ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3764/2012

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 167/ F din data de

08 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3650/3/2012, Tribunalul București, secția

a II-a penală, în baza art. 394 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă,

cererea de revizuire a sentinței penale nr. 731/ F din 30 septembrie 2010 pronunțată

de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală

nr. 6 din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală,

formulată de revizuentul D.V., deținut la Penitenciarul Rahova. A obligat revizuentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare

către stat în cont x, deschis la Trezoreria sector 4 București, beneficiar

Tribunalul București. Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, s-a

dispus să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 731/ F din 30 septembrie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus condamnarea

inculpatului D.V. la o pedeapsă de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.

S-a reținut în

sarcina inculpatului că la data de 27 aprilie 2010, a fost depistat de

lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate

București, având asupra sa 100 de doze ce conțineau cantitatea totală de 9,17 grame heroină.

Prin decizia penală nr.

6 din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis

apelul formulat de inculpat, fiind înlăturată dispoziția privind confiscarea

sumei de 1.040 lei, sumă ce a fost restituită inculpatului.

Petentul condamnat a

solicitat revizuirea hotărârii penale, arătând în esență că declarațiile unui martor

au fost date în urma constrângerilor exercitate asupra acestuia de către

anchetatori.

Se constată că nu

există o hotărâre judecătorească de condamnare sau o ordonanță a procurorului

care să confirme existența unei asemenea fapte. De asemenea, petentul nu a

făcut dovada în condițiile prevăzute de lege că lucrătorii de poliție ar fi

comis vreo infracțiune în cauza a cărei revizuire se cere și nici nu există

vreo situație pentru care procurorul sau instanța să nu poată examina fondul

cauzei referitor la această infracțiune pentru a se putea constata situația

prevăzută de art. 394 lit. d) C. proc. pen.

Potrivit art. 394 alin.

(1) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se

cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În speța de față, tribunalul

a stabilit că în cererea de revizuire formulată de petentul D.V. nu se

regăsește nici unul dintre cazurile de revizuire mai sus arătate nu se regăsesc

a fi analizate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel revizuentul, arătând că a fost condamnat în baza unor

declarații date de martori, în urma unor constrângeri fizice, în faza de

urmărire penală.

Prin decizia penală nr.

117 din 17 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de revizuentul D.V. împotriva sentinței penale nr.

167 din 8 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în Dosarul nr. 3650/3/2012.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a apreciat că nu este incident nici unul din cazurile

de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul D.V., solicitând, pe

fond, reducerea pedepsei pe care o apreciază ca fiind foarte mare.

Examinând recursul

declarat în cauză, respectiv actele și lucrările din dosar, Înalta Curte

constată că acesta nu este întemeiat pentru considerentele care urmează.

Potrivit art. 394 alin.

(1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în anumite cazuri, expres și

limitativ prevăzute.

În prezenta cauză, pe

calea revizuirii, condamnatul a invocat dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, făcând referire la declarațiile

unui martor care au fost date în urma constrângerilor exercitate asupra sa de

către anchetatori, apreciind că o interpretare corectă a acestora ar fi de

natură a conduce la schimbarea încadrării juridice a faptei și reducerea

pedepsei.

Verificând cererea de

revizuire, instanța de fond și cea de prim control judiciar au apreciat că

motivele invocate de revizuient nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute

instanței și care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se

referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din analiza textului

legal menționat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi

prezentate instanței în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară

de atac în care s-ar putea continua probațiunea.

Dimpotrivă, în calea

extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta

probatorie și nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada

existenței unei fapte probatorii necunoscute de instanță la momentul judecății.

Revizuirea unei

hotărâri judecătorești definitive este posibilă în anumite cazuri, expres și

limitativ prevăzute de lege, în speță condamnatul invocând prevederile art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care se referă la existența unor împrejurări

noi, necunoscute de către instanță la soluționarea cauzei, împrejurări care ar

fi în măsură să conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare.

În prezenta cauză, se

constată că recurentul revizuient a urmărit, de fapt, reformarea hotărârii de

condamnare, referindu-se la împrejurări ce au fost supuse analizei instanțelor,

acesta făcând confuzie între faptele probatorii, care, potrivit art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea

cererii de revizuire formulată în baza acestui temei și mijloacele de probă

care servesc la aflarea adevărului.

Astfel, în mod corect

a fost respinsă cererea de revizuire, deoarece cazul invocat, respectiv cel

prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu este incident în

cauză, câtă vreme revizuentul nu face referire la fapte sau împrejurări care să

nu fi fost cunoscute de instanțe la momentul judecării cauzei.

Rezultă, așadar, că

susținerile recurentului revizuient nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite,

soluția de respingere a cererii de revizuire fiind temeinică și legală.

În baza acestor

considerații, având în vedere că, în cauză, nu se identifică nici alte motive

de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat în cauză, ca

nefondat.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul condamnat

D.V.

împotriva deciziei penale

nr.

117 din 17 aprilie

2012

a Curții de Apel

București,

secția

I

penală

.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 16 noiembrie 2012.