio altă persoană nu a observat acest moment al incidentului, tribunalul a analizat realitatea susținerilor celor doi prin prisma aspectelor obiective observate, precum și în coroborare cu aspecte anterioare/ulterioare confirmate, iar în final prin prisma principiului in dubio pro reo.

Astfel, din fotografiile judiciare și procesul verbal de cercetare rezultă că la locul faptei s-a găsit pe jos un element din lemn al căruței și un burete provenind tot din căruță. Nu rezultă din starea de fapt că acestea au fost date jos în timpul încărcării a doi-trei baloți, ca atare singura explicație verosimilă fiind că scândura din lemn și buretele aferent au fost date jos cu prilejul altercației. Aceasta presupune că altercația nu a constat numai în apropierea fără veste a inculpatului de partea vătămată, și lovirea prin surprindere cu briceagul, cum a susținut partea vătămată, ci a constat și în alte acte materiale anterioare, de apucare a scândurii de la căruță și apoi aruncarea ei pe jos, de către unul dintre cei doi.

De asemenea, prezența în căruță, la plecare, a numai doi baloți, deși chiar partea vătămată a indicat că a încărcat cel puțin un al treilea balot în căruță, conduce la concluzia că, în timpul altercației dintre cei doi, unul dintre ei a aruncat din căruță balotul/baloții încărcați în plus.

Susținerea inculpatului potrivit căreia a fost amenințat cu furca se conturează a fi verosimilă prin aceea că partea vătămată confirmă că într-adevăr avea o furcă în căruță;

De asemenea, tribunalul a reținut din declarația martorului C.I. că la un moment dat l-a auzit pe inculpat strigând și agitând un băț în urma părții vătămate care plecase cu căruța din locul respectiv; or, o asemenea stare de surescitare a inculpatului nu putea fi determinată de comportamentul propriu –de maniera descrisă de partea vătămată - ci în mod firesc a avut la bază un comportament al părții vătămate, pe care inculpatul l-a perceput ca agresiv.

Nu mai puțin, tribunalul a reținut din declarația martorului B.G. că inculpatul, imediat după incident, l-a contactat și i-a relatat desfășurarea evenimentului, acesta fiind în sensul celor declarate de el însuși, ulterior, la poliție. Ca atare, rezultă că inculpatul a avut o relatare constantă a evenimentului, neexistând indicii în sensul că a disimulat, încă de la început, realitatea. Inculpatul a fost confruntat cu partea vătămată, menținându-și și în acele împrejurări afirmația că a fost strâns de gât și amenințat.

În ce privește exagerarea sa referitoare la numărul baloților însușiți de partea vătămată, tribunalul a reținut că acest lucru nu infirmă faptul că partea vătămată a determinat evenimentul prin conduita sa.

Rezumând cu privire la derularea conflictului dintre inculpatul V.G. și partea vătămată P.M., tribunalul a reținut că:

- partea vătămată a încercat să-și însușească, fără plată, unul sau mai mulți baloți de lucernă

- inculpatul a intervenit oprind căruța și încercând să-l determine pe P.M. să descarce acei baloți; în timpul conflictului balotul/baloții au fost descărcați, rămânând în căruță doar cei doi pentru care partea vătămată plătise. De asemenea, în timpul conflictului unul dintre cei doi a apucat scândura căruței folosită drept scaun și a abandonat-o pe jos.

- partea vătămată a coborât din căruță și s-a apropiat de inculpat; o astfel de apropiere, în condițiile date, nu putea semnifica decât o intenție de agresiune;

- partea vătămată l-a apucat de cămașă pe inculpat;

- inculpatul a scos și a desfăcut briceagul, împungându-l cu acesta pe P.M.

- partea vătămată s-a urcat în căruță și a părăsit zona, timp în care inculpatul striga în urma lui surescitat de cele petrecute.

- inculpatul l-a anunțat imediat pe B.G. despre cele petrecute.

- partea vătămată a primit ajutor de la rudele sale, constatându-se că a suferit o plagă înjunghiată penetrantă de cuțit în zona hemitoracelui stâng.

Conform raportului de constatare medico - legală, leziunea a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale și a pus viața victimei în primejdie prin insuficiență respiratorie urmare pneumotoraxului stâng.

Situația de fapt a fost reținută pe baza mijloacelor de probă analizate mai sus.

În cursul judecății inculpatul a dat declarație de recunoaștere a faptelor prezentate în rechizitoriu și nu a mai solicitat administrarea de noi probe. Rechizitoriul a reținut, printre altele, și împrejurarea că P.M. a coborât din căruță și l-a apucat cu mâinile de cămașă pe inculpat, împingându-l.

În drept:

Fapta inculpatului V.G. care, în ziua de 23 iulie 2012 în jurul orei 15,30, pe fondul unei stări conflictuale spontane cu partea vătămată P.M., ce a avut loc la o fermă de animale din localitatea Valu lui Traian, i-a aplicat acestuia o lovitură cu un briceag, provocându-i o plagă înțepată care i-a pus viața în primejdie prin hemopneumotorax stâng, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev de art. 20 C. pen. -174 alin. (1) C. pen.

În acest context, tribunalul a reținut că intenția indirectă a inculpatului de a produce prin fapta sa decesul părții vătămate, rezultă din obiectul tăietor înțepător folosit la săvârșirea faptei și din zona vitală vizată, aceste aspecte combinate fiind prin natura lor apte de a conduce la moartea victimei, iar inculpatul prevăzând și acceptând posibilitatea acestui lucru, având în vedere experiența sa de viață.

Față de considerentele de mai sus, a respins ca nefondată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. Diferența definitorie dintre cele două infracțiuni constă în aceea că, în cazul vătămării corporale grave, punerea în primejdie a vieții victimei este rezultatul unei culpe a făptuitorului, rezultând astfel că inculpatul fie nu a prevăzut că fapta sa ar putea pune în pericol viața părții vătămate, fie nu a acceptat un astfel de rezultat.

O astfel de situație nu s-a confirmat în speță, întrucât inculpatul, prin însăși manevrarea briceagului spre o zonă vitală de pe corpul victimei (zona plămânilor) a prevăzut că înjunghierea în acea zonă poate pune în pericol viața părții vătămate. De asemenea, prin continuarea acțiunii de înjunghiere, deși realiza consecința posibilă, inculpatul a acceptat posibilitatea (i-a fost indiferent) decesului părții vătămate. Toate acestea exclud infracțiunea de vătămare corporală gravă.

În baza textului de lege reținut inculpatul a fost condamnat, urmând ca la stabilirea și aplicarea pedepsei instanța să țină seama de dispozițiile art. 52 și 72 C. pen.

Astfel, în ce privește pericolul social concret al faptei sale, tribunalul l-a apreciat ca fiind relativ redus (în raport cu pericolul generic al unei infracțiuni de tentativă la omor), având în vedere forța redusă a loviturii, faptul că a aplicat o singură lovitură, faptul că punerea în primejdie a vieții victimei a fost o consecință înlăturată în timp scurt de cadrele medicale, fără complicații și intervenții de o complexitate medicală mare.

În cursul judecății inculpatul a uzat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., contribuind la soluționarea cu celeritate a cauzei, urmând ca limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru tentativa la omor să fie reduse cu o treime.

Tribunalul a apreciat că, în raport de situația de fapt reținută, se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit b) C. pen., aceasta constând atât în încercarea părții vătămate de a-și însuși fără consimțământul inculpatului bunuri aflate în paza acestuia, cât și în acțiunea părții vătămate de a-l imobiliza de cămașă, de a-l împinge, de a-l amenința pe inculpat, în încercarea de a-l determina să permită plecarea căruței în care se aflau baloți de lucernă.

De asemenea, tribunalul a reținut comportamentul sincer al inculpatului pe parcursul urmăririi penale și judecății, ce a permis stabilirea situației de fapt în condiții relativ improprii - doar prin valorificarea propriilor declarații și ale părții vătămate - astfel încât, în condițiile concrete ale cauzei, a apreciat că se justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit c) C. pen.

Prin aplicarea art. 76 C. pen., tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată sub minimul special stabilit după reducerea cu o treime a acestuia.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., având în vedere că situația juridică a unei persoane condamnate pentru o infracțiune cu intenție, este incompatibilă cu calitățile morale și cu atitudinea de respectare a legii, pe care trebuie să le aibă o persoană aleasă sau numită în funcții publice.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei pronunțate perioada reținerii și arestării preventive, de la 24 iulie 2012 la 21 septembrie 2012 inclusiv.

Tribunalul a apreciat, în ceea ce îl privește pe inculpatul V.G., că prezentul proces penal și pronunțarea unei condamnări cu închisoare împotriva sa sunt elemente care constituie un avertisment serios asupra consecințelor unor astfel de fapte, ce îl vor determina să nu se mai implice pe viitor în activități infracționale. Această concluzie rezultă și din lipsa antecedentelor penale și a informațiilor în sensul că inculpatul ar avea un caracter violent, coroborate cu vârsta acestuia - 57 de ani - cu împrejurarea că își câștigă existența prin muncă, rezultând că fapta petrecută la 23 iulie 2012 este un incident cu totul izolat în viața inculpatului, pe care nu îl va mai repeta.

Pentru considerentele expuse, a dispus pentru inculpat suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, suficient pentru a se realiza reeducarea inculpatului.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a luat act că pe durata suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 350 C. proc. pen. tribunalul a menținut măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea în care locuiește, dispusă prin Decizia penală nr 867/ P din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul penal nr 1180/36/2012, având în vedere că se impune asigurarea condițiilor procesuale pentru ca inculpatul să fie prezent și la dispoziția instanțelor de control judiciar, în condițiile în care există posibilitatea ca acesta să plece la o adresă necunoscută, deoarece nu dispune de o locuință proprietate personală.

A luat act că măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea în care locuiește fără încuviințarea instanței de judecată încetează de drept la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 118 lit b) C. pen. tribunalul a confiscat de la inculpat un briceag depus în plicul nr. 3 la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanța, întrucât acest obiect a fost folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 109 alin. (3) și (4) C. proc. pen. a dispus restituirea către partea vătămată Petre Marcel a unui tricou de culoare gri, cu pete brun-roșcate, depus în plicul nr 1 la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanța, întrucât acest obiect aparține părții vătămate și nu mai este necesar a fi păstrat la dosar după rămânerea definitivă a hotărârii.

De asemenea, a dispus restituirea către inculpatul V.G. a unei bancnote de 10 lei și a unei bancnote de 5 lei, depuse în plicul nr 2 la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanța, cu aceeași motivație.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357-1382 C. civ., tribunalul a admis acțiunile civile formulate de părțile civile P.M. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța.

În ce privește acțiunea civilă a părții civile P.M., tribunalul a reținut că acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 lei, iar prin declarația sa dată în cursul judecății inculpatul a achiesat la pretențiile civile formulate. Prin urmare, având în vedere acordul de voință al părților cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii civile, tribunalul a obligat pe inculpatul V.G. să plătească părții civile P.M. suma de 2.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și morale.

În ce privește acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată întrucât, pe de o parte, rezultă din înscrisurile depuse la dosar - și care constituie un extras de pe documentele contabile oficiale ale persoanei juridice –că partea civilă a alocat cheltuieli în sumă de 1.129,04 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale și medicației acordate părți vătămate P.M., iar pe de altă parte, rezultă din situația de fapt că aceste cheltuieli au fost pricinuite prin acțiunea ilicit delictuală a inculpatului V.G.

În consecință, a obligat pe inculpatul V.G. să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța suma de 1.129,04 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate de către procuror și din oficiu în limitele art. 385

6

C. proc. pen. Curtea a constatat apelul fondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 345 C. proc. pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; dar potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public și cu o durată rezonabilă, cu respectarea exigențelor prevăzute art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 din Constituție.

Neformulându-se critici cu privire la respectarea garanțiilor procesuale, a regulilor de procedură aplicabile în fazele anterioare ale cauzei, verificând din oficiu în limitele competențelor legale aceste aspecte, s-a constatat că inculpatul V.G. a dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, a beneficiat de asistență juridică calificată și a avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în ședințe publice, atât a probelor acuzării - martori, înscrisuri, examinări medico-legale cât și a probelor apărării-audierea sa, martori, înscrisuri privind circumstanțele personale, la cererea sa aplicându-se procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., renunțând la cercetarea judecătorească și principiile ce stau la baza procesului penal în fața instanței.

Sub aspectul acțiunii penale (necriticată de către procuror sau intimați), pe baza probelor administrate numai în cursul urmăririi penale având în vedere recunoașterea vinovăției de către inculpat care a solicitat judecata conform art. 320¹ C. proc. pen. - procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto, raportul de constatare medico-legală, declarațiile părții vătămate P.M. și ale martorilor C.I., B.G., declarațiile inculpatului, rezultă că la data de 23 iulie 2012, în jurul orei 1530, pe fondul unei stări conflictuale spontane ce a avut loc la o fermă de animale din Valu lui Traian, sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de acțiunea părții vătămate, înarmată cu o furcă, de a-și însuși mai mulți baloți de lucernă fără a achita prețul, inculpatul V.G. i-a aplicat părții vătămate P.M. o lovitură cu un cuțit, provocându-i o plagă înțepată care a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale și a pus viața victimei în primejdie prin insuficiență respiratorie urmare pneumotoraxului stâng, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tentativă omor” prev. de art. 20 - art. 174 C. pen.

Critica procurorului în ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit b) C. pen. este neîntemeiată deoarece pe baza declarațiilor inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor Cocuz Ioan, Buzincu Gheorghe tribunalul a apreciat în mod corect că inculpatul a aplicat lovitura cu briceagul sub stăpânirea unei puternice tulburări provocată «atât de încercarea părții vătămate de a-și însuși fără consimțământul inculpatului bunuri aflate în paza acestuia, cât și în acțiunea părții vătămate de a-l imobiliza de cămașă, de a-l împinge, de a-l amenința pe inculpat, în încercarea de a-l determina să permită plecarea căruței în care se aflau baloți de lucernă».

Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. printre care și pericolul social concret în cauză al faptei dat de manifestarea violentă a inculpatului, lovirea victimei cu cuțitul, producându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, de reținerea circumstanței atenuante a provocării în favoarea inculpatului precum și de aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. ca urmare a recunoașterii vinovăției, de circumstanțele personale ale inculpatului-aflată la vârsta maturității (57 ani) fără alte abateri sau antecedente penale, pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării este de natură să asigure prevenția generală, reeducarea inculpatului, să dea o minimă satisfacție opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, săvârșite mai ales în plină stradă.

Cu privire la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit c) C. pen., critica formulată de către procuror este întemeiată deoarece conținutul acesteia în cauză - comportamentul sincer al inculpatului pe parcursul urmăririi penale și judecății se regăsește în cuprinsul art. 320¹ C. proc. pen. are ca efect reducerea limitei de pedeapsă așa încât instanța nu poate da dublă eficiență aceleiași circumstanțe atenuantă; de altfel, în contextul activității infracționale, conduita sinceră a inculpatului nu constituia o circumstanță atenuantă în sensul art. 74 lit c) C. pen.

Prin urmare, sub acest aspect, apelul este fondat, motiv pentru care, în baza art. 379 pct. (2) lit. a) C. proc. pen., a fost admis și, desființând sentința primei instanțe, s-a înlăturat aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. cu menținerea cuantumului pedepsei aplicate de 2 ani închisoare și modalității de executare urmare a reținerii circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit b) C. pen. și a aplicării art. 320¹ C. proc. pen. privind procedura simplificată.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În consecință, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a pronunțat Decizia penală nr. 10/ P din 11 februarie 2013 în sensul celor evocate în precedent.

S-a apreciat de către procuror că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., urmare a reținerii nejustificate a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse greșit individualizate, în sensul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, se susține că în mod nejustificat instanța de fond și cea de apel au reținut circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în condițiile în care s-a constatat că acțiunea părții vătămate, constând în luarea unui număr de baloți superior celui stabilit și coborârea din căruță, îndreptarea spre inculpat, împingerea inculpatului ar fi fost în măsură să provoace inculpatului o puternică tulburare sau emoție care să explice acțiunea acestuia de scoatere din buzunar a briceagului și aplicarea unei lovituri puternice într-o zonă vitală.

În sensul celor stabilite, instanțele au reținut ca verosimilă declarația inculpatului în sensul că partea vătămată coborând din căruță a amenințat că îl va lovi cu o furcă, obiect pe care îl avea în căruță.

Procurorul, contrar celor statuate de instanțe, invocă inexistența vreunui indiciu în sensul că partea vătămată ar fi încercat efectiv să folosească acea furcă, singura certitudine, confirmată de altfel și de partea vătămată, fiind aceea că într-adevăr partea vătămată avea furca în căruță.

În opinia acuzării, între gestul inculpatului pe de o parte, și atitudinea părții vătămate pe de altă parte, nu există o corespondență, o proporționalitate, avându-se în vedere gestul extrem al inculpatului, raportat la atitudinea părții vătămate, atitudine ce nu e caracterizată prin violențe fizice de aceeași intensitate sau de o intensitate apropiată.

Ca o consecință a greșitei aplicări a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. se apreciază că pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, în concret s-a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată, pedeapsă care nu corespunde exigențelor art. 72 C. pen., art. 52 C. pen., prin ignorarea circumstanțelor reale ale faptei, dar și a persoanei inculpatului, care manifestă un potențial ridicat de agresivitate și violență.

Pe de altă parte, se mai susține în cuprinsul motivelor de recurs că raportat la persoana inculpatului, aplicarea unei pedepse în cuantum redus nu poate asigura reeducarea inculpatului și nici nu poate atinge scopul preventiv în sensul art. 52 C. pen., creând aparența că persoanele care săvârșesc infracțiuni de o gravitate extremă sunt sancționate cu pedepse mici în modalitatea suspendării condiționate a executării.

Examinând decizia recurată în raport cu motivele de critică și cu cazul de casare invocat și în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Conform atitudinii procesuale manifestate de inculpatul V.G. de recunoaștere a faptei, probelor administrate în cauză în faza urmăririi penale, din care rezultă că fapta este determinată, sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite individualizarea judiciară a pedepsei, instanța fondului a admis cererea inculpatului de a se judeca potrivit art. 320

1

C. proc. pen., procedând la rezolvarea acțiunii penale prin condamnarea (art. 345 alin. (2) C. proc. pen.) inculpatului pentru săvârșirea tentativei la omor - art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante legale a provocării - art. 73 lit. b) - art. 74 lit. c) - art. 76 C. pen.

În considerarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și însușite de către inculpat, instanța fondului a stabilit situația de fapt în care s-a derulat conflictul între părți reținând că acțiunea inculpatului, aflat într-o stare de surescitare, a fost determinată de comportamentul părții vătămate, conduită pe care inculpatul a perceput-o ca agresivă.

Efectuând controlul jurisdicțional instanța de apel în raport cu critica procurorului vizând greșita reținere a circumstanței atenuante legale a provocării a arătat că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că inculpatul a aplicat lovitura cu briceagul sub stăpânirea unei puternice tulburări provocate atât de încercarea părții vătămate de a-și însuși fără consimțământul inculpatului bunuri aflate în paza acestuia, cât și în acțiunea părții vătămate de a-l imobiliza de cămașă, de a-l împinge și amenința pe inculpat în încercarea de a-l determina să permită plecarea căruței în care se aflau baloți de lucernă.

S-a considerat însă că este întemeiată critica procurorului referitor la greșita incidență în cauză a dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., în împrejurările în care comportamentul sincer al inculpatului pe parcursul procesului penal se regăsește în cuprinsul art. 320

1

C. proc. pen., așa încât instanța nu putea da o dublă eficiență aceleiași circumstanțe atenuante.

Efectuând propriul demers analitic cu privire la împrejurarea în care s-a consumat acțiunea agresivă a inculpatului V.G. asupra părții vătămate, din perspectiva existenței unei stări de provocare și ținând seama de aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Aspectele pe care judecătorul fondului le-a avut în vedere nu sunt de natură și în măsură să justifice incidența art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, în acord cu susținerile procurorului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că derularea conflictului dintre inculpatul V.G. și partea vătămată P.M. a avut loc în condițiile în care partea vătămată, în afara celor convenite între părți, a încercat să-și însușească, fără plată unul sau mai mulți baloți de lucernă, însă momentul în care partea vătămată a coborât din căruță și s-a apropiat de inculpat nu putea fi perceput de acesta din urmă drept o intenție de agresiune. Probele cauzei strânse la urmărirea penală și care au fost avute în vedere la judecata desfășurată în cazul recunoașterii vinovăției, în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., au relevat faptul că partea vătămată nu a generat, prin conduita manifestată, o stare de puternică tulburare emoțională, surescitarea inculpatului, care să-l fi determinat a avea acel comportament agresiv în aplicarea loviturii cu briceagul într-o zonă vitală a corpului părții vătămate.

În acest sens, în mod pe deplin justificat s-au reținut de către procuror, în cuprinsul actului de trimitere în judecată, împrejurările în care s-au derulat evenimentele, în concret aspectul că partea vătămată nu s-a folosit de vreun obiect (furcă) pe care l-ar fi avut în căruță, nu a făcut amenințări inculpatului.

Pe de altă parte, este corectă și susținerea procurorului conform căreia între gestul inculpatului și atitudinea părții vătămate ar exista o corespondență, o proporționalitate, gestul inculpatului fiind extrem, iar examinarea tuturor împrejurărilor cauzei evidențiază lipsa vreunei provocări a inculpatului în comiterea faptei, absența unei stări de tulburare, emoție, surescitare care să fundamenteze acțiunile sale.

Se impune însă cu prioritate precizarea că aplicarea procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii de către inculpat a vinovăției, context procesual în care judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul declarând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe - probe care ar fi putut pune în discuție dovedirea unei anumite precizări în săvârșirea infracțiunii - exclude posibilitatea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. de către instanță într-o asemenea judecată simplificată.

Prin urmare, starea de fapt invocată de inculpat, prin solicitarea de reținere în favoarea sa a scuzei provocării, nerezultând din împrejurările descrise prin actul de inculpare de către procuror - s-ar fi impus a reieși în urma administrării probelor în cursul cercetării judecătorești, ceea ce nu s-a putut produce, având în vedere că inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești.

În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată fondat recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, din perspectiva reținerii nejustificate a circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința înlăturării acestor dispoziții și a aplicării unei pedepse corect individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen.

Se vor avea în vedere circumstanțele reale ale cauzei, dar și cele de ordin personal ale inculpatului, apreciindu-se că prin stabilirea unei pedepse de 3 ani închisoare, cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. se va asigura prevenția generală și specială, dar și reinserția socială a inculpatului.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că există împrejurări care se înscriu în registrul circumstanțelor atenuante judiciare care pot determina atenuarea răspunderii penale a inculpatului V.G., respectiv contextul faptic în care s-a comis infracțiunea (relațiile preexistente între inculpat și partea vătămată), lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, situația sa familială.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, în efectuarea propriului examen și contrar susținerilor procurorului, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că inculpatul prezintă garanțiile necesare în vederea aplicării dispozițiilor art. 861 C. pen., condiții în care scopul pedepsei se apreciază a putea fi îndeplinit și fără executarea efectivă a pedepsei.

Pe de altă parte, urmare a înlăturării dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va proceda la corecta soluționare a acțiunilor civile exercitate în cauză de partea vătămată P.M. și de Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, context în care se va dispune obligarea inculpatului la plata sumelor de 2.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv 2.000 lei daune morale.

În virtutea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție în conformitate cu prevederile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 10 din data de 11 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va casa în parte, atât decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 456 din data de 29 octombrie 2012 a Tribunalului Constanța, secția penală, și rejudecând:

Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.;

Va condamna pe inculpatul V.G.,pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 20 - 174 C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. cu reținerea disp. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta decizie, pe durata termenului de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Va pune în vedere inculpatului disp.art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Va obliga pe inculpatul V.G. să plătească părții civile P.M. suma de 4.000 lei reprezentând despăgubiri civile constând în suma de 2.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

Va obliga pe inculpatul V.G. să plătească părții civile Spitalul Clinic județean de Urgență Constanța suma de 2.258,08 lei reprezentând despăgubiri civile.

Va menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.G., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 10 din data de 11 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează în parte, atât decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 456 din data de 29 octombrie 2012 a Tribunalului Constanța, secția penală, și rejudecând:

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.;

Condamnă pe inculpatul V.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 20 - 174 C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. cu reținerea disp.art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta decizie, pe durata termenului de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Pune în vedere inculpatului disp.art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Obligă pe inculpatul V.G. să plătească părții civile P.M. suma de 4.000 lei reprezentând despăgubiri civile constând în suma de 2.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă pe inculpatul V.G. să plătească părții civile Spitalul Clinic județean de Urgență Constanța suma de 2.258,08 lei reprezentând despăgubiri civile.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.G., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 07 noiembrie 2013.