ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2764/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 13 din 14 ianuarie 2013 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către petentul I.R.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 1154 din 24 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 100 din 10 mai 2010 a Curții de Apel București (definitivă prin Decizia penală nr. 3037 din 7 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), inculpatul I.R.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 75 lit. a) C. pen. S-a reținut în esență că la data de 3/4 aprilie 2009, inculpatul, împreună cu alte persoane, a fost implicat într-o tranzacție implicând cantitatea de 2,770 kg heroină. Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

De asemenea, conform art. 394 alin. (3) C. proc. pen., cazul de revizuire prevăzut la lit. c) constituie motiv de revizuire, dacă a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, iar potrivit art. 395 C. proc. pen., situația care constituie motiv de revizuire se dovedește prin hotărâre judecătorească sau ordonanța procurorului dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, urmând ca în cazul în care nu s-a putut examina fondul cauzei, situațiile menționate să fie constatate în cadrul procedurii de revizuire. În urma analizei cererii de revizuire formulate, Tribunalul a constatat inadmisibilitatea acesteia. Astfel, petentul nu a indicat în cuprinsul cererii înscrisurile declarate false și cu atât mai puțin modalitatea în care s-ar fi făcut aceasta.

Practic, motivele invocate în cererea sa ar fi putut fi invocate cel mult într-o cale ordinară de atac declarată împotriva hotărârii de condamnare. Tribunalul a reținut că petentul a încercat să extindă înțelesul noțiunii de "înscris fals" menționată la art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru a cuprinde și actele încheiate, în opinia sa, cu nerespectarea dispozițiilor legale. În mod evident, o astfel de opinie nu poate fi împărtășită de instanță, prin "înscris fals" în sensul legii neputând fi înțeles decât un document care face obiectul uneia din infracțiunile prev. la art. 288 - 294 C. pen. sau un înscris sub semnătură privată care conține mențiuni nereale și nu se încadrează în disp.

art. 290 C. pen. Nu pot fi incluse în categoria "înscrisurilor false" acte care nu ar fi fost încheiate cu respectarea cerințelor de fond sau de formă prevăzute de lege (de exemplu, procesul-verbal de substituire a drogurilor nesemnat de martori asistenți, menționat de petent în cererea de revizuire). Drept urmare, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se reține incidența motivului de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. De asemenea, împrejurările invocate de petent în cererea sa nu pot fi circumscrise nici vreunui alt caz de revizuire și, de altfel, au fost pe larg analizate în Decizia penală nr. 3037 din 7 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost soluționat recursul declarat de numitul I.R.M.

împotriva Deciziei penală nr. 100 din 10 mai 2010 a Curții de Apel București (legalitatea interceptărilor, restrângerea apelului procurorului, presupusa provocare a inculpaților de investigator). În fine, Tribunalul a reținut și că, deși fusese condamnat încă de la prima instanță pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri - e adevărat, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei - la acel moment petentul nu a înțeles să declare apel, părând a accepta faptul că a săvârșit o infracțiune. Totodată, cu ocazia ultimului cuvânt la instanța de fond (Dos. 32682/3/2009 al Trib. București), numitul I.R.M. a arătat că "regretă fapta săvârșită". Împotriva hotărârii a declarat apel petentul, solicitând desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelantului, dar și de exigențele art. 394 C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondat apelul pentru următoarele considerente: Din prevederile art. 394 C. proc. pen.

rezultă că "revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia". Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403 C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere. Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept. Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 394 C. proc.

pen. (a se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. LX din 24 septembrie 2007 ). Or, în speță, susținerile revizuentului nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute în textul de lege invocat, cum în mod corect a stabilit instanța de fond. Având în vedere cele expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins apelul ca nefondat și a făcut aplicarea dispoz.art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii condamnatul revizuent I.R.M. a declarat recurs. La termenul din data de 18 septembrie 2013, recurentul revizuent condamnat I.R.M., prezent la instanța de recurs, aflat în stare de deținere și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat ca instanța să ia act de retragerea recursului declarat în cauză.

Înalta Curte, față de declarația recurentului, în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa de voință, în baza art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul revizuent condamnat I.R.M. împotriva Deciziei penale nr. 102 R din 28 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de declarația de retragere a recursului declarat de revizuentul condamnat I.R.M. împotriva Deciziei penale nr. 102 R din 28 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2013. Procesat de GGC - GV